ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 30 septembrie 2008, pe rolul Tribunalului București, secția a III -

a civilă, reclamanții I.D.G. și I.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței ca prin hotărârea ce

se va pronunța să dispună repunerea părților în situația anterioară, prin

obligarea pârâtului la plata echivalentului bănesc reactualizat a utilajului

tipografic ce a aparținut atelierului de tipografie cu emblema „Tipografia

Munca" utilaj evaluat provizoriu la suma de 505.000 lei.

Cererea

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., și art. 480 C. civ.

La data

de 10 decembrie 2008 reclamanții și-au majorat pretențiile la 1.901.608 lei.

Prin

sentința civilă nr. 751 din 27 mai 2009, Tribunalul București, secția a III - a

civilă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții I.D.G. și I.E., a

dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtului

la plata sumei de 1.901.608 lei reprezentând echivalentul bănesc actualizat la

zi a fondului de mașini și unelte tipografice ce a format utilajul atelierului

de tipografie cu emblema „Tipografia Munca" și la 23.003 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1566 din 9

martie 2006 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia

civilă nr. 1934 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului București rămasă

irevocabilă prin decizia civilă nr. 228 din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel

București, a fost admisă acțiunea reclamanților, în sensul constatării

nulității absolute a contractului de donație, având ca obiect utilajul

tipografic, reținându-se cu putere de lucru judecat atât calitatea procesuală

activă a reclamanților cât și de faptul că fondul de mașini și utilaje

tipografice în litigiu a fost preluat de stat în baza contractului de donație

constatat nul.

A mai

reținut că în lipsa utilajului, repunerea părților în situația anterioară nu se

poate face decât prin echivalent bănesc în temeiul art. 480, 998 și 999 C. civ.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea

sentinței civile apelate, în sensul admiterii excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului și în consecință respingerea acțiunii, ca fiind

formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Prin

decizia civilă nr. 155/ A din 2 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

fost admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

a desființat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului

București.

Pentru a

decide astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele considerente:

Prin

efectul cererii de chemare în judecată, reclamanții I.G. și I.E. au învestit

instanța cu o cerere prin care au solicitat repunerea părților în situația

anterioară preluării abuzive a fondului de mașini și unelte tipografice ce a

format utilajul atelierului de topografie cu emblema „Tipografia Munca

”

.

Temeiul

juridic al cererii, astfel cum a fost precizat de către reclamanți a fost art. 480,

art. 998 - 999 C. civ.

Instanța

de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1566 din 9 martie 2006 a

Judecătoriei Sectorului 4 București, s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de donație având ca obiect utilajul tipografic, părțile fiind

repuse în starea anterioară prin echivalent bănesc.

Or, în

condițiile în care prima instanță nu a pus în discuția părților temeiul juridic

al cererii de chemare în judecată, nu a calificat cererea, nu a stabilit

calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, combinând temeiurile juridice ale art. 480 și 998 - 999 C. civ.,

Curtea a reținut că o astfel de soluție nu poate fi cenzurată.

În același

timp, a indicat primei instanțe a se avea în vedere și dispozițiile art. 6 din

Legea nr. 10/2001, care statuează că, prin imobile, în sensul prezentei legi se

înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile

avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite

imobile prin încorporare în aceste construcții. Măsurile reparatorii privesc și

utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată

cu imobilul, în afară de cazul în care au fost întocmite, casate sau distruse.

în situația în care utilajele și instalațiile solicitate sunt evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute

de art. 21 alin. (1) și (2) după stabilirea contravalorii acestora, prin

decizia entității implicate în privatizare se va propune acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale.

Odată ce

vor fi fixate aceste elemente și dispozițiile legale aplicabile, instanța de

fond va trebui să stabilească și legitimarea procesuală pasivă în cauză și

dispozițiile legale care o întemeiază.

În rejudecarea

apelului nu s-au administrat probe noi, iar în ședința publică din data de 17

martie 2011 reclamanții au susținut că solicită contravaloarea utilajului

fostei tipografii întrucât acesta nu mai poate fi restituit în natură.

Prin

sentința civilă nr. 454 din 17 martie 2011, Tribunalul București, secția a III

- a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții l.D.G. și l.E., obligând

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de

1.901.608 lei reprezentând contravaloarea fondului utilajului fostului atelier

tipografic.

Prin

sentința civilă nr. 1359 din 1 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III - a civilă, a fost admisă cererea formulată de

reclamanții l. și s-a dispus completarea sentinței civile nr. 454 din 17 martie

2011 a Tribunalului București, secția a III - a civilă, în sensul că a obligat

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și la plata sumei de

22.203 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, 5 lei timbru

judiciar și 803,4 lei onorariu expert.

Pentru a

hotărî astfel, Tribunalul a reținut că pârâtul are calitate procesuală pasivă

iar reclamanții justifică potrivit art. 480 C. civ., dreptul de proprietate

asupra fondului utilajului tipografic.

Această

interpretare rezultă și din decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție dată în interesul legii.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a

Statului Român, și faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină.

La data

de 30 septembrie 2011, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

a declarat apel și împotriva sentinței civile nr. 1359 din 1 septembrie 2011,

susținând că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Prin

decizia civilă nr. 805/ A din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost

respinse ca nefondate apelurile formulate de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a

decide astfel, Curtea a reținut că în raport de considerentele deciziei de

casare, intimații - reclamanți și-au precizat temeiul juridic al cererii ca

fiind art. 480 C. civ., și în aceste condiții Statul Român parte în contractul

de donație, constatat nul are calitate procesuală pasivă.

Că, și

în raport de dispozițiile art. 25 din Decretul-lege nr. 31/1954, și art. 3 pct.

