ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2008, pe rolul Tribunalului București, secția a III - a civilă, reclamanții I.D.G. și I.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună repunerea părților în situația anterioară, prin obligarea pârâtului la plata echivalentului bănesc reactualizat a utilajului tipografic ce a aparținut atelierului de tipografie cu emblema „Tipografia Munca" utilaj evaluat provizoriu la suma de 505.000 lei. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., și art. 480 C. civ. La data de 10 decembrie 2008 reclamanții și-au majorat pretențiile la 1.901.608 lei.

Prin sentința civilă nr. 751 din 27 mai 2009, Tribunalul București, secția a III - a civilă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții I.D.G. și I.E., a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1.901.608 lei reprezentând echivalentul bănesc actualizat la zi a fondului de mașini și unelte tipografice ce a format utilajul atelierului de tipografie cu emblema „Tipografia Munca" și la 23.003 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1566 din 9 martie 2006 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia civilă nr. 1934 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului București rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 228 din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea reclamanților, în sensul constatării nulității absolute a contractului de donație, având ca obiect utilajul tipografic, reținându-se cu putere de lucru judecat atât calitatea procesuală activă a reclamanților cât și de faptul că fondul de mașini și utilaje tipografice în litigiu a fost preluat de stat în baza contractului de donație constatat nul. A mai reținut că în lipsa utilajului, repunerea părților în situația anterioară nu se poate face decât prin echivalent bănesc în temeiul art. 480, 998 și 999 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile apelate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și în consecință respingerea acțiunii, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. Prin decizia civilă nr. 155/ A din 2 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a desființat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului București.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele considerente: Prin efectul cererii de chemare în judecată, reclamanții I.G. și I.E. au învestit instanța cu o cerere prin care au solicitat repunerea părților în situația anterioară preluării abuzive a fondului de mașini și unelte tipografice ce a format utilajul atelierului de topografie cu emblema „Tipografia Munca ” . Temeiul juridic al cererii, astfel cum a fost precizat de către reclamanți a fost art. 480, art. 998 - 999 C. civ. Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1566 din 9 martie 2006 a Judecătoriei Sectorului 4 București, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație având ca obiect utilajul tipografic, părțile fiind repuse în starea anterioară prin echivalent bănesc.

Or, în condițiile în care prima instanță nu a pus în discuția părților temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, nu a calificat cererea, nu a stabilit calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, combinând temeiurile juridice ale art. 480 și 998 - 999 C. civ., Curtea a reținut că o astfel de soluție nu poate fi cenzurată. În același timp, a indicat primei instanțe a se avea în vedere și dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001, care statuează că, prin imobile, în sensul prezentei legi se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.

Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost întocmite, casate sau distruse. în situația în care utilajele și instalațiile solicitate sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) și (2) după stabilirea contravalorii acestora, prin decizia entității implicate în privatizare se va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Odată ce vor fi fixate aceste elemente și dispozițiile legale aplicabile, instanța de fond va trebui să stabilească și legitimarea procesuală pasivă în cauză și dispozițiile legale care o întemeiază.

În rejudecarea apelului nu s-au administrat probe noi, iar în ședința publică din data de 17 martie 2011 reclamanții au susținut că solicită contravaloarea utilajului fostei tipografii întrucât acesta nu mai poate fi restituit în natură. Prin sentința civilă nr. 454 din 17 martie 2011, Tribunalul București, secția a III - a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții l.D.G. și l.E., obligând pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.901.608 lei reprezentând contravaloarea fondului utilajului fostului atelier tipografic.

Prin sentința civilă nr. 1359 din 1 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III - a civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamanții l. și s-a dispus completarea sentinței civile nr. 454 din 17 martie 2011 a Tribunalului București, secția a III - a civilă, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și la plata sumei de 22.203 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, 5 lei timbru judiciar și 803,4 lei onorariu expert. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că pârâtul are calitate procesuală pasivă iar reclamanții justifică potrivit art. 480 C. civ., dreptul de proprietate asupra fondului utilajului tipografic. Această interpretare rezultă și din decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, și faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. La data de 30 septembrie 2011, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat apel și împotriva sentinței civile nr. 1359 din 1 septembrie 2011, susținând că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia civilă nr. 805/ A din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că în raport de considerentele deciziei de casare, intimații - reclamanți și-au precizat temeiul juridic al cererii ca fiind art. 480 C. civ., și în aceste condiții Statul Român parte în contractul de donație, constatat nul are calitate procesuală pasivă. Că, și în raport de dispozițiile art. 25 din Decretul-lege nr. 31/1954, și art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, Statul Român are calitate procesuală pasivă. A respins ca nefondate criticile privind nemotivarea hotărâri și greșita obligare sau solicitare a cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici de nelegalitate: În mod greșit instanța de apel a legitimat procesual Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, motiv pentru care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât utilajele tipografiei au intrat în patrimoniul și administrarea Ministerului Artelor, actualmente Ministerul Culturii și Cultelor. Chiar dacă potrivit art. 25 alin. 2 din decretul nr. 31/1954, „Statul participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anumite organe în acest scop", instanța nu a avut în vedere limitele în care se face aplicarea acestui text. Limitele sunt stabilite de art. 35 din Decretul nr. 31/1954, astfel că Statul Român nu poate răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat, dacă ele sunt persoane juridice.

