ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vaslui, secția penală, prin Sentința penală nr. 233 din 18 decembrie 2008 a condamnat pe inculpatul C.M.C. la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 376 C. pen. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. A dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la data de 28 noiembrie 2008 la 22 decembrie 2008. În temeiul art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen.

a confiscat de la inculpat suma de 180 euro aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul C.M.C. are vârsta de 30 ani și locuiește în satul Gîrdești, comuna Voinești, județul Vaslui, se ocupă cu agricultura, este căsătorit și are doi copii minori. A mai fost condamnat în două rânduri, din executarea ultimei pedepse s-a eliberat la 25 octombrie 2006 rămânându-i un rest neexecutat de 353 zile. În ziua de 5 noiembrie 2008, deși nu avea permis de conducere și era sub influența alcoolului, a condus autoturismul său, marca D. și pe raza localității Mărășești, comuna Voinești a pierdut controlul volanului și a intrat cu autoturismul în gardul locuinței numitului G.T.

Fiind sesizate organele de poliție, acestea au început cercetările și au constatat că inculpatul nu are permis de conducere și că avea o alcoolemie de 1,55 gr. ‰ . Pentru aceste fapte inculpatului i s-a întocmit dosar penal, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad sub nr. 4393/P/2008. În timpul cercetărilor efectuate în sus - menționata cauză, la data de 25 noiembrie 2008, inculpatul C.M.C. s-a prezentat la Postul de poliție Voinești, unde l-a contactat pe agentul șef de poliție R.I., șeful postului, care instrumenta cercetările. Inculpatul i-a solicitat polițistului să-l „ajute" în cauză, solicitând să-i fie aplicată o amendă și să nu fie trimis în judecată pentru că, fiind recidivist, cu un rest de pedeapsă, va fi condamnat la o pedeapsă cu executare în închisoare.

În timpul discuției, inculpatul a afirmat că are rude în Italia și că îi va da polițistului suma de 300 euro. Agentul șef de poliție R.I. a refuzat propunerea inculpatului, spunându-i acestuia că nu are cum să-l ajute și că inculpatul s-a ajutat singur, prin conduita corespunzătoare avută în timpul cercetărilor. Întrucât din atitudinea inculpatului C.M.C. rezulta că acesta va persista în solicitarea sa, agentul de poliție R.I. i-a spus inculpatului să revină pe data de 28 noiembrie 2008, la ora 13,00. În ziua de 27 noiembrie 2008 agentul sus-menționat a sesizat Direcția Generală Anticorupție - Biroul Anticorupție pentru județul Vaslui, care la rândul său a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, unde denunțul a fost înregistrat sub nr. 830/P/2008, fiind audiat și denunțătorul R.I.

Întrucât în cauză existau date și indicii privind săvârșirea la data de 28 noiembrie 2008 a infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2008, prin Ordonanța provizorie nr. 84/2008 s-a dispus interceptarea și înregistrarea imaginilor și convorbirilor din mediul ambiental respectiv înregistrarea imaginilor și convorbirilor purtate la sediul Postului de poliție Voinești, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 28 noiembrie 2008, ora 11,00 până la data de 29 noiembrie 2008, ora 11,00. Prin încheierea dată în Dosarul nr. 3791/89/2008, la data de 29 noiembrie 2008, Tribunalul Vaslui a constatat ca fiind legală și temeinică ordonanța provizorie de înregistrare a imaginilor și convorbirilor din mediul ambiental emisă de procuror în Dosarul nr. 830/P/2008.

Astfel, în ziua de 28 noiembrie 2008, în jurul orei 14,00 inculpatul C.M.C. s-a prezentat la Postul de poliție Voinești, în care a intrat împreună cu agentul șef de poliție R.I. Fiind întrebat care este motivul prezenței sale la post, inculpatul i-a răspuns polițistului că acesta știe că a venit să-i dea pentru dosar, euro. De asemenea, inculpatul i-a spus lucrătorului de poliție să facă acesta ce știe, pentru a ieși el bine, menționând că ar dori să-i fie aplicată o amendă, pentru că fiind recidivist există pericolul să fie condamnat la o pedeapsă cu executare. Ulterior, au fost purtate discuții privitoare la situația familială a inculpatului, care, în finalul discuției i-a dat agentului de poliție suma de 180 euro, solicitându-i acestuia să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în așa fel, încât el să beneficieze de un regim sancționator blând și să nu fie încarcerat.

În acele momente s-a procedat la realizarea flagrantului. Fapta inculpatului C.M.C., de a da agentului șef de poliție R.I. suma de 180 euro, pentru ca acesta să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în așa mod încât să soluționeze în mod favorabil dosarul în care inculpatul era cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie.

Prin apărător și personal a susținut că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea severă și că față de circumstanțele reale și procesuale se impune reducerea ei. Prin Decizia penală nr. 177 din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, apelul a fost respins ca nefondat. În motivarea deciziei se arată că ținând seama de starea de recidivă postcondamnatorie, o altă modalitate de executare a pedepsei nu este posibilă iar cât privește întinderea pedepsei, aceasta a fost individualizată spre minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă. Nemulțumit și de această hotărâre inculpatul, în termen legal, a declarat recurs. Inculpatul nu și-a motivat recursul și prin memoriul depus a cerut să se verifice dacă pedeapsa poate fi redusă, în caz contrar să se emită mandat în cel mai scurt timp pentru ca să execute pedeapsa.

