ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2424/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 mai 2007, reclamanta

F.S.V.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor, acordarea a 20 de tichete de masă lunar personalului

sanitar-veterinar și acordarea unei măriri a salariului cu 25% pentru funcționarii

publici din instituțiile sanitar-veterinare publice, începând cu 9 decembrie 2006.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2937

din 20 noiembrie 2007 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală

de hrană, însă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii,

în concluzie, reclamanții beneficiind de un drept sub condiție, respectiv prevederea

sumelor necesare în bugetul fiecărui minister în parte.

În ceea ce privește capătul

de cerere ce vizează majorarea salarială de 25% s-a reținut că în lipsa resurselor

financiare alocate de la bugetul de stat, pârâtei nu îi revenea obligația acordării

acestor drepturi.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta F.S.V.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Referitor la drepturile

salariale reprezentând tichete de masă, recurenta a arătat că dreptul membrilor

de sindicat se naște exclusiv din lege (Legea nr. 142/1998 și Legea nr. 435/2006),

neexistând nici o prevedere legală care să îl anuleze, iar intimata pârâtă, în calitate

de ordonator principal de credite, are dreptul și obligația să solicite și să asigure

resursele financiare necesare.

Recurenta a invocat, totodată

și prevederile art. 38 C. muncii, potrivit cărora „Orice tranzacție prin care se

urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea

acestor drepturi este lovită de nulitate”.

În ceea ce privește creșterea

salarială cu 25%, s-a susținut, de asemenea, că intimata-pârâtă ca și ordonator

principal de credite avea obligația să asigure fondurile necesare, aceasta neprobând

faptul că ar fi făcut demersuri pentru suplimentarea fondurilor bugetare în acest

scop.

În consecință, s-a solicitat

modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.

Examinând cauza în raport

cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu prevederile

art. 23 din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului

care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, „începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare

publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază

lunar de 20 de tichete de masă cu excepția pensionarilor”.

Dispozițiile textului

sus-menționat sunt imperative și nu lasă loc de interpretare, fiind evident că nu

ne aflăm în prezența unui drept sub condiție cum greșit a reținut instanța de fond,

dreptul reclamanților - membrii ai F.S.V.R., fiind născut exclusiv din legea specială

(Legea nr. 435/2006) care le este aplicabilă.

Astfel fiind, prevederile

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și

cele ale art. 3 din O.U.G. nr. 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte

normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul

cheltuielilor de personal care condiționează acordarea tichetelor de masă de resursele

bugetare și respectiv, înlătură acordarea tichetelor de masă în anul 2007, nu sunt

aplicabile în speță, fiind norme legale cu caracter general, iar în plus, anterioare

adoptării legii speciale.

Referitor la sporul salarial

de 25%, pentru perioada 9 decembrie 2006 - 31 decembrie 2006 se reține că funcționarii

publici membri ai sindicatelor componente ale recurentei-reclamante sunt îndreptățiți

la această mărire salarială în baza prevederilor art. 38 din Legea nr. 435/2006

potrivit cărora „salariile de bază ale funcționarilor publici din instituțiile sanitar-veterinare

publice sunt mai mari cu 25% față de salariile prevăzute de O.G. nr. 2/2006 privind

reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici

pentru anul 2006”, acordarea respectivului drept fiind așadar o obligație legală

a intimatei-pârâte Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor.

Față de cele ce preced,

recursul este întemeiat și va fi admis, se va modifica sentința atacată în sensul

admiterii acțiunii, cu consecința obligării pârâtei la acordarea tichetelor de masă

și a sporului salarial de 25%.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta F.S.V.R. împotriva sentinței nr. 2937 din 20 noiembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea F.S V.R.

Obligă pârâta Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la acordarea tichetelor

de masă și a sporului de 25% față de salariile prevăzute de O.G. nr. 2/2006 în favoarea

funcționarilor publici membri ai sindicatelor componente ale recurentei-reclamante

după cum urmează: tichetele de masă lunar începând cu data de 9 decembrie 2006 și

sporul salarial de 25% pentru perioada 9 decembrie 2006 - 31 decembrie 2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2008.