ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5107/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 1411 din 13 martie 2009 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

din data de 13 martie 2009 s-a respins recursul declarat de SC S. SA împotriva încheierii

din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, ca tardiv formulat.

Pentru a se pronunța astfel,

Înalta Curte, a reținut următoarele:

Curtea de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 5 noiembrie 2008

a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta D.G.F.P. și a admis excepția

invocată de instanță din oficiu, privind inadmisibilitatea excepției de nelegalitate

a actelor administrative, respectiv a: Ordinului Comun din 23 aprilie 2003 emis

de AVAS și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ordinului Comun din 10

septembrie 2003 emis de AVAS și MMSF, Ordinului Comun din 28 octombrie 2003 emis

de AVAS și Ministerul Finanțelor Publice, precum și a actelor administrativ fiscale

emise în baza Ordinelor Comune de mai sus de către pârâtele Direcția de Control

Fiscal Brașov, D.G.F.P. Brașov și anume: procesul-verbal (contribuabil) din 08

aprilie 2002, emis de Direcția Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Brașov; procesul-verbal

(contribuabil) din 12 aprilie 2002, emis de Direcția Control Fiscal din cadrul D.G.F.P.

Brașov; procesul-verbal din 03 septembrie 2002, emis de Casa Națională de Asigurări

de Sănătate -Direcția Județeană Brașov; procesul-verbal de control din 04

septembrie 2002, emis de DGMSS Brașov; procesul-verbal de control din 24

octombrie 2002, emis de DGMSS. Brașov; procesul-verbal de control din 09

decembrie 2002, emis de DGMSS Brașov; procesul-verbal din 14 februarie 2003, emis

de Casa Națională de Asigurări de Sănătate -Direcția Județeană Brașov; procesul-verbal

din 07 martie 2003, emis de DGMSS. Brașov; procesul-verbal din 25 martie 2003, emis

de Casa Națională de Asigurări de Sănătate -Direcția Județeană Brașov; procesul-verbal

(contribuabil) din 28 martie 2003, emis de Direcția Control Fiscal din cadrul D.G.F.P.

Brașov; procesul-verbal (contribuabil)din 11 iunie 2003, emis de D.G.F.P. Brașov;

procesul-verbal de control din 04 iulie 2003, emis de DGMSS Brașov; Nota de constatare

(contribuabil) din 08 iulie 2003, emisă de Direcția Control Fiscal din cadrul D.G.F.P.

Brașov; procesul-verbal din 17 septembrie 2003, emis de Casa Națională de Asigurări

de Sănătate - Direcția Județeană Brașov; procesul-verbal de control (contribuabil)

din 12 decembrie 2003, emis de Direcția Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Brașov;

Nota de constatare din 22 decembrie 2003, emisă de D.G.F.P. Brașov; Raport de inspecție

fiscală din 10 decembrie 2004, emis de Direcția Control Fiscal din cadrul D.G.F.P.

Brașov; Raport de inspecție fiscală din 16 decembrie 2004, emis de Direcția Control

Fiscal din cadrul D.G.F.P. Brașov; Raport de inspecție fiscală din 30 decembrie

2004, emis de Direcția Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Brașov; precum și a deciziilor:

Decizia acc. nr. 13251 din 14 august 2006, emisă de AFPM Brașov; decizia acc.

nr. 511 din 05 noiembrie 2007, emisă de AFPM Brașov; decizia acc. nr. 512 din

10 decembrie 2007, emisă de AFPM Brașov; decizia acc. nr. 701 din 07 ianuarie 2008,

emisă de AFPM Brașov; decizia acc. nr. 502 din 05 februarie 2008, emisă de AFPM

Brașov; decizia acc. nr. 503 din 05 martie 2008, emisă de AFPM Brașov; decizia acc.

nr. 704 din 07 aprilie 2008, emisă de AFPM Brașov; decizia acc. nr. 605 din 06

mai 2008, emisă de AFPM Brașov; decizia acc. nr. 506 din 05 iunie 2008, emisă de

AFPM Brașov; decizia acc. nr. 707 din 09 iulie 2008, emisă de AFPM Brașov; decizia

acc. nr. 508 din 05 august 2008, emisă de AFPM Brașov; decizia acc. nr. 509 din

05 aprilie 2009, emisă de AFPM Brașov.