A mai arătat că din lipsă de bani nu se poate prezenta în fața Înaltei Curți și solicită judecarea cauzei. Apărătorul desemnat din oficiu a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și sentinței și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece fapta nu a fost comisă cu intenție, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prima instanță a reținut o situație de fapt conformă probelor administrate, a dat faptei încadrarea juridică legală și a aplicat o pedeapsă just individualizată. Critica privind cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (18) C. proc.

pen. este nefondată. Din analiza probelor administrate rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul, după ce a condus pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și a produs un eveniment rutier fără vătămări sau victime, soldat doar cu distrugerea unui gard, pentru a scăpa de o condamnare, a oferit suma de 180 euro lucrătorului de poliție care efectua cercetarea penală. În urma denunțului făcut de șeful de post din comuna Voinești, R.I., s-a dispus, prin ordonanța provizorie interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate în sediul Postului de Poliție Voinești pe o durată de 24 de ore începând cu 28 noiembrie 2008 ora 11,00 până la 29 noiembrie 2008 ora 11,00, ordonanță confirmată de judecător.

Din transcrierea convorbirii care a avut loc între denunțător și inculpat rezultă că inculpatul a oferit bani polițistului care întrebându-l ce să facă cu ei a primit răspunsul „Ce știi matale că…. Să ies și eu din treaba asta bine”. La o altă întrebare a polițistului „Câți bani ai acolo?”, inculpatul îi răspunde „180 de euro. Și dacă mai e ceva …”. În fine, fiind întrebat de polițist în ce ar consta ajutorul pe care îl pretinde, inculpatul îi răspunde „Cât de puțin să faceți și dumneavoastră. Măcar puteți să mă ajutați să scap cu o amendă mai mică cât de cât”. Cu ocazia flagrantului, în prezența martorilor, fiind întrebat cu privire la motivul pentru care în seara de 5 noiembrie 2008 a condus fără permis și sub influența băuturilor alcoolice un autoturism, a pierdut controlul volanului și a intrat într-un gard.

A făcut afirmația „m-am gândit să-i ofer suma de 180 euro primită de la sora mea din Italia, pentru a scăpa și eu cu o amendă”. Audiat la 29 noiembrie 2008 de judecător în soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, a declarat că recunoaște fapta și că știind că are antecedente penale s-a gândit că oferind bani va fi posibil să fie sancționat doar cu o pedeapsă sau amendă și de aceea i-a oferit șefului de post 180 de euro. La 4 martie 2009, audiat în instanță a declarat că, cunoaște urmările și apreciază că nu mai are rost să mai dea alte declarații în fața instanțelor și că menține declarațiile date anterior. Cu toate acestea în încercarea de a escamota aflarea adevărului sau în cel mai rău caz pentru a-și ușura situația a adăugat că nu a știut precis pentru ce dă banii însă a fost încredințat că dă acei bani polițistului pentru ca el să achite costul expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

În finalul declarației a retractat recunoașterea făcând precizarea că atunci când a fost audiat la postul de poliție în legătură cu evenimentul rutier produs a cerut să se facă expertiză pentru calculul retroactiv al alcoolemiei. Din declarația dată la 6 noiembrie 2008 orele 10,00 rezultă că inculpatul a descris amănunțit ce a făcut în ziua de 5 octombrie 2008, că a consumat băuturi alcoolice, apoi a descris cum s-a produs evenimentul rutier și că i s-au recoltat probe biologice după ce în prealabil i s-a cerut să folosească alcooltestul. A declarat „nu am de propus probe în apărarea mea, îmi recunosc faptele comise și le regret”. În apelul declarat împotriva sentinței inculpatul a adoptat o altă tactică, evitând să se prezinte în fața instanței de apel, tergiversând soluționarea apelului cât mai mult posibil.

A făcut cereri de amânare pentru imposibilitatea de prezentare din motive financiare sau pentru ca să-și angajeze avocat, astfel că instanța a amânat cauza de 6 ori, pentru ca în final inculpatul să nu se prezinte la judecată. Prin memoriul depus în recurs inculpatul nu neagă vinovăția, câtă vreme „Domnule Președinte, vă rog anticipat, dacă se poate o redozare la pedeapsă, dacă se poate; dacă nu emiterea în cel mai scurt timp a mandatului să pot să-mi ispășesc pedeapsa”. Referitor la critica de netemeinicie, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată. Astfel, așa cum de altfel a motivat și instanța de apel, inculpatul fiind recidivist, o altă modalitate de executare nu este posibilă, iar în ce privește întinderea pedepsei, aceasta a fost stabilită imediat lângă minimul special, astfel că o redozare nu este justificată.

Recursul urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.C. potriva Deciziei penale nr. 177 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2010.