ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3798/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3798/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față, deliberând, constată următoarele:

Prin decizia comercială nr. 4 din 19 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a fost admis apelul declarat de pârâta SC P. SA împotriva sentinței comerciale nr. 419/COM/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 1551/107/2010, a fost schimbată în parte sentința nr. 419/ COM din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba în sensul că a fost respinsă cererea formulată de reclamanții T.R.M., T.M. și S.M.V. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA având ca obiect constatarea nulității absolute a Actului adițional din 7 noiembrie 2008.

S-a înlăturat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a fost menținută în rest sentința atacată.

Au fost obligați intimații la 6,15 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantei.

Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele:

Prin acțiunea comercială înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. 1551/107/17 februarie 2010 reclamanții T.R.M., T.M. și S.M.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Aiud:

- constatarea nulității absolute a Actului adițional din data de 7 noiembrie 2008, publicat în M. Of. Partea a IV-a nr. 1115 din data de 19 februarie 2009;

- dispunerea anularii unui număr de 16.483.178 acțiuni subscrise de către P.P. Aiud în data de 16 octombrie 2008, dar neplătite în termenul legal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 419/COM/2010, Tribunalul Alba a admis acțiunea reclamanților, a constatat nulitatea absolută a Actului Adițional din 7 noiembrie 2008 la Actul Constitutiv al SC P. SA Aiud, publicat în M. Of. Partea IV, nr. 1115 din 19 februarie 2009 și a anulat ca netimbrată cererea de anulare a 16.483.178 acțiuni subscrise de P.P. Aiud.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația să achite pentru al doilea capăt de cerere suma de 33.780 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, iar faptul că Hotărârea nr. 4 din 01 septembrie 2008 a A.G.E.A. a pârâtei SC P. SA Aiud, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al pârâtei de la 2.941.088,22 lei la 8.823.264,66 lei prin emisiunea unui număr de 32.678.758 acțiuni nominative la valoarea de emisiune de 0,18 lei/acțiune și Decizia nr. 6 din 03 noiembrie 2008 a Consiliului de administrație nu au fost atacate în instanță de reclamanți și nici anulate până în prezent este lipsit de relevanță, întrucât actul adițional este nul pentru motive independente de validitatea acestora.

S-a mai reținut de tribunal că actul a fost întocmit și semnat de o persoană care nu avea calitate, nefiind mandatată de A.G.E.A. în acest sens, actul adițional nefiind o hotărâre a A.G.E.A., iar emitentul acestuia fiind un organ distinct și anume Consiliul de Administrație, astfel că nu putea fi semnat pentru acționari de către dl. T.D., el trebuind să fie întocmit și semnat de membrii Consiliului de administrație.

În al doilea rând, Actul adițional a fost apreciat nelegal întrucât nu a fost aprobat de Adunarea Generală Extraordinară a acționarilor, nefiind valabilă subscrierea unor acțiuni al căror preț nu a fost achitat în termenul legal, acționarul majoritar al societății. Asociația P.P. Aiud, achitând suma de 214.988,94 lei la data de 24 decembrie 2009 și suma de 307.741,96 lei la data de 21 mai 2010 pentru acțiunile subscrise în număr de 16.483.178 acțiuni în valoare totală de 2.966.972 lei.

S-a mai constatat că procesul - verbal încheiat la data de 24 iulie 2008 de A.G.A. al Asociației P.P. prin care dl. H.L. ar fi fost împuternicit să îndeplinească diligentele necesare pentru subscrierea aferentă majorării capitalului social nu este opozabil terților și nu poate fi luat în considerare întrucât nu are dată certă.

Acțiunea în anularea actului adițional a fost considerată întemeiată deoarece unul dintre subscriitori nu a efectuat plata acțiunilor subscrise în condițiile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, iar consiliul de administrație trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 100 din lege la care face trimitere în mod expres art. 220 alin. (4), respectiv, să decidă fie urmărirea acestuia pentru vărsămintele restante, fie anularea acelor acțiuni, neputându-se constata valabilă subscrierea și majorarea capitalului social.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC P. SA Aiud care a solicitat modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.

Apelul a fost legal timbrat.

Intimatul T.R.M. a solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea apelului declarat de pârâtă.

