ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 753/2011

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 18 iunie 2010,

reclamanta SC B.P. SRL Sibiu a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională pentru

Protecția Consumatorilor, solicitând suspendarea executării Ordinului comun nr.

766 din 16 decembrie 1999 pentru aprobarea normelor tehnice privind fabricarea,

natura și calitatea materiilor prime, ambalarea, etichetarea și comercializarea

băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul,

destinate consumului uman ca atare.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că actul administrativ a fost emis cu încălcarea prevederilor O.G.

nr. 42/1995, în baza cărora societatea este îndreptățită la producerea băuturilor

alcoolice din categoria celor menționate mai sus, iar executarea lui i-ar produce

o gravă perturbare a activității, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 3256 din 7

septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării Ordinului nr.

766/2009 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut aparența de nelegalitate a ordinului, prin neconcordanța

prevederilor sale cu dispozițiile actului normativ cu forță juridică superioară

în baza căruia a fost emis, respectiv O.G. nr. 42/1995 aprobată cu modificări

prin Legea nr. 123/1995.

Instanța a constatat că și cerința prevenirii

unei pagube iminente este îndeplinită, în considerarea activității desfășurate

de societatea reclamantă, căreia i-a fost eliberată licență de fabricație pentru

producerea băuturilor nedistilate obținute prin fermentație, fără

restricționarea anumitor sortimente.

Împotriva sentinței au declarat

recurs pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul

Sănătății și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâții au invocat ca motiv comun

de recurs împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a

condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv

cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, astfel cum sunt

definite aceste sintagme de același act normativ.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304/1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile promovate de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor sunt nefondate, în timp ce recursul declarat de Ministerul

Sănătății este netimbrat.

Astfel, această autoritate pârâtă,

deși citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar,

nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit legii, Curtea urmând a dispune,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anularea recursului.

Referitor la solicitarea de suspendare

a executării ordinului comun, Curtea constată că soluția instanței de fond este

legală și temeinică, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Astfel, aparenta neconcordanță între

prevederile ordinului și dispozițiile legii în baza căruia a fost emis, a fost în

mod corect apreciată ca reprezentând un caz bine justificat, restricționarea

producerii anumitor categorii de băuturi alcoolice fermentate neintrând în

atribuțiile instituțiilor pârâte privind reglementarea producției, circulației

și comercializării produselor alimentare.

De altfel, rezultă din actele dosarului

că, în prezent, a fost elaborat, urmare și a notificării Comisiei Europene, un

nou proiect de ordin prin care să fie reglementate norme tehnice clare, menite

să creeze cadrul legal de producere și comercializare a produselor alimentare.

În legătură cu necesitatea

prevenirii unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei, și această condiție

este îndeplinită, în raport de activitatea societății care deține licență și

utilaje pentru producerea sortimentelor pentru care a fost autorizată, inclusiv

a celor a căror fabricare a fost interzisă.

Față de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 3256 din 7

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de

Ministerul Sănătății împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

februarie 2011.