ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2424/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 24 mai 2007, reclamanta F.S.V.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, acordarea a 20 de tichete de masă lunar personalului sanitar-veterinar și acordarea unei măriri a salariului cu 25% pentru funcționarii publici din instituțiile sanitar-veterinare publice, începând cu 9 decembrie 2006. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2937 din 20 noiembrie 2007 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, însă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, în concluzie, reclamanții beneficiind de un drept sub condiție, respectiv prevederea sumelor necesare în bugetul fiecărui minister în parte. În ceea ce privește capătul de cerere ce vizează majorarea salarială de 25% s-a reținut că în lipsa resurselor financiare alocate de la bugetul de stat, pârâtei nu îi revenea obligația acordării acestor drepturi. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F.S.V.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Referitor la drepturile salariale reprezentând tichete de masă, recurenta a arătat că dreptul membrilor de sindicat se naște exclusiv din lege (Legea nr. 142/1998 și Legea nr. 435/2006), neexistând nici o prevedere legală care să îl anuleze, iar intimata pârâtă, în calitate de ordonator principal de credite, are dreptul și obligația să solicite și să asigure resursele financiare necesare. Recurenta a invocat, totodată și prevederile art. 38 C. muncii, potrivit cărora „Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”. În ceea ce privește creșterea salarială cu 25%, s-a susținut, de asemenea, că intimata-pârâtă ca și ordonator principal de credite avea obligația să asigure fondurile necesare, aceasta neprobând faptul că ar fi făcut demersuri pentru suplimentarea fondurilor bugetare în acest scop.

În consecință, s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare. În conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă cu excepția pensionarilor”.

Dispozițiile textului sus-menționat sunt imperative și nu lasă loc de interpretare, fiind evident că nu ne aflăm în prezența unui drept sub condiție cum greșit a reținut instanța de fond, dreptul reclamanților - membrii ai F.S.V.R., fiind născut exclusiv din legea specială (Legea nr. 435/2006) care le este aplicabilă. Astfel fiind, prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și cele ale art. 3 din O.U.G. nr. 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal care condiționează acordarea tichetelor de masă de resursele bugetare și respectiv, înlătură acordarea tichetelor de masă în anul 2007, nu sunt aplicabile în speță, fiind norme legale cu caracter general, iar în plus, anterioare adoptării legii speciale.

Referitor la sporul salarial de 25%, pentru perioada 9 decembrie 2006 - 31 decembrie 2006 se reține că funcționarii publici membri ai sindicatelor componente ale recurentei-reclamante sunt îndreptățiți la această mărire salarială în baza prevederilor art. 38 din Legea nr. 435/2006 potrivit cărora „salariile de bază ale funcționarilor publici din instituțiile sanitar-veterinare publice sunt mai mari cu 25% față de salariile prevăzute de O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006”, acordarea respectivului drept fiind așadar o obligație legală a intimatei-pârâte Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Față de cele ce preced, recursul este întemeiat și va fi admis, se va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii, cu consecința obligării pârâtei la acordarea tichetelor de masă și a sporului salarial de 25%.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta F.S.V.R. împotriva sentinței nr. 2937 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea F.S V.R. Obligă pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la acordarea tichetelor de masă și a sporului de 25% față de salariile prevăzute de O.G. nr. 2/2006 în favoarea funcționarilor publici membri ai sindicatelor componente ale recurentei-reclamante după cum urmează: tichetele de masă lunar începând cu data de 9 decembrie 2006 și sporul salarial de 25% pentru perioada 9 decembrie 2006 - 31 decembrie 2006. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.