ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3496/2009

Deliberând asupra recursului, se constată: Prin Decizia penală nr. 56 din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului A.F. împotriva Sentinței penale nr. 109 din 20 februarie 2008 a Tribunalului Vaslui, obligându-l, totodată, la cheltuieli judiciare statului. În esență, s-a reținut că prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv comportamentul și conduita procesuală bună dar și antecedentele penale ale inculpatului. Neputându-se reduce cuantumul pedepsei, consecința este că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 sau 86 1 C. pen. În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care însă nu și l-a motivat conform dispozițiilor art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Cum însă recursul este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., care se ia în considerare din oficiu întotdeauna, temeinicia acestuia va fi analizată. Inculpatul consideră că pedeapsa de 8 ani aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății este prea mare în raport cu pericolul social concret al faptei și persoanei sale, dar și comportamentului pe care acesta l-a avut pe parcursul judecății. Oral, în ziua judecății, a fost invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în sensul reținerii circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. proc. pen. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. - Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează. Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță și în apel pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, constând în aceea că în ziua de 26 decembrie 2006, pe fondul unui conflict verbal cu partea vătămată G.F. avut în localul „L.F.”, l-a așteptat afară, când acesta a mers la toaletă și i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona abdominală. Partea vătămată a reintrat în local spunându-le celor prezenți că a fost tăiat de către inculpat și a solicitat ajutorul martorului E.V., pentru a-l transporta la Spitalul de Urgență Vaslui.

Ieșind afară din local, unde se afla inculpatul, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri de pumni, după care s-a deplasat la spital unde a fost imediat operat pentru înlăturarea potențialului septic și hemoragic, plaga tăiată-înțepată punându-i în primejdie viața și necesitând pentru vindecare 18 - 19 zile îngrijiri medicale. Corect ambele instanțe nu au putut reține scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul neaflându-se sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții, cauzată de partea vătămată. Just s-a apreciat că după altercația verbală din local, inculpatul a ieșit în afară, și-a scos briceagul și l-a așteptat pe partea vătămată, intervalul de timp scurs fiind suficient pentru a nu se mai afla sub imperiul vreunei emoții sau tulburare provocată de incidentul verbal.

Referitor la individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere că plaga tăiată-înțepată a „herniat marele epiplon”, pericolul social abstract al infracțiunii fiind deosebit de ridicat, întrucât privește dreptul fundamental la viață, a cetățeanului, iar în ceea ce-l privește pe inculpat, acesta este cunoscut cu antecedente penale, având condamnări în perioada 1988 - 1999 pentru vătămare corporală gravă, violare de domiciliu și furt calificat, demonstrând că pedepsele deja executate nu și-au atins efectul educativ. Respectate fiind întocmai criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. cât și funcțiile pedepsei consacrate de art. 52 C. pen., soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.

Pe cale de consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 56 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.