Asupra apelului, curtea de apel a reținut următoarele:

Modificarea Actului constitutiv al SC P. SA, respectiv aprobarea majorării capitalului social al pârâtei de la 2.941.088,22 lei la 8.823.264,66 lei prin emisiunea unui număr de 32.678.758 acțiuni nominative, la valoarea de emisiune de 0,18 lei/acțiune, în schimbul unui aport în numerar în valoare de 5.882.176,44 lei, a fost decisă de acționarii societății întruniți în A.G.E.A. din 1 septembrie 2008, prin Hotărârea nr. 4/2008.

Inserarea, la art. 6 din această hotărâre, a prevederii în conformitate cu care Consiliul de Administrație al societății va concretiza rezultatele subscripției acțiunilor emise, într-un act adițional la Actul constitutiv, nu este de natură a dovedi delegarea, în condițiile art. 114 din Legea nr. 31/1990 modificată, a atribuțiilor de a dispune majorarea capitalului social către organul colegial de administrare.

Subscrierea unui nr. 29.213.664 acțiuni în valoare de 5.258.459,52 lei, precum și condițiile în care s-a desfășurat operațiunea de subscriere a fost constatată prin Raportul administratorilor întruniți în ședința Consiliului de Administrație din 3 noiembrie 2008.

Acest Raport a fost aprobat prin Decizia Consiliului de Administrație a SC P. SA nr. 6 din 3 noiembrie 2008.

Dacă, art. 204 din Legea nr. 31/1990, în forma dată de Legea nr. 161/2003 consacra ca act modificator al actului constitutiv, alături de hotărârea adunării generale și hotărârea instanței judecătorești, și actul adițional, la momentul întocmirii actului contestat în prezentul litigiu, acest act nu are decât un efect constatator, fără a produce efecte juridice distincte de hotărârile care le consacră.

Astfel, Actul adițional nr. 1 din 7 noiembrie 2008 a fost întocmit cu respectarea hotărârii A.G.E.A., exprimând hotărârea acționarilor de modificare a actului constitutiv, precum și Deciziile C.A. nr. 4 din 26 septembrie 2008 și nr. 6 din 3 noiembrie 2008.

Legalitatea actului adițional a fost greșit condiționată de către prima instanță de incertitudinea redactării acestuia de către membrii Consiliului de Administrație, această operațiune putând fi efectuată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 359/2004, chiar și de serviciile de asistență din cadrul oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale.

Raportat la conținutul art. 6 din Hotărârea nr. 4/2008 și la scopul actului adițional care consacră voința acționarilor de modificare a actului constitutiv al societății, nu se poate deduce că semnarea acestui act de către persoana mandatată de A.G.E.A. pentru semnarea în numele acționarilor a hotărârilor luate de adunarea generală, respectiv, d-l T.D. ar determina nulitatea înscrisului.

Fiind o formă de exprimare a voinței asociaților de majorare a capitalului societății, în condițiile rezultate în urma subscripției, în mod netemeinic, a fost reținută nevalabilitatea actului adițional ca urmare a lipsei de aprobare specială într-o altă A.G.E.A.

De menționat, că ulterior acestui moment, acționarii au validat rezultatele majorării capitalului social, nefiind contestate limitele mandatului d-l T.D., din Certificatul constatator din 25 noiembrie 2010 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Alba rezultând că, în prezent, capitalul social subscris de 8199547,74 lei a fost integral vărsat.

În ceea ce privește condițiile în care s-a desfășurat operațiunea de subscriere, curtea reține că, în speță, nu a fost atacată și Decizia C.A. nr. 6 din 3 noiembrie 2008 care a aprobat-o, astfel că instanța a procedat greșit la cenzurarea sub acest aspect doar a actului adițional.

Împrejurarea că suma de 860.080 lei a fost transferată în ultima zi a termenului de 30 de zile de subscriere, respectiv, 20 octombrie 2008 raportat la momentul publicării Hotărârii nr. 4/2008 în M. Of. al României din contul numitului H.L., împuternicit de A.G.A. - P.P. Aiud, în ședința din 24 iulie 2008 în acest scop, pentru plata a 15.927.392 acțiuni nu poate anula realitatea subscrierii și a plății acțiunilor în proporție de cel puțin 30% din valoarea lor nominală, efectuate de către acționarul majoritar (f. 68 dos. Trib).

