ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1881/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba Iulia sub nr. 962/107/2009 reclamanta M.E.I. – R.B.F. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Aiud solicitând instanței să dispună următoarele: - Constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii Consiliului de administrație a SC P. SA Aiud din data de 3 noiembrie 2008 în sensul constatării majorării de capital social în temeiul Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 1 septembrie 2008 doar cu suma de 3.251.608,92 lei echivalentul a unui număr de 18.064.498 acțiuni. - În subsidiar, dacă se constată că nu sunt incidente cauzele de nulitate absolută, să se dispună anularea hotărârii Consiliului de administrație a SC P. SA Aiud din data de 3 noiembrie 2008. - Anularea unui număr de 11.149.170 acțiuni subscrise de către P.A.S.

P. Aiud, dar neplătite. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Numiții: S.C.P., P.C.Șt., G.F. și G.O. au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei iar prin sentința comercială nr. 22 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâta și a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta M.E.I. – R.B.F. București și cererile de intervenție formulată de intervenienții P.C.Șt., G.F. și G.O. și S.C.P. În motivarea hotărârii instanța a reținut că reclamanta și intervenienții au calitate de acționari ai pârâtei iar hotărârea Consiliului de administrație din data de 3 noiembrie 2008 concretizează rezultatul acțiunii de subscriere, precizând că vărsarea capitalului social în urma acțiunii de majorare a capitalului social se prezintă astfel: 6.192.697,14 lei capital social subscris și vărsat și 2.006.850,60 lei capital subscris și nevărsat.

Ca atare se consideră valabilă subscrierea unui număr de 11.140.170 acțiuni neplătite, incluzându-se contravaloarea lor în cadrul noului cuantum al capitalului social. Potrivit art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, trebuie respectat un nivel minim al plăților efectuate ca urmare a subscrierilor realizate, în cadrul unei operațiuni de majorare a capitalului social, respectiv 30 % din valoarea nominală, procent care a fost acoperit prin vărsămintele efectuate. Art. 4 din Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 1 septembrie 2008 este redactat inexact în sensul că menționează termenul de „subscrierea prin casieria societății” sau într-un anumit cont în loc de cel de „plata” dar această ambiguitate nu poate lipsi acționarii care au subscris acțiuni dar nu le-au achitat integral, de dreptul conferit de art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 de a efectua plata în termen de 3 ani de la data publicării în M. Of.

a hotărârii de majorare a capitalului social. Art. 5 din aceiași hotărâre precizează că doar acțiunile nesubscrise vor fi anulate, nu și cele neplătite iar formularul de înscriere publicat pe website-ul B.V.B. nu poate produce consecințe juridice contrare celor hotărâte de A.G.A. și statuate de prevederile legale în material. Prin decizia comercială nr. 121 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au fost respinse apelurile declarate de reclamant M.E.I. – R.B.F. București și de către intervenienta S.C.P. împotriva sentinței nr. 22/ COM din 10 iunie 2009. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, Decizia Consiliului de administrație din data de 3 noiembrie 2008 nu este o hotărâre adoptată prin delegație în temeiul art. 114 din Legea nr. 31/1990.

Consiliul de administrație nu a fost mandatat să ia o hotărâre de majorare a capitalului social, o atare hotărâre fiind luată prin Hotărârea nr. 4 din 1 septembrie 2008 Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor. Consiliul de administrație prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a fost însărcinat de a lua măsurile necesare pentru executarea hotărârii de majorare. Solicitând anularea hotărârii Consiliul de administrație cu privire la faptul că membrii P.A.S. – P. Aiud au subscris acțiuni valabile deși au plătit doar 30 % din capitalul social subscris, reclamanta și intervenienții ar avea calitatea procesuală activă întrucât deși nu ar putea subscrie mai multe acțiuni, decât cele subscrise, anularea celorlalte subscrieri ar putea reconsidera ponderea în capitalul social al acțiunilor pe care le dețin.

