ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1881/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba Iulia sub nr. 962/107/2009 reclamanta M.E.I. – R.B.F. a

chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Aiud solicitând instanței să dispună

următoarele:

- Constatarea nulității absolute

parțiale a Hotărârii Consiliului de administrație a SC P. SA Aiud din data de 3

noiembrie 2008 în sensul constatării majorării de capital social în temeiul

Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 1

septembrie 2008 doar cu suma de 3.251.608,92 lei echivalentul a unui număr de 18.064.498

acțiuni.

- În subsidiar, dacă se constată că nu

sunt incidente cauzele de nulitate absolută, să se dispună anularea hotărârii Consiliului

de administrație a SC P. SA Aiud din data de 3 noiembrie 2008.

- Anularea unui număr de 11.149.170 acțiuni

subscrise de către P.A.S. P. Aiud, dar neplătite.

Obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Numiții: S.C.P., P.C.Șt., G.F. și G.O.

au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei iar prin sentința

comercială nr. 22 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba a fost

respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâta și a fost respinsă, ca

nefondată, acțiunea formulată de reclamanta M.E.I. – R.B.F. București și

cererile de intervenție formulată de intervenienții P.C.Șt., G.F. și G.O. și S.C.P.

În motivarea hotărârii instanța a

reținut că reclamanta și intervenienții au calitate de acționari ai pârâtei iar

hotărârea Consiliului de administrație din data de 3 noiembrie 2008

concretizează rezultatul acțiunii de subscriere, precizând că vărsarea

capitalului social în urma acțiunii de majorare a capitalului social se

prezintă astfel: 6.192.697,14 lei capital social subscris și vărsat și

2.006.850,60 lei capital subscris și nevărsat. Ca atare se consideră valabilă

subscrierea unui număr de 11.140.170 acțiuni neplătite, incluzându-se contravaloarea

lor în cadrul noului cuantum al capitalului social.

Potrivit art. 220 alin. (1) din Legea nr.

31/1990, trebuie respectat un nivel minim al plăților efectuate ca urmare a

subscrierilor realizate, în cadrul unei operațiuni de majorare a capitalului

social, respectiv 30 % din valoarea nominală, procent care a fost acoperit prin

vărsămintele efectuate.

Art. 4 din Hotărârea Adunării Generale

Extraordinare a Acționarilor din data de 1 septembrie 2008 este redactat

inexact în sensul că menționează termenul de „subscrierea prin casieria

societății” sau într-un anumit cont  în loc de cel de „plata” dar această

ambiguitate nu poate lipsi acționarii care au subscris acțiuni dar nu le-au

achitat integral, de dreptul conferit de art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

de a efectua plata în termen de 3 ani de la data publicării în M. Of. a

hotărârii de majorare a capitalului social.

Art. 5 din aceiași hotărâre precizează

că doar acțiunile nesubscrise vor fi anulate, nu și cele neplătite iar

formularul de înscriere publicat pe website-ul B.V.B. nu poate produce

consecințe juridice contrare celor hotărâte de A.G.A. și statuate de

prevederile legale în material.

Prin decizia comercială nr. 121 din 18

decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia au fost respinse

apelurile declarate de reclamant M.E.I. – R.B.F. București și de către

intervenienta S.C.P. împotriva sentinței nr. 22/ COM din 10 iunie 2009.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a reținut că, Decizia Consiliului de administrație din data de 3 noiembrie

2008 nu este o hotărâre adoptată prin delegație în temeiul art. 114 din Legea nr.

31/1990.

Consiliul de administrație nu a fost

mandatat să ia o hotărâre de majorare a capitalului social, o atare hotărâre

fiind luată prin Hotărârea nr. 4 din 1 septembrie 2008 Adunării Generale

Extraordinare a Acționarilor.

Consiliul de administrație prin hotărârea

Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a fost însărcinat de a lua

măsurile necesare pentru executarea hotărârii de majorare. Solicitând anularea hotărârii

Consiliul de administrație cu privire la faptul că membrii P.A.S. – P. Aiud au

subscris acțiuni valabile deși au plătit doar 30 % din capitalul social

subscris, reclamanta și intervenienții ar avea calitatea procesuală activă

întrucât deși nu ar putea subscrie mai multe acțiuni, decât cele subscrise,

anularea celorlalte subscrieri ar putea reconsidera ponderea în capitalul

social al acțiunilor pe care le dețin.