De asemenea, faptul că instituția bancară a efectuat operațiunea de decontare a plății, doar în ziua următoare, în raport de normele sale interne nu afectează valabilitatea subscrierii realizate de Asociația P.P., nefiind încălcate prevederile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Întrucât atât plata făcută prin transfer bancar, cât și cele realizate prin depunerea sumelor în numerar de către unii membrii ai Asociației P.P. a fost evidențiată, în urma majorării ca fiind realizată în numele acționarului majoritar, greșit a fost constatată nelegalitatea exercitării dreptului de preemțiune și a achitării procentului legal din acțiunile subscrise de către persoane care nu și-au justificat calitatea de a le efectua în numele asociației.

Având în vedere că acțiunea dedusă judecății a fost soluționată cu respectarea principiului contradictorialității, din conținutul hotărârii atacate rezultând calitatea de pârâtă a SC P. SA Aiud, iar motivele privind nulitatea sentinței au fost invocate după închiderea dezbaterilor, în termenul de pronunțare, curtea nu le va avea în vedere la aprecierea legalității hotărârii.

Nu a fost apreciat ca fiind fondat nici motivul privind greșita achitare a cuantumului taxei de timbru pentru primul capăt din acțiune, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1

1

) din Legea nr. 146/1997, nefiind contestat un act juridic patrimonial.

Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse, apreciind că sub aspectele invocate subzistă motivele de apel susținute de apelanta pârâtă, în mod greșit reținându-se nulitatea absolută a Actului adițional nr. 1 din 7 noiembrie 2008, în temeiul art. 296 C. proc. civ., curtea a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în limitele apelării. .

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs recurenții T.R.M. și S.M.V.

Recurentul T.R.M. a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele:

Lin mod nelegal și netemeinic instanța de apel a apreciat că nu au fost încălcate prevederile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, la termenul din 12 ianuarie 2011 recurentul a depus înscrisuri care dovedesc că plata sumei de 860.080 Iei nu se putea face prin internet. In mod inexplicabil, instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, apreciind - tară nici o dovadă în acest sens - că acesta sumă a fost transferată în data de 20 octombrie 2008, din contul numitului H.L. S-a învederat că nu există la dosarul cauzei nici un înscris care să dovedească că suma respectivă a fost transferată din contul respectiv la acea dată.

Membrii asociației, cu un nr. de 197 de voturi pentru, au desemnat o persoană, respectiv pe d-l L.H. „să subscrie și să verse în numele lor sumele necesare privind majorarea capitalului social. Nu există la dosarul cauzei o probă care să ateste că suma vărsată de numitul H.L. este făcută în numele membrilor asociației. Mai mult decât atât, din cuprinsul procesului verbal al A.G.A. nu rezultă că această persoană a fost împuternicită pentru plata a 15.927.392 acțiuni așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Majorarea capitalului social al SC P. SA Aiud se adresa acționarilor săi, înregistrați la data de înregistrare stabilită de către acționari în A.G.E.A. din data de 01 septembrie 2008. La acea dată, acționar al societății susmenționate era Asociația P.P. Aiud, care este persoană juridică distinctă de persoanele fizice care au calitatea de membrii ai acesteia. Eventualele vărsăminte făcute de membrii asociației, în cadrul termenului de exercitare a dreptului de preemțiune, ar fi trebuit făcute în numele acționarului Asociația P.P. Aiud, pentru a putea fi validate, modul de decontare ulterioară a acestora fiind o problemă internă a asociației.

În mod inexplicabil - fără nici o probă in acest sens - instanța de apel a apreciat că instituția bancară a efectuat operațiunea de decontare a plății sumei de 860.080 lei în data de 21 ianuarie 2008, invocând normele interne ale instituției bancare. Instanța nu a luat în considerare extrasul de cont emis de respectiva instituție bancară, aflat la dosar, respectiv extrasul de cont al SC P. SA Aiud nr. 207 din data de 22 octombrie 2008, emis de B.C.R., unde la pag. 2 este consemnată încasarea unei sume de 860.080 lei în data de 21 octombrie 2008 ora 11:48, precizând documentul în baza căruia s-a realizai această tranzacție - „Ordin de plata 1 din 21 octombrie 2008

”

. Conform extrasului de cont - emis de instituția bancară - transferul bancar a fost efectuat în baza ordinului de plată emis în data de 21 octombrie 2011.

Toate aceste aprecieri ale instanței de apel nu au nici o legătură cu prevederile art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pe care instanța de apel le interpretează în mod greșit.

