ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2395/2010

Deliberând asupra recursului, se reține: Prin Decizia penală nr. 61 din 15 aprilie 2010 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul inculpatului B.S. împotriva Sentinței penale nr. 29 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o, pe motiv că prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., iar pedeapsa aplicată corespunde scopului consacrat în art. 52 C. pen., mai ales că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale. În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluția instanței de fond și apel pentru nelegalitate și netemeinicie, oral, în ședință de judecată, întrucât s-ar fi comis o eroare gravă de fapt în aprecierea și interpretarea probatoriului și nu ar fi fost corect individualizată pedeapsa, cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc.

pen. Chiar dacă inculpatul nu s-a conformat dispozițiilor art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., din moment ce au fost invocate cele 2 cazuri de casare, instanța de recurs le va analiza, fiind incidente dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Analizând motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca fiind fondat numai cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare. Astfel, corect au interpretat instanțele probatoriul cauzei reținând ca și situație de fapt că în seara zilei de 16 iunie 2008, orele 21,20 inculpatul B.S.

s-a deplasat la terasa C. din comuna Ghidigeni, județul Galați unde a găsit pe victima M.D., ce avea căruța cu material lemnos trasă alături, iar el consuma bere cu martorul B.A. Inculpatul i-a reproșat victimei un conflict mai vechi când îl lovise cu capul în gură, declanșând cearta între ei după care au început să se îmbrâncească reciproc. Deși s-a încercat despărțirea lor și aplanarea conflictului de către martorul M.J., ambii l-au îndepărtat, continuând-și cearta și îmbrâncelile. La un moment dat, pe fondul bruscării reciproce, inculpatul B.S. i-a aplicat o lovitură de pumn în ochiul drept victimei, care a căzut, lovindu-se și cu capul de planul dur al terasei, acoperită cu beton și pavele.

Martorul M.J. a acordat primul ajutor victimei încercând să o ridice de pe pardoseală, însă acesta a refuzat, rămânând în poziția șezut pe terasă. Martorii V.F.A. a văzut, în jurul orelor 21,45, victima întinsă pe terasă, iar C.N.D., l-a văzut la orele 22,00, lângă terasa respectivă. Crezând că se află sub influența băuturilor alcoolice, a fost anunțat martorul R.T., rudă cu victima, care deplasându-se la fața locului, a găsit-o ghemuită lângă căruța cu lemne, ținându-se de cap, nefiind în stare să vorbească. Presupunând și el că se află sub influența băuturilor alcoolice, l-a lăsat acolo și a luat numai căruța pe care a dus-o la domiciliul mamei victimei. Când s-a întors după aceasta, s-a întâlnit cu victima pe drum, însă nu a fost recunoscut de aceasta, care și-a continuat deplasarea.

Victima a ajuns la locuința mamei sale, unde s-a culcat, după ce a vomat. A doua zi, pe 17 iunie 2008 victima s-a deplasat la locuința sa, în același sat, dar care aparține tot mamei sale, unde pe seară a fost găsit de martora M.S., în pat cu spume la gură. Și mama sa a tratat situația cu superficialitate, nerealizând starea gravă în care se afla fiul său și l-a lăsat în continuare să zacă, revenind abia în seara zilei de 18 iunie 2008 împreună cu martorii R.T. și P.Z. găsind victima în comă, cu spume la gură și fără a mai recunoaște pe cineva sau să mai poată vorbi. A fost internat de urgență, însă cu tot efortul cadrelor medicale, victima a decedat la data de 24 iunie 2008. Din raportul de necropsie medico-legală nr. X/2008 al I.M.L.

Iași reiese că moartea numitului M.D. a fost violentă, datorându-se comei cerebrale traumatice, consecința hematomului extradural, dilacerărilor și contuziei cerebrale, produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă și bază, complicat în evoluție cu bronhopneumonie. Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur, între leziunile cerebrale și deces existând relație de cauzalitate directă, necondiționată. Prin urmare, susținerea privind grava eroare de fapt în care s-ar fi aflat instanțele atunci când au interpretat materialul probator nu poate fi împărtășită. Este neîndoielnic că rezultatul letal produs este urmarea praeterintenției, chiar dacă inculpatul a acționat cu intenția numai de a-i produce vătămări corporale victimei.

De altfel, pentru tipologia infracțiunii reținute în sarcina inculpatului este specifică această formă a laturii subiective, intenția urmată de culpă, încadrarea juridică dată faptei fiind corectă. Referitor la eroarea gravă de fapt practica juridică a mai stabilit ca interpretarea dată de instanțe să fie contrară probelor cauzei, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. Cea de-a doua critică privind individualizarea judiciară a pedepsei este însă întemeiată. Într-adevăr, împrejurările faptei conduc la certitudinea conflictului dintre cei doi, inculpat-victimă, ambii necedând în confruntarea directă pe care au avut-o, refuzând aplanarea incidentului chiar la intervenția martorului M.J.

Mai mult, deși acest martor a încercat să acorde primul ajutor victimei după căderea acesteia la pământ, a fost refuzat categoric. Apoi, ceilalți martori ca și chiar familia victimei au mai ținut-o încă două zile la domiciliu fără să-i acorde asistență sanitară de specialitate, crezând că este băut și abia când au realizat starea gravă în care se găsea, l-au internet în spital. Inculpatul B.S., deși mai are o amendă penală de 400 RON pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., în luna mai 2006, comunitatea locală îl caracterizează pozitiv, considerând fapta un incident izolat în viața acestuia și, deși aceste aspecte au fost constatate de către prima instanță nu au fost și reținute ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

În raport și cu criteriile enumerate de art. 72 C. pen. se apreciază că pentru realizarea scopurilor reglementate de art. 52 C. pen. este necesară recuantificarea pedepsei care obligatoriu va fi coborâtă sub minimul special legal de 5 ani, conform dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen. Sub aspectul modului de executare al acesteia, instanța de recurs apreciază că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins prin privarea de libertate a inculpatului, prin extragerea lui din sânul comunității locale care a apreciat pozitiv până la momentul faptei, întreaga conduită socială a sa, cea mai potrivită fiind aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. cu stabilirea obligațiilor legale impuse de art. 86 3 C. pen.

și punerea în vedere a dispozițiilor art. 86 4 și 86 5 C. pen. Pe cale de consecință, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis, casată în totalitate decizia și în parte sentința penală, numai sub aspectul celor expuse și, rejudecând, aplicarea dispozițiilor legale menționate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia atacată și Sentința penală nr. 29 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Vaslui, secția penală, cu privire la cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei. Reduce pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în baza art. 183 C. pen. la 4 ani închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 și art. 86 5 C. pen. Face aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. proc. pen.

ca pedeapsă accesorie. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2010.