ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3496/2009

Deliberând asupra recursului, se

constată:

Prin Decizia penală nr. 56 din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel

Iași, secția penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului A.F. împotriva

Sentinței penale nr. 109 din 20 februarie 2008 a Tribunalului Vaslui,

obligându-l, totodată, la cheltuieli judiciare statului. În esență, s-a reținut

că prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., inclusiv comportamentul și conduita procesuală bună dar și

antecedentele penale ale inculpatului. Neputându-se reduce cuantumul pedepsei,

consecința este că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 sau 86

1

C. pen.

În termen legal inculpatul a

exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care însă nu și l-a motivat

conform dispozițiilor art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. Cum însă

recursul este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., care se ia în considerare din oficiu

întotdeauna, temeinicia acestuia va fi analizată. Inculpatul consideră că

pedeapsa de 8 ani aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății este prea mare

în raport cu pericolul social concret al faptei și persoanei sale, dar și

comportamentului pe care acesta l-a avut pe parcursul judecății. Oral, în ziua

judecății, a fost invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în sensul reținerii circumstanței atenuante

legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. proc. pen.

Examinând criticile în raport cu

actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât și sub aspectul cazurilor

de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru motivele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Inculpatul a fost trimis în judecată

și condamnat în primă instanță și în apel pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. la o pedeapsă de

8 ani închisoare, constând în aceea că în ziua de 26 decembrie 2006, pe fondul

unui conflict verbal cu partea vătămată G.F. avut în localul „L.F.”, l-a

așteptat afară, când acesta a mers la toaletă și i-a aplicat o lovitură de

cuțit în zona abdominală. Partea vătămată a reintrat în local spunându-le celor

prezenți că a fost tăiat de către inculpat și a solicitat ajutorul martorului

E.V., pentru a-l transporta la Spitalul de Urgență Vaslui. Ieșind afară din

local, unde se afla inculpatul, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri de

pumni, după care s-a deplasat la spital unde a fost imediat operat pentru

înlăturarea potențialului septic și hemoragic, plaga tăiată-înțepată punându-i

în primejdie viața și necesitând pentru vindecare 18 - 19 zile îngrijiri

medicale.

Corect ambele instanțe nu au putut

reține scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul

neaflându-se sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții, cauzată de partea

vătămată. Just s-a apreciat că după altercația verbală din local, inculpatul a

ieșit în afară, și-a scos briceagul și l-a așteptat pe partea vătămată,

intervalul de timp scurs fiind suficient pentru a nu se mai afla sub imperiul

vreunei emoții sau tulburare provocată de incidentul verbal.

Referitor la individualizarea

pedepsei, s-a avut în vedere că plaga tăiată-înțepată a „herniat marele

epiplon”, pericolul social abstract al infracțiunii fiind deosebit de ridicat,

întrucât privește dreptul fundamental la viață, a cetățeanului, iar în ceea

ce-l privește pe inculpat, acesta este cunoscut cu antecedente penale, având

condamnări în perioada 1988 - 1999 pentru vătămare corporală gravă, violare de

domiciliu și furt calificat, demonstrând că pedepsele deja executate nu și-au

atins efectul educativ.

Respectate fiind întocmai criteriile

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. cât și funcțiile pedepsei

consacrate de art. 52 C. pen., soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și

temeinice.

Pe cale de consecință, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi

respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 56 din 23 aprilie 2009 a Curții

de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2009.