Dispozițiile art. 220 alin. (1) ale Legii nr. 31/1990 stabilesc un nivel minim al plăților care trebuie efectuate ca

urm

are

a subscrierilor realizate în cadrul unei operațiuni de majorare a capitalului social : „Acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii. în proporție de cel puțin 30 % din valoarea lor nominală."

Acționarul majoritar al societății, Asociația P.P. Aiud, a subscris în data de 16 octombrie 2008 un număr de 16.483.178 acțiuni.

Pe formularul de subscriere al acestuia este menționat: „La data subscrierii am achitat integral 32,36 % din valoarea acțiunilor subscrise si fac dovada cu Ordinul de Plata și chitanțele, anexate (a) la prezentul formular de subscriere.

”

, dar deși recurentul a solicitat, atât conducerii executive a societății cât și auditorului financiar prezentarea acestor documente de plată, nu le-a primit.

Acționarul majoritar al societății. Asociația P.P. Aiud. nu a achitat la data subscrierii (16 octombrie 2008) minimul prevăzut de art. 220 alin. (1) al Legii nr. 31/1990.

Actul adițional nr. 1 din 07 noiembrie 2008, prin care se modifică actul constitutiv al SC P. SA Aiud, la art. 3. nu respectă Hotărârea nr. 4 a A.G.E.A. din data de 01 septembrie 2008, respectiv nu exprimă voința acționarilor prezenți la această adunare.

Hotărârea nr. 4 a A.G.E.A. din data de 01 septembrie 2008 consemnează aprobarea de către acționarii societății a majorării capitalului social al SC P. SA Aiud de la 2.941.088,22 lei la 8.823.264,66 lei prin emisiunea unui număr de 32.678.758 acțiuni.

Acesta voință a acționarilor a fost însușită de instanța de apel, dar decizia acesteia cuprinde motive contradictorii. Din motivarea acesteia rezultă tocmai neconcordanța dintre hotărârile A.G.E.A. din 01 septembrie 2008 și prevederile Actului adițional nr. 1 din 07 noiembrie 2008.

În mod inexplicabil, aceeași instanță nu a observat că Actul adițional susmenționat, la art. 3. pct. (1) majorează capitalul social cu un nr. de 29.213.664 acțiuni, deci cu un număr diferit de acțiuni, față de hotărârea AGEA.

Conform art. 219 alin. (2) din Legea 31 / 1990 republicată, „Dacă majorarea de capital propusă nu este subscrisă integral, capitalul va II majorat în cuantumul subscrierilor primite doar daca condițiile de emisiune prevăd această posibilitate.

”

Hotărârea nr. 4 a A.G.E.A. din data de 01 septembrie 2008 nu prevede o asemenea posibilitate și deci Actul adițional nu putea consemna majorarea capitalului social cu un număr mai mic de acțiuni.

La dosarul cauzei nu există nici o hotărâre de A.G.A. prin care acționarii sa-și exprime în mod legal votul în legătură cu rezultatele majorării capitalului social decise în A.G.E.A. din 01 septembrie 2008.

Instanța de apel și-a susținut această apreciere făcând referire la un act emis în baza unei Rezoluții a directorului ORC care este contestată în instanță (Dosar nr. 9760/107/2010, judecata acestuia fiind în prezent suspendată), respectiv Certificatul constatator nr. 37649 din 25 noiembrie 2010 emis de ORC de pe lângă Tribunalul Alba.

Instanța face o confuzie între Consiliul de administrație și A.G.A., întrucât însăși instanța de apel afirmă în motivarea deciziei că validarea rezultatelor subscrierilor a fost în sarcina Consiliului de administrație.

Instanța de apel e reținut în mod greșit că Decizia C.A. nr. 6 din 3 noiembrie 2008 nu a fost atacată.

Așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2011, reclamantul T.R.M. a afirmat că nu a contestat această decizie. Recurentul nu a contestat-o în primul rând pentru motivul că, anterior depunerii cererii sale ce face obiectul acestui dosar, respectiv în data de 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin Decizia nr. 121/A/2009 a respins apelurile declarate împotriva sentinței nr. 22/COM/2009 a Tribunalului Alba în Dosar nr. 962/107/2009, care avea ca obiect anularea Deciziei nr. 6 din 3 noiembrie 2008.

Un alt motiv pentru care nu a contestat acesta decizie C.A. este acela că nimic din ceea ce conține această decizie nu susține legalitatea actului adițional atacat.