Din conținutul hotărârii nr. 4 din 1 septembrie 2008 rezultă faptul că la art. 5 se vorbește despre acțiuni „nesubscrise” care urmează a fi anulate or, de esența acțiunile subscrise este faptul că potrivit art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acțiunile pot fi subscrise în mod valabil prin plata parțială, respectiv 30 % la momentul subscrieri și ulterior, în termen de 3 ani restul de preț. Dacă adunarea generală ar fi dispus ca plata integrală a acțiunilor să se facă în termen de 30 de zile de la data publicării în M. Of., o atare situație ar fi fost consemnată în conținutul hotărârii.

Această interpretare nu poate fi înlăturată prin faptul că în formularul tipizat pentru înscrierea acțiunilor publicat pe site-ul Bursei de Valori București sunt înscrise unele date privitoare la subscrierea propriu zisă, respectiv cu privire la data subscrierii acțiunilor, la încasarea prin casieria societății sau la dovada plății, acestea nefăcând vorbire despre o eventuală plată integrală a acțiunilor la momentul subscrierii, ci doar indică unele aspecte tehnice fără consecințe juridice cu privire la sensul și semnificația hotărârii Adunării Generale de majorare a capitalului social. Împotriva deciziei comerciale nr. 121 din 18 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamanta M.E.I.

– R.B.F. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că decizia Consiliului de Administrație a SC P. SA din data de 3 noiembrie 2008 nu poate fi atacată în instanță, deoarece aceasta a constatat o situație de fapt întrucât potrivit art. 6 din hotărârea nr. 4 din 1 septembrie 2008 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, Consiliul de administrație a fost mandatat de a proceda la majorarea efectivă a capitalului social, având competența de a decide asupra validității subscrise conform art. 114 alin. (1) din Legea societăților comerciale.

În mod greșit instanța de apel a apreciat că acțiunile subscrise dar neplătite trebuie incluse în capitalul social majorat întrucât instanța trebuia să analizeze care a fost voința acționarilor în momentul adoptării hotărârii pentru a se putea pronunța în mod corect asupra cererii deduse judecății iar din interpretarea sistematică și literară a textelor art. 3 și 4 din hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 1 septembrie 2008 rezultă în mod clar că voința juridică a societății a vizat achitarea integrală a prețului acțiunilor subscrise în interiorul termenului de exercitare a dreptului de preferință stabilit de aceiași hotărâre a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor.

Voința acționarilor a fost în sensul a de stabili drept condiție de valabilitate a subscrierii, efectuarea plății integrale a acționarilor în termenul exercitării dreptului la performanță prin casieria societății sau în contul acesteia, indicat în mod expres de art. 4 din hotărâre. Instanța de apel în mod netemeinic a apreciat formularul de subscriere întocmit de către Consiliul de Administrație cu un simplu înscris care nu produce consecințe juridice deși acest document a stabilit în mod clar aspecte deosebit de importante pentru operațiunea majorării de capital. Condiția plății integrale a acțiunilor a fost o cerință sine qua non a includerii în capitalul social a subscrierii efectuate și a fost stabilită chiar de Consiliul de Administrație, devenind obligatorie pentru acționarii care urmau să opteze pentru participarea la majorarea capitalului social al SC P. SA Aiud.

În aceste condiții, neanularea unui număr de 11.149.170 acțiuni subscrise și nevărsate de către Asociația P. - P.A., reprezintă o cauză ilicită care atrage nulitatea absolută parțială a Hotărârii Consiliului de Administrație al SC P. SA Aiud din data de 3 noiembrie 2008, constituind o fraudare a dispozițiilor legale. Intimata pârâtă SC P. SA Aiud a depus la dosar note scrise prin care solicită în esență respingerea recursului, ca nefondat, hotărârile instanțelor de fond fiind legale și temeinice. Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat se constată că recursul este nefondat. Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., vizează două ipoteze și anume: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii iar recurenta evocând acest motiv de recurs a prezentat pe larg situația de fapt dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacată din perspectiva cerințelor acestui text. Recurenta este acționar al pârâtei fiind deținătoare a unui număr de 913.573 acțiuni, reprezentând 5,59 % din capitalul social și din drepturile la vot justificând interesul pentru promovarea acțiunii iar instanța de apel a analizat criticile formulate ținând cont de principiul disponibilității și temeiurile de drept invocate. Astfel, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 1 septembrie 2008 a SC P.A.

