ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2395/2010

Deliberând asupra

recursului, se reține:

Prin Decizia penală nr. 61 din 15 aprilie

2010 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

nefondat apelul inculpatului B.S. împotriva Sentinței penale nr. 29 din 29

ianuarie 2010 a Tribunalului Vaslui, pe care a menținut-o, pe motiv că prima

instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 72 C. pen., iar pedeapsa aplicată corespunde scopului

consacrat în art. 52 C. pen., mai ales că inculpatul este cunoscut cu

antecedente penale.

În termen legal

inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluția

instanței de fond și apel pentru nelegalitate și netemeinicie, oral, în ședință

de judecată, întrucât s-ar fi comis o eroare gravă de fapt în aprecierea și

interpretarea probatoriului și nu ar fi fost corect individualizată pedeapsa,

cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 18 C.

proc. pen.

Chiar dacă inculpatul

nu s-a conformat dispozițiilor art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc.

pen., din moment ce au fost invocate cele 2 cazuri de casare, instanța de

recurs le va analiza, fiind incidente dispozițiile art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen.

Analizând motivele de

recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca fiind fondat numai

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului

atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.

Astfel, corect au

interpretat instanțele probatoriul cauzei reținând ca și situație de fapt că în

seara zilei de 16 iunie 2008, orele 21,20 inculpatul B.S. s-a deplasat la

terasa C. din comuna Ghidigeni, județul Galați unde a găsit pe victima M.D., ce

avea căruța cu material lemnos trasă alături, iar el consuma bere cu martorul

B.A.

Inculpatul i-a

reproșat victimei un conflict mai vechi când îl lovise cu capul în gură,

declanșând cearta între ei după care au început să se îmbrâncească reciproc.

Deși s-a încercat despărțirea lor și aplanarea conflictului de către martorul

M.J., ambii l-au îndepărtat, continuând-și cearta și îmbrâncelile.

La un moment dat, pe

fondul bruscării reciproce, inculpatul B.S. i-a aplicat o lovitură de pumn în

ochiul drept victimei, care a căzut, lovindu-se și cu capul de planul dur al

terasei, acoperită cu beton și pavele.

Martorul M.J. a

acordat primul ajutor victimei încercând să o ridice de pe pardoseală, însă

acesta a refuzat, rămânând în poziția șezut pe terasă.

Martorii V.F.A. a

văzut, în jurul orelor 21,45, victima întinsă pe terasă, iar C.N.D., l-a văzut

la orele 22,00, lângă terasa respectivă.

Crezând că se află

sub influența băuturilor alcoolice, a fost anunțat martorul R.T., rudă cu

victima, care deplasându-se la fața locului, a găsit-o ghemuită lângă căruța cu

lemne, ținându-se de cap, nefiind în stare să vorbească. Presupunând și el că

se află sub influența băuturilor alcoolice, l-a lăsat acolo și a luat numai

căruța pe care a dus-o la domiciliul mamei victimei. Când s-a întors după

aceasta, s-a întâlnit cu victima pe drum, însă nu a fost recunoscut de aceasta,

care și-a continuat deplasarea.

Victima a ajuns la

locuința mamei sale, unde s-a culcat, după ce a vomat.

A doua zi, pe 17

iunie 2008 victima s-a deplasat la locuința sa, în același sat, dar care

aparține tot mamei sale, unde pe seară a fost găsit de martora M.S., în pat cu

spume la gură. Și mama sa a tratat situația cu superficialitate, nerealizând

starea gravă în care se afla fiul său și l-a lăsat în continuare să zacă,

revenind abia în seara zilei de 18 iunie 2008 împreună cu martorii R.T. și P.Z.

găsind victima în comă, cu spume la gură și fără a mai recunoaște pe cineva sau

să mai poată vorbi.

A fost internat de

urgență, însă cu tot efortul cadrelor medicale, victima a decedat la data de 24

iunie 2008.

Din raportul de

necropsie medico-legală nr. X/2008 al I.M.L. Iași reiese că moartea numitului

M.D. a fost violentă, datorându-se comei cerebrale traumatice, consecința

hematomului extradural, dilacerărilor și contuziei cerebrale, produse în cadrul

unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă și bază, complicat în

evoluție cu bronhopneumonie. Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru

producerea lor prin lovire urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur,

între leziunile cerebrale și deces existând relație de cauzalitate directă,

necondiționată.

Prin urmare,

susținerea privind grava eroare de fapt în care s-ar fi aflat instanțele atunci

când au interpretat materialul probator nu poate fi împărtășită. Este

neîndoielnic că rezultatul letal produs este urmarea praeterintenției, chiar

dacă inculpatul a acționat cu intenția numai de a-i produce vătămări corporale

victimei.

De altfel, pentru

tipologia infracțiunii reținute în sarcina inculpatului este specifică această

formă a laturii subiective, intenția urmată de culpă, încadrarea juridică dată

faptei fiind corectă.

Referitor la eroarea

gravă de fapt practica juridică a mai stabilit ca interpretarea dată de

instanțe să fie contrară probelor cauzei, ceea ce nu este cazul în speța dedusă

judecății.

Cea de-a doua critică

privind individualizarea judiciară a pedepsei este însă întemeiată.

Într-adevăr,

împrejurările faptei conduc la certitudinea conflictului dintre cei doi,

inculpat-victimă, ambii necedând în confruntarea directă pe care au avut-o,

refuzând aplanarea incidentului chiar la intervenția martorului M.J.

Mai mult, deși acest

martor a încercat să acorde primul ajutor victimei după căderea acesteia la

pământ, a fost refuzat categoric.

Apoi, ceilalți

martori ca și chiar familia victimei au mai ținut-o încă două zile la domiciliu

fără să-i acorde asistență sanitară de specialitate, crezând că este băut și

abia când au realizat starea gravă în care se găsea, l-au internet în spital.

Inculpatul B.S., deși

mai are o amendă penală de 400 RON pentru infracțiunea prevăzută de art. 180

alin. (1) C. pen., în luna mai 2006, comunitatea locală îl caracterizează

pozitiv, considerând fapta un incident izolat în viața acestuia și, deși aceste

aspecte au fost constatate de către prima instanță nu au fost și reținute ca

circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

În raport și cu criteriile

enumerate de art. 72 C. pen. se apreciază că pentru realizarea scopurilor

reglementate de art. 52 C. pen. este necesară recuantificarea pedepsei care

obligatoriu va fi coborâtă sub minimul special legal de 5 ani, conform

dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.

Sub aspectul modului

de executare al acesteia, instanța de recurs apreciază că scopul educativ al

pedepsei nu poate fi atins prin privarea de libertate a inculpatului, prin

extragerea lui din sânul comunității locale care a apreciat pozitiv până la

momentul faptei, întreaga conduită socială a sa, cea mai potrivită fiind

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. cu stabilirea obligațiilor

legale impuse de art. 86

3

C. pen. și punerea în vedere a

dispozițiilor art. 86

4

și 86

5

C. pen.

Pe cale de consecință,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi

admis, casată în totalitate decizia și în parte sentința penală, numai sub

aspectul celor expuse și, rejudecând, aplicarea dispozițiilor legale

menționate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul B.S. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 15 aprilie

2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia atacată

și Sentința penală nr. 29 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Vaslui, secția

penală, cu privire la cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei.

Reduce pedeapsa de 5

ani închisoare aplicată în baza art. 183 C. pen. la 4 ani închisoare, făcând aplicarea

art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani

închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani,

stabilit în condițiile prevăzute de art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte

trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

și art. 86

5

C.

pen.

Face aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. proc. pen. ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei

accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2010.