Din conținutul hotărârii nr. 4 din 1

septembrie 2008 rezultă faptul că la art. 5 se vorbește despre acțiuni

„nesubscrise” care urmează a fi anulate or, de esența acțiunile subscrise este

faptul că potrivit art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acțiunile pot fi

subscrise în mod valabil prin plata parțială, respectiv 30 % la momentul subscrieri

și ulterior, în termen de 3 ani restul de preț.

Dacă adunarea generală ar fi dispus ca

plata integrală a acțiunilor să se facă în termen de 30 de zile de la data

publicării în M. Of., o atare situație ar fi fost consemnată în conținutul hotărârii.

Această interpretare nu poate fi înlăturată prin faptul că în formularul

tipizat pentru înscrierea acțiunilor publicat pe site-ul Bursei de Valori

București sunt înscrise unele date privitoare la subscrierea propriu zisă,

respectiv cu privire la data subscrierii acțiunilor, la încasarea prin casieria

societății sau la dovada plății, acestea nefăcând vorbire despre o eventuală

plată integrală a acțiunilor la momentul subscrierii, ci doar indică unele

aspecte tehnice fără consecințe juridice cu privire la sensul și semnificația

hotărârii Adunării Generale de majorare a capitalului social.

Împotriva deciziei comerciale nr. 121

din 18 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs

reclamanta M.E.I. – R.B.F.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că decizia Consiliului de

Administrație a SC P. SA din data de 3 noiembrie 2008 nu poate fi atacată în

instanță, deoarece aceasta a constatat o situație de fapt întrucât potrivit art.

6 din hotărârea nr. 4 din 1 septembrie 2008 a Adunării Generale Extraordinare a

Acționarilor, Consiliul de administrație a fost mandatat de a proceda la majorarea

efectivă a capitalului social, având competența de a decide asupra validității

subscrise conform art. 114 alin. (1) din Legea societăților comerciale.

În mod greșit instanța de apel a

apreciat că acțiunile subscrise dar neplătite trebuie incluse în capitalul

social majorat întrucât instanța trebuia să analizeze care a fost voința

acționarilor în momentul adoptării hotărârii pentru a se putea pronunța în mod

corect asupra cererii deduse judecății iar din interpretarea sistematică și literară

a textelor art. 3 și 4 din hotărârea Adunării Generale Extraordinare a

Acționarilor din 1 septembrie 2008 rezultă în mod clar că voința juridică a

societății a vizat achitarea integrală a prețului acțiunilor subscrise în

interiorul termenului de exercitare a dreptului de preferință stabilit de

aceiași hotărâre a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor.

Voința acționarilor a fost în sensul a

de stabili drept condiție de valabilitate a subscrierii, efectuarea plății

integrale a acționarilor în termenul exercitării dreptului la performanță prin

casieria societății sau în contul acesteia, indicat în mod expres de art. 4 din

hotărâre.

Instanța de apel în mod netemeinic a

apreciat formularul de subscriere întocmit de către Consiliul de Administrație cu

un simplu înscris care nu produce consecințe juridice deși acest document a

stabilit în mod clar aspecte deosebit de importante pentru operațiunea

majorării de capital.

Condiția plății integrale a acțiunilor

a fost o cerință sine qua non a includerii în capitalul social a subscrierii

efectuate și a fost stabilită chiar de Consiliul de Administrație, devenind

obligatorie pentru acționarii care urmau să opteze pentru participarea la

majorarea capitalului social al SC P. SA Aiud.

În aceste condiții, neanularea unui

număr de 11.149.170 acțiuni subscrise și nevărsate de către Asociația P. - P.A.,

reprezintă o cauză ilicită care atrage nulitatea absolută parțială a Hotărârii

Consiliului de Administrație al SC P. SA Aiud din data de 3 noiembrie 2008,

constituind o fraudare a dispozițiilor legale.

Intimata pârâtă SC P. SA Aiud a depus

la dosar note scrise prin care solicită în esență respingerea recursului, ca

nefondat, hotărârile instanțelor de fond fiind legale și temeinice.

Examinând decizia recurată în raport

de criticile formulate și temeiul de drept invocat se constată că recursul este

nefondat.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., vizează două ipoteze și anume: hotărârea recurată este lipsită de temei

legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii iar recurenta evocând acest motiv de recurs a prezentat pe larg situația

de fapt dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacată din

perspectiva cerințelor acestui text.

Recurenta este acționar al pârâtei

fiind deținătoare a unui număr de 913.573 acțiuni, reprezentând 5,59 % din capitalul

social și din drepturile la vot justificând interesul pentru promovarea

acțiunii iar instanța de apel a analizat criticile formulate ținând cont de

principiul disponibilității și temeiurile de drept invocate.

