ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1992/2010

Deliberând asupra recursului, se

reține:

Prin decizia penală nr. 47 din 23

martie 2010 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins, ca nefondat, apelul inculpatului C.C. împotriva sentinței penale nr.

593 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Iași, menținând starea de arest și

deducând prevenția la zi.

În esență, instanța de prim

control judiciar a apreciat să inculpatul a ucis victima cu intenție, în raport

cu obiectul vulnerant, zona vizată și intensitatea loviturii. S-a mai apreciat

că fapta nu este săvârșită în condițiile art. 44 C. pen., iar la

individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen Totodată, nu s-au reținut circumstanțe atenuante obligatorii

sau facultative în favoarea inculpatului în raport cu modul și împrejurările în

care a săvârșit fapta și urmările acesteia.

În termen legal,

inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând

hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanțele nu s-ar fi

pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, caz de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. și nu ar fi individualizat

corect pedeapsa prin reținerea circumstanței atenuante legale a provocării

prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. pen., care se iau în considerare întotdeauna din oficiu,

indiferent de respectarea sau nu a dispozițiilor art. 385

10

alin.

(1) și (2) C. proc. pen.

Examinând criticile

în raport cu actele și înscrisurile cauzei, hotărârile recurate cât și sub

aspectul celorlalte cazuri de casare care se iau în considerare din oficiu,

conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce vor fi dezvoltate.

Întreg probatoriul

administrat în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării

judecătorești a ilustrat aspectul că în ziua de 8 aprilie 2009, orele 16,00

inculpatul C.C. - aflat în stare de ebrietate – a efectuat împreună cu fiul

victimei, N.V.G. în vârstă de 20 ani, lucrări de arat la grădina martorei B.G.,

cu plugul tractat de cei doi cai ai victimei, urmând ca apoi să se mute pentru

același gen de lucrări pe terenul inculpatului, pentru stingerea datoriei de 30

lei pe care victima o avea față de el.

Bineînțeles că starea

de ebrietate în care se afla a făcut ca el să efectueze defectuos lucrările

respective, atrăgându-și reproșuri din partea tânărului, fiul victimei.

Enervat de aceste

reproșuri, inculpatul s-a deplasat al domiciliu, situat la cca. 200 m de terenul

martorei, s-a înarmat cu un cuțit de bucătărie, pe care l-a ascuns în podul

palmei drepte, retrăgându-și mâna în puloverul cu care era îmbrăcat, aspect observat

de martora B.G.

Reîntorcându-se la

lucru, s-a apucat de munca câmpului, nu mai înainte de a avertiza pe fiul

victimei să nu-i mai adreseze reproșuri pentru că o va tăia, introducând

cuțitul în cizma dreaptă de cauciuc cu care era încălțat, cu vârful în jos.

La un moment dat, la

fața locului a sosit și victima N.V. care a reproșat fiului său că a luat caii

fără încuviințarea sa, cerându-i să sisteze lucrul, întrucât trebuia să

potcovească caii pentru a face a doua zi o deplasare cu atelajul hipo în comuna

Cotnari.

Inculpatul a fost

deranjat de atitudinea victimei și, după ce l-a înjurat, i-a aplicat și o

lovitură cu pumnul în nas, producându-i fractură cominutivă de piramidă nazală.

Victima a fost

ajutată să se ridice de la pământ și să se spele de sânge, plecând către

locuința sa.

Între timp,

inculpatul C.C. i-a solicitat vecinului său C.F. să-și ia căruța cu cei doi cai

pe care-i avea și să meargă împreună la domiciliul victimei pentru a-i tracta

căruța care rămăsese în curtea acestuia, motivat de faptul că anterior între

cei doi, inculpat-victimă, intervenise o înțelegere privind vânzarea căruței.

Inculpatul l-a urmat

pe fiul victimei, N.V.G. în curtea tatălui său, însă victima l-a oprit la

portița de la intrare în grădină, cerându-i să părăsească curtea.

Inculpatul a refuzat

categoric, aplicându-i și două palme peste obraz. În situația dată, victima a

pus mâna pe o furcă de lângă gardul grădinii, fiind însă dezarmat imediat de

către inculpat.

Deși a intenționat să

părăsească curtea victimei, ajuns la poartă, s-a întors și a ajuns victima din

urmă, când acesta tocmai intra în locuință, aplicându-i o lovitură de cuțit

direct în inimă, acesta decedând în scurt timp.

Inculpatul, întors

la domiciliul său a aflat de la concubina sa că victima a decedat și față de

anunțul său că se va sinucide, fratele său, C.M., care se afla în vizită la

domiciliul acestuia, a luat arma crimei și a ascuns-o, de unde apoi a fost

predată organelor de cercetare penală.

Așa cum reiese din

raportul de necropsie medico-legală, moartea victimei N.V., în vârstă de 51

ani, a fost violentă și s-a datorat unei lovituri unice de cuțit.

Inițial, inculpatul

s-a apărat că ar fi fost ținta atacurilor victimei și că nu a făcut altceva

decât, în disperare de cauză, să aplice acesteia lovitura de cuțit.

Probele cauzei însă a

infirmat categoric susținerile inculpatului, toate probele testimoniale relevând

că starea de ebrietate în care se afla inculpatul l-a făcut deosebit de violent

în raport atât cu fiul victimei, cât și cu aceasta.

Mai mult, legitima

apărare sau starea de provocare nu a fost reținută de către cele două instanțe,

întrucât a reieșit indubitabil că inculpatul a dezarmat victima de furcă, s-a

îndreptat către poartă pentru a da curs invitației acesteia de a-i părăsi

curtea, însă, în ultimul moment, resorturi interne care țin de rezoluția

infracțională pe care a luat-o pe loc, l-au făcut să se răzgândească întorcându-se

și prinzând victima la intrarea în locuință, unde i-a aplicat lovitura fatală

de cuțit.

Susținerea

inculpatului că instanța nu s-ar fi pronunțat pe cererea sa de audiere a fiului

victimei pentru a face dovada că nu ar fi săvârșit infracțiunea de violare de

domiciliu, nu este susținută de actele dosarului, la judecata în fond martorul N.V.G.

declarând că nu se constituie parte civilă, ulterior niciun moment inculpatul –

personal sau prin apărător – nu a solicitat reaudierea acestuia.

În depoziția de la

urmărire penală, în legătură cu acest aspect, martorul arată textual „.. Eu

eram prin fața porții de la intrarea în curte cred că era ora 19,oo. C. a

intrat în curte înjurându-l pe tata și cerându-i iar cei 30 de lei. Tata i-a spus

să iasă afară din curtea lui - ‹‹ după ce m-ai lovit , mai ai curaj să mai

intri în curtea mea - ››….”

Prin urmare, cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. nu este

susținut de probele cauzei.

În ceea ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. se constată că nici acesta nu este întemeiat, neputându-se reține

circumstanțe atenuante legale sau facultative în favoarea acestuia, întreg

filmul desfășurării evenimentelor arătând că inițiatorul și protagonistul

principal a fost inculpatul, aflat în stare de ebrietate.

Pedeapsa aplicată corespunde

pe deplin pericolului social abstract și concret al faptei și consecințelor

acesteia, criteriile de individualizare stipulate în art. 72 C. pen. fiind întocmai

respectate.

Constatându-se legalitatea

și temeinicia hotărârilor atacate, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile

art. 192, alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 47 din 23

martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 9

aprilie 2009, la 20 mai 2010.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 mai 2010.