Instanța de recurs a reținut

că, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

hotărârea instanței cu privire la excepția de nelegalitate, este supusă recursului,

care se declară în termen de 5 zile de la comunicare.

Înalta Curte a constatat

că hotărârea recurată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 20 noiembrie

2008 iar recursul a fost declarat la data de 5 ianuarie 2008, depășindu-se, așadar,

termenul legal de 5 zile de la comunicare.

La data de 9 septembrie

2009, recurenta SC S.U. SA Brașov a formulat contestație în anulare împotriva deciziei

nr. 1411 din 13 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, invocând în drept dispozițiile art. 317

alin. (2) și art. 318 C. proc. civ.

S-a susținut că greșit

a reținut instanța de fond comunicarea hotărârii către recurenta-reclamantă, precizând

că actul de procedură a fost comunicat la o altă adresă decât aceea a sediului social

indicat în cererea introductivă.

Examinând motivele contestației

în anulare, prevederile legale aplicabile, Înalta Curte precizează:

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței

care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege

să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

C. proc. civ. reglementează

două categorii de contestații în anulare: contestația în anulare de drept comun

reglementată de art. 317 C. proc. civ. și contestația în anulare specială reglementată

de art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare

specială, reglementată de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., poate fi formulată

pentru două motive și anume atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei greșeli materiale, adică a unor erori materiale în legătură cu aspectele formale

ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții

greșite, precum și în situația în care instanța de recurs a omis din greșeală să

examineze unul din motivele de recurs.

Textul reglementează acele

greșeli pe care le săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante

sau unor date materiale și care determină soluția pronunțată.

În astfel de situații

se au în vedere la stabilirea noțiunii de greșeală materială acele greșeli de ordin

procedural, care au condus la pronunțarea unei soluții eronate.

Prin urmare, greșelile

instanței de recurs reglementate în teza I, a art. 318 C. proc. civ., care deschid

calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată,

de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Analiza motivelor contestației

în anulare relevă că se invocă greșeli de apreciere, de judecată.

În raport de prevederile

art. 318 C. proc. civ., a cărui interpretare a fost consolidată unanim în practica

și literatura de specialitate, instanța învestită cu soluționarea unei contestații

în anulare nu procedează la o nouă judecată, la un control judiciar al soluției

pronunțate de instanța de recurs.

Verificările se efectuează

numai sub aspectul existenței unor greșeli de fapt, a unor omisiuni.

Respingerea ca tardiv

a recursului nu poate fi asimilată unei greșeli materiale, ci reprezintă modul în

care instanța a înțeles să aplice dispozițiile legale privind comunicarea actului

de procedură, astfel încât nu sunt întrunite cerințele art. 318 C. proc. civ.

În ceea ce privește petitul

întemeiat pe prevederile art. 317 C. proc. civ., se constată că nu sunt invocate

nereguli procedurale referitoare la judecata în recurs, care ar fi sub aspect legal

de natură a conduce la admiterea contestației în anulare.

Motivul de fapt al cererii

fiind acela legat de modul de comunicare a încheierii primei instanțe.

Ori, această chestiune,

așa cum s-a explicat și în precedent, a fost tranșată irevocabil de instanța de

recurs, care s-a pronunțat explicit în sensul respingerii recursului ca tardiv.

Înalta Curte arată că

atât motivele reglementate de art. 317 C. proc. civ. cât și cele prevăzute de

art. 318 C. proc. civ. relevă existența condiției de admisibilitate care vizează

obiectul contestației în anulare, obiect care se referă numai la hotărârile instanțelor

de recurs, astfel că în cadrul acestei căi extraordinare de atac nu se mai pot analiza

eventualele vicii sau greșeli procedurale săvârșite de instanța de fond.

Având în vedere motivele

de mai sus, se va respinge contestația în anulare formulat de contestatoarea SC

S. SA împotriva deciziei nr. 1411 din 13 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC S. SA împotriva deciziei nr. 1411 din 13

martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2009.