ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.11.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3670/2009

HOTĂRÂRE
09.11.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3670/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14 iulie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de contestatorul F.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul condamnat a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., respectiv neîndeplinirea procedurii de citare, cu respectarea dispozițiilor legale în materie pentru termenul de judecată din data de 29 iunie 2009, când a fost soluționat recursul împotriva Deciziei penale nr. 58 din 7 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara.

În motivarea cererii, contestorul arată că au fost încălcate dispozițiile art. 291 alin. (8) C. proc. pen., care prevăd obligativitatea îndeplinirii procedurii de citare la fiecare termen pentru cei aflați în stare de arest, condiție neîndeplinită în cauză, având în vedere că, deși era arestat nu a fost citat la data soluționării recursului.

Arată, de asemenea, contestatorul, că au fost încălcate și dispozițiile art. 177 alin. (2) C. proc. pen., deoarece au existat mai multe locuri certe de citare, printre care și cel al sediului apărătorului ales, însă instanța de recurs a judecat cauza în lipsa lui, fără a fi citat la vreuna dintre aceste adrese.

A fost atașat Dosarul nr. 3953/30/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Încheierea de la 12 octombrie 2009, Înalta Curte a reținut că cererea de contestație în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege și că motivul pe care se întemeiază contestația se regăsește în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., a dispus în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de contestator împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fixând termen pentru judecarea în fond a contestației.

Procedând la soluționarea contestației în anulare formulată de contestator, Înalta Curte reține că, prin Decizia penală nr. 2487 din 29 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul F.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 58/A din 7 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Pentru termenul din 29 iunie 2009, revizuentul recurent a fost citat în Germania la adresa indicată de acesta la momentul formulării cererii de revizuire.

Pentru termenul din 29 iunie 2009, dovada de îndeplinire a procedurii de citare există la dosar, fapt pentru care în mod corect Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la judecarea recursului.

Susținerea contestatorului, în sensul că se impunea citarea sa la sediul cabinetului de avocatură al apărătorului ales nu este întemeiată, cât timp revizuentul nu era asistat de un apărător ales, cu ocazia soluționării recursului, iar prin cererea de revizuire acesta a indicat pentru a fi citat, procedându-se în mod legal la citarea lui la adresa indicată, respectându-se astfel normele imperative prevăzute de art. 177 alin. (1) C. proc. pen.

Atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, revizuentul F.G.E. a fost citat în Germania, neindicând o altă adresă unde ar putea fi citat.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat F.G.E. împotriva Deciziei penale nr. 2487 din 29 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3953/30/2008.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1719/2009
Prin cererea introdusă la data de 27 februarie 2009 și înregistrată sub nr. 1860/1/2009, S.G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 231 din 26 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțat
ÎCCJ 2009-04-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1521/2009
Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 3119 din 6 octombrie 2009, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a respins ca nefondat recursul declarat de
ÎCCJ 2009-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3582/2009
Deliberând asupra cererii de contestație de față pe baza lucrărilor dosarului constată următoarele 1. Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 aprilie 2009 petiționara T.E. a formulat contestație în anulare î
ÎCCJ 2009-07-01
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2531/2009
Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 20040 la 18 mai 2009 și pe rolul secției penale a
ÎCCJ 2012-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3505/2012
Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată acestei instanței la data de 14 septembrie 2011, contestatorul T.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2
Sursă