ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4959/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC E.G. SA, societate în insolvență, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (M.A.P.D.R.), Autoritatea Națională

pentru Protecția Consumatorilor (A.N.P.C.) și Ministerul Sănătății solicitând instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză:

1) să dispună anularea

Ordinului nr. 334/432/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind definirea,

descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor alcoolice fermentate, nedistilate,

altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare, publicat în M.

Of. nr. 554/10.08.2009.

2) să constate că sunt

îndeplinite condițiile impuse de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată,

pentru suspendarea de drept a efectelor ordinului anterior arătat până la data pronunțării

irevocabile a instanței judecătorești asupra legalității sale.

Pârâții au formulat întâmpinări

în cauză, în care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În plus, pârâtul Ministerul

Sănătății a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că

nu are calitatea de emitent a actului administrativ contestat în cauză.

La termenul de judecată

din data de 22 ianuarie 2010, Curtea a admis excepția calității procesuale pasive

a Ministerului Sănătății și a reținut că această autoritate publică nu a emis ordinul

atacat.

Curtea a respins excepția

rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor, pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, actul administrativ

normativ aflat în discuție a fost abrogat la data de 29 decembrie 2009, prin intrarea

în vigoare a Ordinului nr. 766/1594/675/2009 emis de pârâții Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Însă, abrogarea presupune

încetarea efectelor actului administrativ pentru viitor. Altfel spus, actul administrativ

beneficiază de prezumția de legalitate și produce efecte până la momentul abrogării,

în timp ce anularea actului administrativ vizează nerespectarea condițiilor de legalitate

a actului, anterioare sau concomitente emiterii lui.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 39 din

15 februarie 2010, a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat Ordinul nr. 334/432/2009

emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor, a respins capătul de cerere privind constatarea

suspendării de drept a efectelor acestui ordin și a obligat pârâții la 10.000 RON

cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 14

alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, în ipoteza în care se emite un nou

act administrativ cu același conținut cu cel suspendat de către instanță, acesta

este suspendat de drept.

La data de 29

decembrie 2009, a fost publicat în M. Of. nr. 918 Ordinul nr. 766/1594/675/2009

emis de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor, act administrativ cu caracter normativ

care, prin art. 7, a abrogat Ordinul nr. 334/432/2009, a cărui suspendare de drept

se solicită a se constata prin prezenta acțiune.

Abrogarea actului administrativ

presupune încetarea efectelor acestuia, împrejurare față de care nu se mai poate

analiza suspendarea de drept a executării sale.

Ordinul contestat este

nelegal, întrucât autoritatea publică emitentă a eludat dispozițiile art. 75 și

art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, precum și

ale art. 34 din O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea producției, circulației

și comercializării alimentelor.

Astfel, deși în preambulul

ordinului contestat se indică drept temei legal H.G. nr. 8/2009 privind organizarea

și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, H.G.

nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția

Consumatorilor și H.G. nr. 1718/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Sănătății, ordinul a fost emis numai de către Ministerului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale împreună cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor,

nu și de către Ministerul Sănătății.

De asemenea, prima instanță

a apreciat că ordinul aflat în litigiu încalcă și prevederile art. 12 din Legea

nr. 24/2000, conform cărora proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act

de nivel superior, nu poate depăși limitele competenței instituite prin acel act

și nici nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.

Prin dispozițiile art.

2 alin. (3)-(5) din Ordinul nr. 334/432/2009 se interzice utilizarea anumitor produse,

utilizarea la fermentare a zaharurilor, a amidonului sau a altor produse similare,

în scopul creșterii potențialului alcoolic, utilizarea la fabricarea produselor

alcoolice fermentate nedistilate a vinului și/sau a mustului de struguri și/sau

a mustului de struguri parțial fermentat și/sau a mustului proaspăt opărit din fermentația

alcoolică și/sau a subproduselor vitivinicole rezultate din prelucrarea vinurilor,

utilizarea la fabricarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate a alcoolului

etilic, distilatelor, rachiurilor sau a băuturilor spirtoase, definite conform Regulamentului

(CE) nr. 110/2008 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protecția

indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului

(CEE) nr. 1.576/89 al Consiliului.

Instanța de fond a arătat

faptul că, din conținutul art. 34 din O.U.G. nr. 97/2001, în baza căruia a fost

emis ordinul atacat, rezultă că există doar dreptul de a interzice vânzarea alimentelor

sub anumite denumiri, informații sau prezentări care pot induce în eroare, a alimentelor

care conțin substanțe sau obiecte nealimentare și a vânzării anumitor alimente drept

medicamente, aspect reținut și de către Corpul de Control al Primului Ministru,

în răspunsul nr. 332/2009, formulat la cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

(în prezent, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) și Autoritatea Națională

pentru Protecția Consumatorilor, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii

capătului de cerere privind anularea Ordinul nr. 334/432/2009 ca rămas fără obiect,

iar a capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Întrucât în cererile de

recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanța de control judiciar va

proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.

