ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 517/2010

Deliberând asupra recursului, se reține:

Prin Decizia penală nr. 74 din 28

mai 2009 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins, ca nefondat, apelul inculpatului V.C. împotriva Sentinței penale nr.

256 din 28 mai 2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o, obligându-l

totodată la cheltuieli judiciare statului.

În esență, instanța de prim control

judiciar a constatat că situația de fapt reținută de către instanța de fond

este reală și dovedită, ea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, fiind respectate întocmai criteriile

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În termen legal inculpatul a

exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care însă nu și l-a motivat

în scris, în termenul imperativ impus de art. 385

10

alin. (2) C.

proc. pen.

Oral, în ziua judecării cauzei,

apărătorul acestuia a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen., în sensul că:

- nu putea fi reținută infracțiunea

prevăzută de Legea nr. 61/2991 întrucât probele cauzei nu dovedesc că era

purtător de cuțit;

- mijloacele de probă nu dovedesc

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, solicitând fie achitarea, fie

reținerea circumstanței atenuante a provocării sau chiar legitima apărare;

- instanța de apel nu ar fi analizat

contradicțiile dintre declarațiile părții vătămate și ale martorilor;

- greșita individualizare a pedepsei

în sensul aplicării art. 81 sau 86 C. pen. în condițiile în care s-ar reține și

art. 73 lit. b) C. pen.

Examinând criticile în raport cu

actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât și sub aspectul cazurilor

de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele

ce vor fi dezvoltate în continuare.

Este de evidențiat că toate aceste

critici au mai fost invocate și în calea de atac a apelului, fiind înlăturate

motivat de către instanța de prim control judiciar.

Astfel, în seara zilei de 23

decembrie 2006, la discoteca din satul Șerbotești, jud. Vaslui, imediat ce a

pătruns în interior, partea vătămată C.D. a fost lovit cu o sticlă de bere în

față, care nu s-a spart, de către inculpatul V.C., luându-se astfel la bătaie.

În îmbulzeala creată, inculpatul a scos de la spate un cuțit tip baionetă cu

mâner negru, aplicându-i și o lovitură în zona gâtului părții vătămate care s-a

apărat cu mâna dreaptă. În condițiile de iluminat slab, specific discotecilor,

numai martorii cei mai apropiați de cei doi au văzut direct aplicarea loviturii

cu cuțitul, și anume: R.M.F., M.L.M., S.M., C.A.M., C.P.C., B.F..

Ceilalți martori, P.R.M., M.A.,

T.B., C.G.D., C.M.G., F.M., F.N., B.A.N., A.C. confirmă că singurul incident a

avut loc între cei doi, în seara respectivă, chiar dacă nu au văzut direct cum

a fost tăiată partea vătămată constituită în parte civilă. Nici nu avea cum să

vadă un număr atât de mare de martori întregul incident, datorită luminii

difuze din localul discotecii.

Fiind indubitabil stabilit că

singurul incident a fost acesta, că inculpatul a fost înarmat cu un cuțit tip

baionetă, descris de martorii oculari, ca având un mâner negru, fiind aruncat

imediat conflictului, spre sobă, spre cercul de prieteni ai inculpatului,

reiese că numai inculpatul l-a lovit și vătămat pe partea vătămată.

Fiind stabilită această situație de

fapt prin mijloace de probă expuse, ambele instanțe au făcut o încadrare

judiciară corectă, nefiind posibilă reținerea circumstanței atenuante legale a

provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., încă de la intrarea în local

partea vătămată fiind întâmpinată prin agresarea sa cu o sticlă de bere la

nivelul feței de către inculpat.

Cu atât mai mult nu se pune în

discuție reținerea art. 44 C. pen. ori achitarea pe motiv că o altă persoană ar

fi săvârșit infracțiunea.

Nu există contradicții între declarațiile

părții vătămate, pe de o parte și ale martorilor, pe de altă parte, sau numai

între ale martorilor, fiecare văzând fie în întregime, fie secvențial

conflictul dintre cei doi protagoniști, inculpatul și partea vătămată.

În procesul de individualizare a

pedepsei au fost avute în vedere atât criteriile prev. de art. 72 C. pen. cât

și funcțiile pedepsei, așa cum sunt stipulate în art. 52 C. pen.

În favoarea inculpatului corect a

fost reținută circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

deși inculpatul nu a recunoscut niciun moment săvârșirea infracțiunii.

Soluțiile fiind legale și temeinice,

în temeiul dispozițiilor art. 385

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.C. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 28 mai 2009 a

Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 februarie 2010.