ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4959/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E.G. SA, societate în insolvență, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (M.A.P.D.R.), Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (A.N.P.C.) și Ministerul Sănătății solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză: 1) să dispună anularea Ordinului nr. 334/432/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare, publicat în M. Of.

nr. 554/10.08.2009. 2) să constate că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea de drept a efectelor ordinului anterior arătat până la data pronunțării irevocabile a instanței judecătorești asupra legalității sale. Pârâții au formulat întâmpinări în cauză, în care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În plus, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitatea de emitent a actului administrativ contestat în cauză. La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2010, Curtea a admis excepția calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și a reținut că această autoritate publică nu a emis ordinul atacat.

Curtea a respins excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, pentru următoarele considerente: Într-adevăr, actul administrativ normativ aflat în discuție a fost abrogat la data de 29 decembrie 2009, prin intrarea în vigoare a Ordinului nr. 766/1594/675/2009 emis de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Însă, abrogarea presupune încetarea efectelor actului administrativ pentru viitor. Altfel spus, actul administrativ beneficiază de prezumția de legalitate și produce efecte până la momentul abrogării, în timp ce anularea actului administrativ vizează nerespectarea condițiilor de legalitate a actului, anterioare sau concomitente emiterii lui.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 39 din 15 februarie 2010, a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat Ordinul nr. 334/432/2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, a respins capătul de cerere privind constatarea suspendării de drept a efectelor acestui ordin și a obligat pârâții la 10.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut cu cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept.

La data de 29 decembrie 2009, a fost publicat în M. Of. nr. 918 Ordinul nr. 766/1594/675/2009 emis de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, act administrativ cu caracter normativ care, prin art. 7, a abrogat Ordinul nr. 334/432/2009, a cărui suspendare de drept se solicită a se constata prin prezenta acțiune. Abrogarea actului administrativ presupune încetarea efectelor acestuia, împrejurare față de care nu se mai poate analiza suspendarea de drept a executării sale. Ordinul contestat este nelegal, întrucât autoritatea publică emitentă a eludat dispozițiile art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, precum și ale art. 34 din O.U.G.

nr. 97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor. Astfel, deși în preambulul ordinului contestat se indică drept temei legal H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și H.G. nr. 1718/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, ordinul a fost emis numai de către Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împreună cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, nu și de către Ministerul Sănătății.

De asemenea, prima instanță a apreciat că ordinul aflat în litigiu încalcă și prevederile art. 12 din Legea nr. 24/2000, conform cărora proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăși limitele competenței instituite prin acel act și nici nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.

Prin dispozițiile art. 2 alin. (3)-(5) din Ordinul nr. 334/432/2009 se interzice utilizarea anumitor produse, utilizarea la fermentare a zaharurilor, a amidonului sau a altor produse similare, în scopul creșterii potențialului alcoolic, utilizarea la fabricarea produselor alcoolice fermentate nedistilate a vinului și/sau a mustului de struguri și/sau a mustului de struguri parțial fermentat și/sau a mustului proaspăt opărit din fermentația alcoolică și/sau a subproduselor vitivinicole rezultate din prelucrarea vinurilor, utilizarea la fabricarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate a alcoolului etilic, distilatelor, rachiurilor sau a băuturilor spirtoase, definite conform Regulamentului (CE) nr. 110/2008 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1.576/89 al Consiliului.

