ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2562/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 martie 2008 Ministerul

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a declarat recurs împotriva sentinței

nr. 14 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, solicitând admiterea

recursului și constatarea ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantului, care astfel

să fie respinsă.

În motivarea recursului,

petentul a susținut că întrucât prin aplicarea prevederilor Ordinului nr. 129/2008

pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările

și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul Ministrului Muncii și Solidarității

Sociale nr. 340/2001, rezultă că beneficiază de majorarea punctajului prevăzut la

art. 78 alin. (8) din lege și persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 litigiul este fără obiect.

Așa fiind recurenta a

solicitat ca avându-se în vedere fondul pricinii, în scopul aplicării corecte a

legii la împrejurările de fapt ce au fost pe deplin stabilite (Ordinul Ministrului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 129/2008) să se respingă acțiunea reclamantului

ca fiind rămasă fără obiect.

Din actele cauzei, Curtea

constată că prin sentința nr. 14 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de

reclamantul A.I.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse.

Pârâtul a fost obligat

să emită Normele metodologice în care să se prevadă că beneficiari ai art. 78

alin. (8) din Legea nr. 19/2000 sunt și persoanele pensionate pentru limită de vârstă

în temeiul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000. Pârâtul a mai fost obligat și

la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.014 RON către reclamant.

Instanța de fond a reținut

că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, reclamantul A.I.A., a solicitat

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse,

pronunțarea unei sentințe prin care să fie obligat pârâtul să emită Norme metodologice

în care să se prevadă că beneficiari ai art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000

sunt și persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin.

(2) din Legea nr. 19/2000 sub sancțiunea plății unei penalități pentru fiecare zi

de întârziere în cuantumul legal.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 32 din 3 februarie 2006, pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4289 din 30 noiembrie

2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâri prin care s-a anulat

pct. 26 de la Capitolul B, Pensii, VI, referitor la calculul pensiilor din Ordinul

nr. 340/2001 al Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, s-a reținut

că norma contestată este contrară art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000.

Prin hotărârea din 1

august  2007, pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în

Dosarul nr. 208/2007, a stabilit că faptele prezentate au ca efect un tratament

diferențiat concretizat prin excluderea petentului de la aplicarea dispozițiilor

art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, în condițiile în care petentul este asigurat

nevăzător, pensionat pentru limită de vârstă, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea

nr. 19/2000.

Mai mult, intimatul-reclamant

a invocat și recomandarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării făcută

Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse să depună diligențele necesare

pentru a asigura adoptarea normelor tehnice de aplicare a prevederilor art. 78

alin. (8) din Legea nr. 19/2000 potrivit principiului tratamentului egal între persoane

care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limită de vârstă reglementate de

Legea nr. 19/2000, inclusiv art. 47 alin. (1) și alin. (2).

Pârâtul, respectiv recurentul

Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a depus la dosarul Curții de

Apel Ploiești, întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată,

depunând și sentința nr. 32 din 3 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

sentința nr. 1071 din 19 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și hotărârea

din 1 august 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Curtea de Apel Ploiești

a reținut, din verificarea actelor, că prin sentința nr. 32/2006 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4289/2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție s-au anulat dispozițiile pct. 26 din Capitolul B al Normelor

aprobate prin Ordinul nr. 340/2001, emis de Ministerului Muncii și Familiei, reținându-se

că această prevedere limitează categoriile de pensionari pentru limită de vârstă

care pot avea acces la dispozițiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, precum

și pensionarii arătați de art. 41 alin. (1) din lege. Aceasta în condițiile în care

intenția legiuitorului nu fusese aceasta întrucât nu se prevăzuse nicio restricție

în ceea ce privește persoanele care îndeplinesc cumulativ condițiile de pensionare

pentru limită de vârstă, mai ales, că o normă juridică inferioară așa cum este un

ordin, nu poate anula, modifica ori completa o normă cu forță juridică superioară.

Instanța de fond a constatat

că „odată rămasă irevocabilă această sentință era normal ca Ministerul de resort

să emită alte Norme metodologice în sensul celor arătate prin hotărârea judecătorească,

dar, cum până în prezent (respectiv până la pronunțarea sentinței Curții de Apel

Ploiești) nu s-a întâmplat acest lucru, deși sentința civilă nr. 32/2006 a Curții

de Apel Ploiești a rămas irevocabilă în luna noiembrie 2006, Curtea de Apel Ploiești

a admis acțiunea reclamantului”.

Sentința Curții de Apel

Ploiești este legală și temeinică astfel că recursul declarat de Ministerului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse fiind total neîntemeiat va fi respins.

Este evidentă atitudinea

abuzivă a Ministerului care a temporizat emiterea Normelor metodologice în discuție

respectiv în care să se prevadă că beneficiari ai art. 78 alin. (8) din Legea

nr. 19/2000 sunt și persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.

Pensionarul A.I.A., nevăzător,

a apelat la justiție pentru apărarea drepturilor sale încă din 2006, iar la data

pronunțării Curții de Apel Ploiești, prin hotărârea atacată în cauză respectiv 17

ianuarie 2008, Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nu emisese reglementarea

la care a fost obligată.

Constatându-se că în cauză

instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă în condițiile art. 1 din Legea

nr. 554/2004, hotărârea fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins,

în baza art. 312 C. proc. civ., faptul că în final totuși Ministerul și-a îndeplinit

obligația legală nefiind un motiv de rămânere fără obiect a acțiunii reclamantului

la data chemării în judecată și a pronunțării sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse împotriva sentinței

nr. 14 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2008.