81 din H.G. nr. 34/2009, Statul Român are calitate procesuală pasivă.

A

respins ca nefondate criticile privind nemotivarea hotărâri și greșita obligare

sau solicitare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici de nelegalitate:

În mod

greșit instanța de apel a legitimat procesual Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, motiv pentru care a reiterat excepția lipsei calității

procesuale pasive, întrucât utilajele tipografiei au intrat în patrimoniul și

administrarea Ministerului Artelor, actualmente Ministerul Culturii și

Cultelor.

Chiar

dacă potrivit art. 25 alin. 2 din decretul nr. 31/1954, „Statul participă în

astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea

stabilește anumite organe în acest scop", instanța nu a avut în vedere

limitele în care se face aplicarea acestui text.

Limitele

sunt stabilite de art. 35 din Decretul nr. 31/1954, astfel că Statul Român nu

poate răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat,

dacă ele sunt persoane juridice.

O altă

critică se referă la cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea

instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât în

considerentele sentinței civile atacate se reține că pârâtul are legitimare

procesuală pasivă în ceea ce privește cererea reclamanților de a li se acorda

contravaloarea bunurilor fără a motiva în niciun fel calitatea procesuală

pasivă a Statului Român.

Recurentul

- pârât a critica hotărârea atacată și pentru că instanța de apel nu a avut în

vedere faptul că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile dreptului

comun, respectiv art. 480 C. civ., în condițiile în care în speță sunt aplicate

dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 10/2001.

Prin

raportare la decizia nr. XXXIII/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în recurs în interesul legii, după data intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001, acțiunea în revendicare a imobilelor ce intră sub incidența acestei

legi nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, în situația în care

reclamanții nu au urmat procedura administrativă prealabilă și obligatorie

prevăzută de legea specială.

În

dezvoltarea acestei critici de nelegalitate recurentul - pârât a susținut că în

acest sens sunt și dispozițiile art. 6 alin, (2) din Legea nr. 213/1998,

potrivit căruia „Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele

obținute prin vicierea consimțământului pot fi revendicate de foștii

proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale

de reparație”.

În sprijinul

acestei critici recurentul - pârât a invocat decizia nr. 373 din 4 mai 2006

pronunțată de Curtea Constituțională, și decizia nr. IX din 20 martie 2006

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Printr-un

ultim motiv de recurs pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală

și pentru că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa culpa procesuală, fiind

obligat la plata sumei de 22.203 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

reclamanții - intimați.

În raport

cu cele expuse, recurentul - pârât Statul Român a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive și respingerea acțiunii.

Examinând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:

Prin

cererea introductivă de instanță formulată la data de 30 septembrie 2008 pe

rolul Tribunalului București reclamanții au solicitat obligarea pârâtului

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata echivalentului bănesc

reactualizat a utilajului tipografic cu emblema „Tipografia Munca

”

preluat abuziv de către Statul Român.

Temeiul

juridic al cererii astfel cum a fost precizat de reclamanți, a fost art. 480 și

art. 998 - 999 C. civ.

În primul

ciclu procesual, instanța de apel a stabilit că la baza soluției de admitere a

cererii, prima instanță a combinat temeiurile juridice ale art. 480, art. 998 -

999 C. civ., fără a pune în discuție obiectul cererii de chemare în judecată și

cauza juridică a acestuia.

S-a

recomandat instanței de fond să aibă în vedere și dispozițiile art. 6 din Legea

nr. 10/2001.

În rejudecare

atât instanța de fond cât și cea de apel a reținut drept temei juridic al

cererii introductive dispozițiile art. 480 C. civ.

În raport de

temeiul juridic reținut atât prima instanță cât și instanța de apel au

pronunțat hotărâri esențial nelegale.

Așa cum

rezultă din acțiunea introductivă de instanță cât și din sentința civilă nr. 1566

din 9 martie 2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București prin care

s-a constatat nulitatea actului de donație având ca obiect „Tipografia

Munca" preluată abuziv de către Statul Român prin decizia nr. 3221 din 6

decembrie 1949 a Ministerului Artelor, în speță sunt incidențe dispozițiile art.

6 din Legea nr. 10/2001.

Domeniul

de aplicare al Legii nr. 10/2001, lege - cadru în materia restituirii bunurilor

preluate abuziv de Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

include în primul rând bunurile, astfel cum sunt definite prin art. 6 alin. (1),

respectiv terenuri, cu și fără construcții, cu oricare dintre destinațiile

avute la data preluării în mod abuziv.

Cu

privire la bunurile mobile, măsurile reparatorii vizează două situații

limitativ prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată.

O primă

situație, este aceea a bunurilor mobile devenite imobile prin încorporare în construcții,

cu oricare dintre situațiile avute la data preluării abuzive, în condițiile

dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

O altă

situație este aceea în care utilajele și instalațiile au fost preluate abuziv

de către stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul.

Intimații

- reclamanți nu au uzat de procedura administrativă prealabilă prevăzută de

Legea nr. 10/2001.

În această

situație problema dintre legea specială și legea generală a fost rezolvată prin

Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secțiile unite, în sensul că, persoanele cărora le sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea

prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun și materia

revendicării.

În consecință,

față de cele expuse, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 304 pct.

9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, va casa decizia atacată precum și sentința

civilă nr. 454 din 17 martie 2011 a Tribunalului București, secția a III - a

civilă, și rejudecând va respinge acțiunea formulată de reclamanții - intimați.

PENTRU ACESTE

MOTIV

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva

deciziei civile nr. 805/ A din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează

decizia atacată și sentința civilă nr. 454 din 17 martie 2011 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, și rejudecând, respinge acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.