Instanța de fond a arătat faptul că, din conținutul art. 34 din O.U.G. nr. 97/2001, în baza căruia a fost emis ordinul atacat, rezultă că există doar dreptul de a interzice vânzarea alimentelor sub anumite denumiri, informații sau prezentări care pot induce în eroare, a alimentelor care conțin substanțe sau obiecte nealimentare și a vânzării anumitor alimente drept medicamente, aspect reținut și de către Corpul de Control al Primului Ministru, în răspunsul nr. 332/2009, formulat la cererea reclamantei. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (în prezent, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea Ordinul nr. 334/432/2009 ca rămas fără obiect, iar a capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Întrucât în cererile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanța de control judiciar va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat. Recurenții au susținut că primul capăt din cererea dedusă judecății a rămas fără obiect, întrucât Ordinul nr. 334/432/2009 a fost abrogat prin art. 7 din Ordinul nr. 766/1594/675/2009 emis de aceste autorități publice. În opinia recurenților, abrogarea are drept consecință directă încetarea efectelor actului atacat. În plus, recurenta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a precizat faptul că, dată fiind perioada de timp extrem de scurtă ce s-a scurs între momentul intrării în vigoare și cel al abrogării Ordinului nr. 334/432/2009 (respectiv 10 august 2009 - 29 decembrie 2009), acest act administrativ cu caracter normativ nu a beneficiat de timpul material necesar pentru a-și produce efectele.

Pe de altă parte, recurenții au precizat că prima instanță a acordat în mod greșit intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 10.000 RON, întrucât, prin probatoriul administrat în cauză, nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu în sarcina acestei părți. Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc.

civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, conform art. 82 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul acesteia. În materia contenciosului administrativ, instanța specializată analizează vătămarea unui drept sau unui interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ vătămător, prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri sau prin nesoluționarea în termenul legal a acesteia. Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă anularea Ordinului nr. 334/432/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare (publicat în M. Of.

nr. 554/10.08.2009), ca urmare a vătămării produse intimatei-reclamante SC E.G. SA. Într-adevăr, actul administrativ normativ aflat în discuție a fost abrogat la data de 29 decembrie 2009, prin intrarea în vigoare a Ordinului nr. 766/1594/675/2009 emis de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Abrogarea actului administrativ cu caracter normativ, după declanșarea controlului judecătoresc de legalitate a acestuia, nu poate lipsi de obiect acțiunea în contencios administrativ, deoarece legalitatea actului se cenzurează în raport cu prevederile legale în vigoare la data emiterii sau adoptării lui.

Legea nr. 554/2004, modificată, reglementează, prin art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18, un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța trebuie să analizeze nu doar conformitatea actului administrativ cu legea în aplicarea căruia a fost emis, ci și existența unei vătămări produse reclamantului, într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căreia nu poate fi aplicată sancțiunea anulării actului. În speța de față, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că Ordinul nr. 334/432/2009 a produs efecte, care au fost de natură să o prejudicieze pe societatea intimată, până la momentul abrogării sale, prin intrarea în vigoare a Ordinului nr. 766/1594/675/2009 emis de recurenții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Pe acest aspect, instanța de control judiciar are în vedere încălcarea de către autoritățile publice recurente a dispozițiilor art. 12, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, precum și ale art. 34 din O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor. În opinia Înaltei Curți, nici critica recurenților privind greșita acordare a cheltuielilor de judecată nu este fondată. Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Așadar, partea care pierde procesul este obligată să suporte cheltuielile de judecată, atât pe cele efectuate de ea, cât și pe cale făcute de partea adversă.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală. În speța de față, culpa procesuală aparține recurenților-pârâți Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (în prezent, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, care au emis Ordinului nr. 334/432/2009 ce a produs efecte vătămătoare pentru intimata-reclamantă. Prin actele depuse la dosarul cauzei (contractul de asistență juridică și chitanța), intimata-reclamantă a probat cuantumul cheltuielilor efectuate pentru asigurarea asistenței judiciare necesare promovării prezentei acțiuni în contencios administrativ. În plus, cererea privind constatarea suspendării de drept a Ordinului nr. 334/432/2009, în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, are un caracter accesoriu.

În urma abrogării ordinului contestat, în mod corect prima instanță a reținut că aceasta a rămas fără obiect, întrucât Ordinul nr. 766/1594/675/2009 a pus capăt efectelor vătămătoare ale acestuia. Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței nr. 39 din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.