SA, Consiliului de Administrație a fost împuternicit să întocmească actul adițional la actul constitutiv prin care să se consfințească hotărârea luată de acționari privind majorarea capitalului social cu un număr determinat de acțiuni nominative stabilindu-se atât valoarea acestora cât și perioada de exercitare a dreptului de preferință și de subscriere. Consiliul de Administrație nu a primit din partea acționarilor o delegare de competență pentru a adopta decizii de natură a înlocui voința acestora, aspect reținut corect de către instanța de apel și din această perspectivă a analizat incidența dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, analizând totodată inadmisibilitatea acțiunii dar și toate criticile formulate în apel și de către apelanți.

Spre deosebire de alte forme de societate, la societatea pe acțiuni noțiunile de capital subscris și capitalul vărsat au o semnificație reală, coexistând pe parcursul formării și majorării capitalului social. La societățile pe acțiuni capitalul social subscris poate fi vărsat ulterior subscrierii, într-o perioadă de timp ale cărei limite maxime sunt stabilite de lege, art. 220 din Legea nr. 31/1990 dispoziții cu caracter imperativ. În art. 4 al Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 4 din 1 septembrie 2008 au fost stabiliți termenii concreți pentru realizarea operațiunii de subscriere și nu a celei de achitare a acțiunilor subscrise, cele două operațiuni juridice fiind distincte, acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar urmând a fi plătite conform art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 adică în proporție de 30 % din valoarea lor nominală și integral, în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în M. Of.

al României a Hotărârii Adunării Generale. Instanța de apel a interpretat corect dispozițiile art. 3 și 4 din Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 4 din 1 septembrie 2008 în raport de dispozițiile art. 220 și art. 210 din Legea nr. 31/1990 iar susținerea recurentei în sensul că validitatea subscrierii este condiționată de „efectuarea unui act juridic în care este implicată casieria societății emitente sau contul acesteia” nu are suport legal.

Dacă la societățile în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, asociații au obligația de a vărsa integral aporturile promise, la constituirea sau majorarea capitalului, astfel încât capitalul subscris și cel vărsat au o valoare identică, la societățile pe acțiuni capitalul subscris poate fi vărsat ulterior subscrierii într-o perioadă de timp maximă stabilită de art. 220 din Legea nr. 31/1990, instanța interpretând corect dispozițiile art. 3 și 4 din Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 1 septembrie 2008, iar condiția plății integrale a acțiunilor nu poate fi interpretată ca o „cerință sine qua non”. De asemenea, în mod corect au fost interpretate și dispozițiile art. 5 din Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 4 în care se evidențiază de fapt consecințele anulării acțiunilor nesubscrise, iar nu a celor neplătite integral.

De esența acțiunilor subscrise este faptul că potrivit art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 acțiunea pot fi subscrise în mod valabil prin plata parțială de 30 % la momentul subscrierii și ulterior, în termen de 3 ani. În formularul tipizat publicat pe site-ul B.V. București sunt înscrise unele date privitoare la subscrierea propriu-zisă, aspecte tehnice fără consecințe juridice asupra voinței societare exprimată în hotărârea adunării generale de majorare a capitalului social. Ca urmare, neanularea unui număr de acțiuni subscrise și nevărsate nu reprezintă o cauză ilicită care atrage anularea hotărârii Consiliului de Administrație întrucât Consiliul de Administrație a fost împuternicit să pună în aplicarea hotărârilor nr. 4/2008 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, această hotărâre nefiind contestată de părți.

De altfel, Consiliul de Administrație în raport de dispozițiile art. 26 – art. 71 din Legea nr. 31/1990 are obligația să aducă la îndeplinire hotărârea de majorare a capitalului social luată de adunarea generală. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.E.I. – R.B.F. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 121/ A din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.E.I. – R.B.F. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 121/ A din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.