Modificarea capitalului social s-a făcut în baza actului adițional și nu în baza deciziei C.A., așa cum a afirmat și cum rezultă clar din înscrisurile aflate la dosar, dar în mod evident instanța de apel nu le-a citit.

Pentru aceste considerente recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțată în apel în sensul respingerii acțiunii.

Recurentul S.M.V. a reiterat motivele de recurs dezvoltate de recurentul T.R.M.

Recursurile au fost legal timbrate.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurenții au depus la dosar răspunsuri la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției inadmisibilități acțiunii și admiterea recursurilor.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.

Având în vedere faptul că intimata, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, înalta Curte apreciază că nu este necesar a se pronunța pe această chestiune în mod distinct de apărările formulate prin întâmpinare întrucât intimata nu a formulat recurs, iar apărările sale tind, în mod global, la respingerea acțiunii formulată de reclamanți. Instanța de recurs mai apreciază și că excepția nu vizează încălcarea unor norme imperative întrucât inadmisibilitatea invocată nu rezultă în mod expres din normele legale invocate, ci din interpretarea acestora și din raportarea la soluția irevocabilă pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 962/107/2009.

Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

În motivarea recursurilor, ambii recurenți au invocat aceleași motive, urmând a li se răspunde prin considerente comune.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reține că textul legal invocat consacră ipoteza exercitării recursului atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii, ipoteză care nu se regăsește în speță.

Astfel, se constată că instanța de apel a analizat probele administrate, a stabilit situația de fapt, iar soluția exprimată prin dispozitiv este susținută de motivele ce o preced.

Nici motivul referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu este apreciat ca întemeiat întrucât textul legal se interpretează în sensul că plata trebuie efectuată cel mai târziu la data stabilită prin hotărârea adunării generale ca fiind data limită a subscrierii, iar instanța de apel a stabilit că această plată a fost efectuată în ultima zi a termenului, 20 octombrie 2008 (fila 68 dosar fond).

În ceea ce privește pretinsele erori de apreciere a probelor cu referire la modul de decontare a operațiunilor bancare, Înalta Curte constată că recurenții tind la o reapreciere a probelor în calea de atac a recursului pentru a obține o soluție diferită de cea pronunțată în apel, iar această reapreciere nu poate 11 circumscrisă vreunui motiv de recurs dintre cele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9.

Întrucât recurenții nu critică de fapt, sub acest aspect, decizia pronunțată în apel pentru nelegalitate, ci pentru netemeinicie, instanța de recurs apreciază că nu se poate substitui instanțelor de fond pentru a stabili, în urma evaluării probelor, starea de fapt.

În ceea ce privește susținerea că actul adițional nr. 1 nu exprimă voința acționarilor prezenți la adunare, înalta Curte reține că recurenții nu au arătat în ce constă încălcarea legii de către prima instanță sau de ce apreciază că hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Împrejurarea că hotărârea A.G.E.A. și actul adițional se referă la un număr diferit de acțiuni nu a determinat o motivare contradictorie a hotărârii, atât timp cât instanța de apel a analizat legalitatea actului adițional din perspectiva încălcărilor invocate de reclamanți, între care nu se înscrie și analiza dispozițiilor art. 219 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Referitor la necenzurarea deciziei CA nr. 6 din data de 3 noiembrie 1998 prin care au fost validate rezultatele subscripției, înalta Curte constată că recurenții recunosc în mod expres că nu au contestat decizia menționată, iar motivele care i-au determinat la aceasta exced analizei efectuată în prezenta cauză.

Motivul de recurs referitor la validarea rezultatelor majorării capitalului social de către acționari ulterior întocmirii actului adițional este neîntemeiat întrucât motivarea instanței de apel nu este rezultatul unei confuzii între Consiliul de Administrație și Adunarea Generală a Acționarilor.

Astfel, Curtea de Apel a stabilit, pe de-o parte, că, potrivit art. 6 din hotărâre, Consiliul de Administrație urma să concretizeze rezultatele subscripției acțiunilor emise într-un act adițional la actul constitutiv, iar pe de altă parte că acționarii au validat actul adițional așa cum rezultă din certificatul constatator din 25 noiembrie 2010 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Alba, neexistând nici o confuzie de natură a influența rezultatul deliberării asupra cauzei.

Față de considerentele expuse pe larg mai sus, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând să le respingă în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții T.R.M. și S.M.V. împotriva deciziei comerciale nr. 4 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.