O altă critică se referă la cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât în considerentele sentinței civile atacate se reține că pârâtul are legitimare procesuală pasivă în ceea ce privește cererea reclamanților de a li se acorda contravaloarea bunurilor fără a motiva în niciun fel calitatea procesuală pasivă a Statului Român. Recurentul - pârât a critica hotărârea atacată și pentru că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 480 C. civ., în condițiile în care în speță sunt aplicate dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 10/2001.

Prin raportare la decizia nr. XXXIII/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor ce intră sub incidența acestei legi nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, în situația în care reclamanții nu au urmat procedura administrativă prealabilă și obligatorie prevăzută de legea specială. În dezvoltarea acestei critici de nelegalitate recurentul - pârât a susținut că în acest sens sunt și dispozițiile art. 6 alin, (2) din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia „Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație”.

În sprijinul acestei critici recurentul - pârât a invocat decizia nr. 373 din 4 mai 2006 pronunțată de Curtea Constituțională, și decizia nr. IX din 20 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Printr-un ultim motiv de recurs pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și pentru că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa culpa procesuală, fiind obligat la plata sumei de 22.203 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții - intimați. În raport cu cele expuse, recurentul - pârât Statul Român a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce succed: Prin cererea introductivă de instanță formulată la data de 30 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului București reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata echivalentului bănesc reactualizat a utilajului tipografic cu emblema „Tipografia Munca ” preluat abuziv de către Statul Român. Temeiul juridic al cererii astfel cum a fost precizat de reclamanți, a fost art. 480 și art. 998 - 999 C. civ. În primul ciclu procesual, instanța de apel a stabilit că la baza soluției de admitere a cererii, prima instanță a combinat temeiurile juridice ale art. 480, art. 998 - 999 C. civ., fără a pune în discuție obiectul cererii de chemare în judecată și cauza juridică a acestuia.

S-a recomandat instanței de fond să aibă în vedere și dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001. În rejudecare atât instanța de fond cât și cea de apel a reținut drept temei juridic al cererii introductive dispozițiile art. 480 C. civ. În raport de temeiul juridic reținut atât prima instanță cât și instanța de apel au pronunțat hotărâri esențial nelegale. Așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță cât și din sentința civilă nr. 1566 din 9 martie 2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București prin care s-a constatat nulitatea actului de donație având ca obiect „Tipografia Munca" preluată abuziv de către Statul Român prin decizia nr. 3221 din 6 decembrie 1949 a Ministerului Artelor, în speță sunt incidențe dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, lege - cadru în materia restituirii bunurilor preluate abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, include în primul rând bunurile, astfel cum sunt definite prin art. 6 alin. (1), respectiv terenuri, cu și fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv. Cu privire la bunurile mobile, măsurile reparatorii vizează două situații limitativ prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată. O primă situație, este aceea a bunurilor mobile devenite imobile prin încorporare în construcții, cu oricare dintre situațiile avute la data preluării abuzive, în condițiile dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

O altă situație este aceea în care utilajele și instalațiile au fost preluate abuziv de către stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul. Intimații - reclamanți nu au uzat de procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001. În această situație problema dintre legea specială și legea generală a fost rezolvată prin Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în sensul că, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun și materia revendicării. În consecință, față de cele expuse, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, va casa decizia atacată precum și sentința civilă nr. 454 din 17 martie 2011 a Tribunalului București, secția a III - a civilă, și rejudecând va respinge acțiunea formulată de reclamanții - intimați.

PENTRU ACESTE

MOTIV ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 805/ A din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 454 din 17 martie 2011 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și rejudecând, respinge acțiunea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.