Recurenții au susținut

că primul capăt din cererea dedusă judecății a rămas fără obiect, întrucât Ordinul

nr. 334/432/2009 a fost abrogat prin art. 7 din Ordinul nr. 766/1594/675/2009 emis

de aceste autorități publice.

În opinia recurenților,

abrogarea are drept consecință directă încetarea efectelor actului atacat.

În plus, recurenta Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor a precizat faptul că, dată fiind perioada

de timp extrem de scurtă ce s-a scurs între momentul intrării în vigoare și cel

al abrogării Ordinului nr. 334/432/2009 (respectiv 10 august 2009 - 29

decembrie 2009), acest act administrativ cu caracter normativ nu a beneficiat de

timpul material necesar pentru a-și produce efectele.

Pe de altă parte, recurenții

au precizat că prima instanță a acordat în mod greșit intimatei-reclamante cheltuieli

de judecată în sumă de 10.000 RON, întrucât, prin probatoriul administrat în cauză,

nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu în sarcina acestei părți.

Intimata-reclamantă a

formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză,

și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, conform art. 82

alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul

acesteia.

În materia contenciosului

administrativ, instanța specializată analizează vătămarea unui drept sau unui interes

legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ vătămător, prin

refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri sau prin nesoluționarea în termenul

legal a acesteia.

Obiectul cererii deduse

judecății îl reprezintă anularea Ordinului nr. 334/432/2009 pentru aprobarea Normelor

tehnice privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor alcoolice

fermentate, nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman

ca atare (publicat în M. Of. nr. 554/10.08.2009), ca urmare a vătămării produse

intimatei-reclamante SC E.G. SA.

Într-adevăr, actul administrativ

normativ aflat în discuție a fost abrogat la data de 29 decembrie 2009, prin intrarea

în vigoare a Ordinului nr. 766/1594/675/2009 emis de pârâții Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Abrogarea actului administrativ

cu caracter normativ, după declanșarea controlului judecătoresc de legalitate a

acestuia, nu poate lipsi de obiect acțiunea în contencios administrativ, deoarece

legalitatea actului se cenzurează în raport cu prevederile legale în vigoare la

data emiterii sau adoptării lui.

Legea nr. 554/2004, modificată,

reglementează, prin art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18, un contencios subiectiv

de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța trebuie să analizeze nu doar conformitatea

actului administrativ cu legea în aplicarea căruia a fost emis, ci și existența

unei vătămări produse reclamantului, într-un drept ori într-un interes legitim,

în lipsa căreia nu poate fi aplicată sancțiunea anulării actului.

În speța de față, Înalta

Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că Ordinul nr. 334/432/2009 a produs

efecte, care au fost de natură să o prejudicieze pe societatea intimată, până la

momentul abrogării sale, prin intrarea în vigoare a Ordinului nr. 766/1594/675/2009

emis de recurenții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Pe acest aspect, instanța

de control judiciar are în vedere încălcarea de către autoritățile publice recurente

a dispozițiilor art. 12, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind Normele

de tehnică legislativă, precum și ale art. 34 din O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea

producției, circulației și comercializării alimentelor.

În opinia Înaltei Curți,

nici critica recurenților privind greșita acordare a cheltuielilor de judecată nu

este fondată.

Potrivit art. 274

alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuieli de judecată.

Așadar, partea care pierde

procesul este obligată să suporte cheltuielile de judecată, atât pe cele efectuate

de ea, cât și pe cale făcute de partea adversă. La baza obligației de restituire

a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală.

În speța de față, culpa

procesuală aparține recurenților-pârâți Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale (în prezent, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) și Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor, care au emis Ordinului nr. 334/432/2009

ce a produs efecte vătămătoare pentru intimata-reclamantă.

Prin actele depuse la

dosarul cauzei (contractul de asistență juridică și chitanța), intimata-reclamantă

a probat cuantumul cheltuielilor efectuate pentru asigurarea asistenței judiciare

necesare promovării prezentei acțiuni în contencios administrativ.

În plus, cererea privind

constatarea suspendării de drept a Ordinului nr. 334/432/2009, în temeiul art. 14

alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, are un caracter accesoriu.

În urma abrogării ordinului

contestat, în mod corect prima instanță a reținut că aceasta a rămas fără obiect,

întrucât Ordinul nr. 766/1594/675/2009 a pus capăt efectelor vătămătoare ale acestuia.

Față de împrejurarea că

instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior

indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ,

raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Națională pentru

Protecția Consumatorilor împotriva sentinței nr. 39 din 15 februarie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.