ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1992/2010

Deliberând asupra recursului, se reține: Prin decizia penală nr. 47 din 23 martie 2010 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului C.C. împotriva sentinței penale nr. 593 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Iași, menținând starea de arest și deducând prevenția la zi. În esență, instanța de prim control judiciar a apreciat să inculpatul a ucis victima cu intenție, în raport cu obiectul vulnerant, zona vizată și intensitatea loviturii. S-a mai apreciat că fapta nu este săvârșită în condițiile art. 44 C. pen., iar la individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen Totodată, nu s-au reținut circumstanțe atenuante obligatorii sau facultative în favoarea inculpatului în raport cu modul și împrejurările în care a săvârșit fapta și urmările acesteia.

În termen legal, inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanțele nu s-ar fi pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. și nu ar fi individualizat corect pedeapsa prin reținerea circumstanței atenuante legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. pen., care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, indiferent de respectarea sau nu a dispozițiilor art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Examinând criticile în raport cu actele și înscrisurile cauzei, hotărârile recurate cât și sub aspectul celorlalte cazuri de casare care se iau în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce vor fi dezvoltate. Întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești a ilustrat aspectul că în ziua de 8 aprilie 2009, orele 16,00 inculpatul C.C. - aflat în stare de ebrietate – a efectuat împreună cu fiul victimei, N.V.G. în vârstă de 20 ani, lucrări de arat la grădina martorei B.G., cu plugul tractat de cei doi cai ai victimei, urmând ca apoi să se mute pentru același gen de lucrări pe terenul inculpatului, pentru stingerea datoriei de 30 lei pe care victima o avea față de el. Bineînțeles că starea de ebrietate în care se afla a făcut ca el să efectueze defectuos lucrările respective, atrăgându-și reproșuri din partea tânărului, fiul victimei.

Enervat de aceste reproșuri, inculpatul s-a deplasat al domiciliu, situat la cca. 200 m de terenul martorei, s-a înarmat cu un cuțit de bucătărie, pe care l-a ascuns în podul palmei drepte, retrăgându-și mâna în puloverul cu care era îmbrăcat, aspect observat de martora B.G. Reîntorcându-se la lucru, s-a apucat de munca câmpului, nu mai înainte de a avertiza pe fiul victimei să nu-i mai adreseze reproșuri pentru că o va tăia, introducând cuțitul în cizma dreaptă de cauciuc cu care era încălțat, cu vârful în jos. La un moment dat, la fața locului a sosit și victima N.V. care a reproșat fiului său că a luat caii fără încuviințarea sa, cerându-i să sisteze lucrul, întrucât trebuia să potcovească caii pentru a face a doua zi o deplasare cu atelajul hipo în comuna Cotnari.

Inculpatul a fost deranjat de atitudinea victimei și, după ce l-a înjurat, i-a aplicat și o lovitură cu pumnul în nas, producându-i fractură cominutivă de piramidă nazală. Victima a fost ajutată să se ridice de la pământ și să se spele de sânge, plecând către locuința sa. Între timp, inculpatul C.C. i-a solicitat vecinului său C.F. să-și ia căruța cu cei doi cai pe care-i avea și să meargă împreună la domiciliul victimei pentru a-i tracta căruța care rămăsese în curtea acestuia, motivat de faptul că anterior între cei doi, inculpat-victimă, intervenise o înțelegere privind vânzarea căruței. Inculpatul l-a urmat pe fiul victimei, N.V.G. în curtea tatălui său, însă victima l-a oprit la portița de la intrare în grădină, cerându-i să părăsească curtea.

Inculpatul a refuzat categoric, aplicându-i și două palme peste obraz. În situația dată, victima a pus mâna pe o furcă de lângă gardul grădinii, fiind însă dezarmat imediat de către inculpat. Deși a intenționat să părăsească curtea victimei, ajuns la poartă, s-a întors și a ajuns victima din urmă, când acesta tocmai intra în locuință, aplicându-i o lovitură de cuțit direct în inimă, acesta decedând în scurt timp. Inculpatul, întors la domiciliul său a aflat de la concubina sa că victima a decedat și față de anunțul său că se va sinucide, fratele său, C.M., care se afla în vizită la domiciliul acestuia, a luat arma crimei și a ascuns-o, de unde apoi a fost predată organelor de cercetare penală.

Așa cum reiese din raportul de necropsie medico-legală, moartea victimei N.V., în vârstă de 51 ani, a fost violentă și s-a datorat unei lovituri unice de cuțit. Inițial, inculpatul s-a apărat că ar fi fost ținta atacurilor victimei și că nu a făcut altceva decât, în disperare de cauză, să aplice acesteia lovitura de cuțit. Probele cauzei însă a infirmat categoric susținerile inculpatului, toate probele testimoniale relevând că starea de ebrietate în care se afla inculpatul l-a făcut deosebit de violent în raport atât cu fiul victimei, cât și cu aceasta.

Mai mult, legitima apărare sau starea de provocare nu a fost reținută de către cele două instanțe, întrucât a reieșit indubitabil că inculpatul a dezarmat victima de furcă, s-a îndreptat către poartă pentru a da curs invitației acesteia de a-i părăsi curtea, însă, în ultimul moment, resorturi interne care țin de rezoluția infracțională pe care a luat-o pe loc, l-au făcut să se răzgândească întorcându-se și prinzând victima la intrarea în locuință, unde i-a aplicat lovitura fatală de cuțit. Susținerea inculpatului că instanța nu s-ar fi pronunțat pe cererea sa de audiere a fiului victimei pentru a face dovada că nu ar fi săvârșit infracțiunea de violare de domiciliu, nu este susținută de actele dosarului, la judecata în fond martorul N.V.G.

declarând că nu se constituie parte civilă, ulterior niciun moment inculpatul – personal sau prin apărător – nu a solicitat reaudierea acestuia. În depoziția de la urmărire penală, în legătură cu acest aspect, martorul arată textual „.. Eu eram prin fața porții de la intrarea în curte cred că era ora 19,oo. C. a intrat în curte înjurându-l pe tata și cerându-i iar cei 30 de lei. Tata i-a spus să iasă afară din curtea lui - ‹‹ după ce m-ai lovit , mai ai curaj să mai intri în curtea mea - ››….” Prin urmare, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. nu este susținut de probele cauzei. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. se constată că nici acesta nu este întemeiat, neputându-se reține circumstanțe atenuante legale sau facultative în favoarea acestuia, întreg filmul desfășurării evenimentelor arătând că inițiatorul și protagonistul principal a fost inculpatul, aflat în stare de ebrietate. Pedeapsa aplicată corespunde pe deplin pericolului social abstract și concret al faptei și consecințelor acesteia, criteriile de individualizare stipulate în art. 72 C. pen. fiind întocmai respectate. Constatându-se legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192, alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 47 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 9 aprilie 2009, la 20 mai 2010. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2010.