ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2614/2009

Deliberând asupra

recursului, se constată:

Prin Decizia penală nr. 33

din 12 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală, a respins ca nefondat

apelul inculpatului R.L.C. împotriva sentinței penale nr. 182 din 9 aprilie 2008

a Tribunalului Vaslui, a luat act că partea vătămată B.C. constituită parte

civilă nu și-a însușit apelul declarat de apărătorul său și a obligat

inculpatul la cheltuieli juridice statului. În esență, instanța de prim control

judiciar a constatat că prima instanță a reținut în mod corect că inculpatul

este autorul infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit.

i) C. pen., pe care a săvârșit-o cu intenție, iar individualizarea pedepsei a

respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În termen legal inculpatul a

exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care nu și l-a motivat în

scris în termenul imperativ de 5 zile impus de prevederile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Oral, în ziua judecății,

prin apărător, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen., care se iau în considerare din oficiu, conform

disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - solicitând, în principal

achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el este autorul

faptei, iar în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei în raport cu

circumstanțele reale ale faptei și personale.

Examinând cazurile în raport

cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurile

de casare care se iau în considerare din oficiu - conform disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru

motivele ce vor fi dezvoltate în cele ce succed.

Inculpatul a fost trimis în

judecată și condamnat în primă instanță și apel la 9 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i)

C. proc. pen. și la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

192 alin. (2) C. pen., în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.

dispunându-se executarea pedepsei de 9 ani închisoare. Totodată, s-a revocat

beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 180 din 16 mai 2006 a Judecătoriei Murgeni

dispunându-se executarea ei alături de pedeapsa de 9 ani închisoare în regim de

detenție.

Din coroborarea

declarațiilor date atât în faza de urmărire penală, cât și cea a judecății în

primă instanță, martorii C.C., C.V., C.I., B.V., B.G.C., îl indică neechivoc pe

inculpatul R.C.L. ca fiind persoana care a luat securea aparținând

coinculpatului V.C.C., în după-amiaza zilei de 6 aprilie 2007 și l-a lovit pe

partea civilă B.C. în zona frontală dreaptă, producându-i fractură cominutivă

cu înfundare frontală dreaptă, dilacerare cerebrală și plagă contuză frontală

dreapta, leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie.

Apoi inculpatul a intrat fără

drept în curtea părții civile - care fusese între timp luat din domeniul public

de soția sa - pentru a-l agresa în continuare cu securea, intervenind martorul

C.I., care după ce l-a dezarmat, până să-l imobilizeze, totuși a fost tăiat la

mână cu un cuțit pe care inculpatul l-a scos din buzunar.

Deși nici nu a recunoscut

niciodată săvârșirea infracțiunilor, procesul-verbal de cercetarea locului

faptei, plângerea și declarațiile constituite părți civile și părții vătămate B.C.,

martorii G.V., B.M.M., declarațiile coinculpatului V.C.C. îl indică ca autor al

loviturii cu securea în cap.

Ambele instanțe au analizat

și concluzionat corect că inculpatul este autorul infracțiunilor și că a

săvârșit faptele cu vinovăție. De asemenea, just s-a interpretat că în raport

cu obiectul vulnerant folosit, regiunea vizată, intensitatea loviturii, urmarea

produsă, încadrarea juridică corectă a faptei este cea de tentativă de omor și

nu vătămare corporală gravă. Nici o probă nu indică că o altă persoană ar fi

lovit cu securea pe partea vătămată.

Și la individualizarea

pedepsei, instanțele au avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. cât și scopurile pedepsei așa cum sunt argumentate

prin art. 52 C. pen., mai ales că inculpatul avea deja o condamnare definitivă

din anul 2006, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, știind că

trebuie să se abțină de la orice activitate infracțională.

Constatându-se legalitatea

și temeinicia hotărârilor atacate, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.L.C. împotriva Deciziei penale nr. 33

din 12 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iulie 2009.