Astfel, prin hotărârea Adunării

Generale Extraordinare a Acționarilor din 1 septembrie 2008 a SC P.A. SA,

Consiliului de Administrație a fost împuternicit să întocmească actul adițional

la actul constitutiv prin care să se consfințească hotărârea luată de acționari

privind majorarea capitalului social cu un număr determinat de acțiuni

nominative stabilindu-se atât valoarea acestora cât și perioada de exercitare a

dreptului de preferință și de subscriere. Consiliul de Administrație nu a

primit din partea acționarilor o delegare de competență pentru a adopta decizii

de natură a înlocui voința acestora, aspect reținut corect de către instanța de

apel și din această perspectivă a analizat incidența dispozițiilor art. 132 din

Legea nr. 31/1990 republicată, analizând totodată inadmisibilitatea acțiunii

dar și toate criticile formulate în apel și de către apelanți.

Spre deosebire de alte forme de

societate, la societatea pe acțiuni noțiunile de capital subscris și capitalul

vărsat au o semnificație reală, coexistând pe parcursul formării și majorării

capitalului social.

La societățile pe acțiuni capitalul

social subscris poate fi vărsat ulterior subscrierii, într-o perioadă de timp

ale cărei limite maxime sunt stabilite de lege, art. 220 din Legea nr. 31/1990

dispoziții cu caracter imperativ.

În art. 4 al Hotărârii Adunării

Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 4 din 1 septembrie 2008 au fost

stabiliți termenii concreți pentru realizarea operațiunii de subscriere și nu a

celei de achitare a acțiunilor subscrise, cele două operațiuni juridice fiind

distincte, acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar urmând a fi

plătite conform art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 adică în proporție de

30 % din valoarea lor nominală și integral, în termen de cel mult 3 ani de la

data publicării în M. Of. al României a Hotărârii Adunării Generale.

Instanța de apel a interpretat corect

dispozițiile art. 3 și 4 din Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a

Acționarilor nr. 4 din 1 septembrie 2008 în raport de dispozițiile art. 220 și art.

210 din Legea nr. 31/1990 iar susținerea recurentei în sensul că validitatea

subscrierii este condiționată de „efectuarea unui act juridic în care este

implicată casieria societății emitente sau contul acesteia” nu are suport legal.

Dacă la societățile în nume colectiv,

în comandită simplă și cu răspundere limitată, asociații au obligația de a

vărsa integral aporturile promise, la constituirea sau majorarea capitalului,

astfel încât capitalul subscris și cel vărsat au o valoare identică, la

societățile pe acțiuni capitalul subscris poate fi vărsat ulterior subscrierii

într-o perioadă de timp maximă stabilită de art. 220 din Legea nr. 31/1990,

instanța interpretând corect dispozițiile art. 3 și 4 din Hotărârea Adunării

Generale Extraordinare a Acționarilor din 1 septembrie 2008, iar condiția

plății integrale a acțiunilor nu poate fi interpretată ca o „cerință sine qua

non”. De asemenea, în mod corect au fost interpretate și dispozițiile art. 5

din Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 4 în care se evidențiază de

fapt consecințele anulării acțiunilor nesubscrise, iar nu a celor neplătite

integral.

De esența acțiunilor subscrise este

faptul că potrivit art. 220 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 acțiunea pot fi subscrise

în mod valabil prin plata parțială de 30 % la momentul subscrierii și ulterior,

în termen de 3 ani.

În formularul tipizat publicat pe

site-ul B.V. București sunt înscrise unele date privitoare la subscrierea propriu-zisă,

aspecte tehnice fără consecințe juridice asupra voinței societare exprimată în

hotărârea adunării generale de majorare a capitalului social.

Ca urmare, neanularea unui număr de

acțiuni subscrise și nevărsate nu reprezintă o cauză ilicită care atrage

anularea hotărârii Consiliului de Administrație întrucât Consiliul de

Administrație a fost împuternicit să pună în aplicarea hotărârilor nr. 4/2008 a

Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, această hotărâre nefiind

contestată de părți.

De altfel, Consiliul de Administrație

în raport de dispozițiile art. 26 – art. 71 din Legea nr. 31/1990 are obligația

să aducă la îndeplinire hotărârea de majorare a capitalului social luată de

adunarea generală.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta M.E.I. – R.B.F. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr.

121/ A din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta M.E.I. – R.B.F. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 121/ A din 18

decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai  2010.