ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2931/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC B.P. SRL a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, suspendarea

executării prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 192 din 31 martie 2009, privind

producerea băuturilor alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât berea și

vinul, destinate consumului uman ca atare, emis de Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

In motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este o societate care își desfășoară

activitatea în domeniul producției de băuturi, respectiv producerea băuturii

alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul destinate consumului

uman ca atare.

Mai arată

reclamanta că a obținut în temeiul dispozițiilor Legii nr. 42/1995, licența

Seria A nr. 32900 din 4 decembrie 2006, emisă de pârât pentru fabricarea

băuturilor nedistilate obținute prin fermentare și deși de la data obținerii

licenței de producție și până în prezent legea în baza căreia a fost emisă

această licență și regulamentul de aplicare al acesteia (O.G. nr. 42/1995

aprobată și modificată prin Legea nr. 123/1995, și Ordinul M.A.P.D.R. nr. 357/2003),

nu au suferit nici o modificare legislativă, în mod abuziv prin ordinul

contestat este interzisă fabricarea acelorași băuturi alcoolice pentru care

deținea deja licență de producție și i se restricționează producția la 4 grupe

de produse.

Mai

precizează reclamanta că prin această reglementare pârâtul încalcă prevederile Tratatului

Comunității Europene privind concurența în condițiile în care în celelalte țări

ale Uniunii Europene pot fi produse fără restricții orice alte băuturi

alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât vinul și berea, destinate

consumului uman ca atare, iar în România această producție este restrânsă la 4

grupe de produse.

Prin

întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul Ministerul Agriculturii,Pădurilor

și Dezvoltării Rurale a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că

reclamanta nu a făcut nici o dovadă a existenței vreunui litigiu de fond la

momentul introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât, în cauză nu

sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința

nr. 3497 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel București a respins excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. B.P.

S.R.L. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 192/2009 emis de pârât,

până la soluționarea în fond a cauzei.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele.

Referitor la

soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției inadmisibilității invocată

de către pârât, în raport de faptul că reclamanta nu a dovedit existența unui

litigiu de fond la momentul introducerii cererii de suspendare, Curtea a avut

în vedere certificatul de grefă din dosar din care reiese existența pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

cauzei înregistrate sub nr. 5757/2/2009, având ca obiect anularea prevederilor

art. 1 din Ordinul nr. 192/2009 emis de pârât, iar pe de altă parte, temeiul de

drept al cererii de chemare în judecată, respectiv art. 14 din Legea nr.

554/2004.

În ceea ce

privește cererea de suspendare, Curtea a reținut că ordinul contestat este

întemeiat pe aceleași dispoziții legale în temeiul cărora reclamantei i-a fost

eliberată licența pentru fabricarea tuturor băuturilor nedistilate obținute

prin fermentație, fără restricționarea anumitor sortimente.

În ceea ce

privește condiția cazului bine justificat, instanța a apreciat că în cauză se

poate reține o aparență de vădită nelegalitate a ordinului contestat, care prin

dispozițiile art. 1 adaugă la prevederile O.G. nr. 42/1995, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 123/1995.

In ceea ce

privește condiția pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei prin executarea

prevederilor prezentului ordin, în considerarea înscrisurilor depuse la dosarul

cauzei și a obiectului principal de activitate al reclamantei, Curtea a reținut

îndeplinirea și a acestei condiții, ținând cont de obligațiile financiare

actuale ale reclamantei prevăzute în contractele de credit existente la dosarul

cauzei.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, invocând ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, considerând-o

nelegală și netemeinică.

Recurentul-pârât

aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- Nu a fost

făcută dovada cazului bine justificat de către reclamant iar instanța de fond

nu a argumentat îndeplinirea acestei condiții.

Se susține

că în mod eronat prima instanță a reținut o aparență de vădită nelegalitate a

ordinului contestat deoarece acesta a fost emis avându-se în vedere prevederile

comunitare, respectiv Directiva nr. 98/34/CE privind armonizarea structurilor

accizelor la alcool și băuturi alcoolice secțiunea „Băuturi fermentate altele

decât vinul și berea” și „Produse intermediare”, coroborate cu prevederile

Regulamentului (CE ) nr. 1214/2007 de modificare a Anexei I la Regulamentul (CE) nr. 2658/1987 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistica și

Tariful vamal comun.

Se arată că

prevederile Ordinului nr. 192/2009 nu au ca scop restrângerea, denaturarea sau

împiedicarea concurenței, urmărindu-se doar protecția vieții și sănătății umane,

interesul general, public, aspecte ignorate de instanța de fond.

- Instanța

de fond nu a ținut seama de faptul că nu a fost făcută dovada caracterului

iminent al pagubelor pe care reclamanta le-ar putea suporta, iar simplele

afirmații nu pot constitui temei al admiterii acțiunii.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de

înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente,

apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi

expuse.

Astfel cum

rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, obiectul cererii de

chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării prevederilor art. 1

din Ordinul nr. 192 din 31 martie 2009 emis de

Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, privind producerea

băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul

destinate consumului uman ca atare.

Potrivit

adresei nr. 1925 din 15 mai 2009 a Consiliului Concurenței (filele 39-40 dosar

fond) s-a recomandat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale

modificarea prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 192/2009, în sensul armonizării

condițiilor aplicabile agențiilor economici interni ce desfășoară activități în

domeniul băuturilor românești alcoolice fermentate nedistilate, altele decât

berea și vinul, cu cele aplicabile agențiilor economici care comercializează,

pe teritoriul României, acest gen de băuturi provenind din import.

În cuprinsul

acestei adrese se menționează că prevederile art. 1 din Ordinul nr. 192/2009

intră sub incidența art. 9 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată.

Potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, când se constată existența unui caz

bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel cum aceste noțiuni

au fost definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t) și respectiv ș) din

aceeași lege, chiar dacă actul are caracter executoriu pentru că se bucură de o

puternică prezumție de legalitate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea

suspendării executării acestuia.

Instanța de recurs

apreciază că în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, aspectele menționate

anterior, pe lângă cele reținute de prima instanță, reprezintă o împrejurare de

fapt și de drept în măsură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității Ordinului nr. 192/2009 a cărui suspendare a executării s-a

solicitat.

Având în

vedere cele reținute, se apreciază că în cauză s-a făcut dovada existenței unui

caz bine justificat, astfel că sunt nefondate criticile recurentului-pârât sub

aceste aspecte.

Pe de altă

parte, se reține că instanța de fond a argumentat îndeplinirea condiției

referitoare la paguba iminentă, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin.

(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea,

reclamantul a făcut dovada referitoare la îndeplinirea acestei condiții, astfel

cum a statuat în mod corect prima instanță.

În

condițiile în care Ordinul nr. 192/2009 intră sub incidența art. 9 din Legea

concurenței nr. 21/1996, republicată, astfel cum a sesizat Consiliul

Concurenței, este evident că activitatea reclamantei prin executarea ordinului

menționat ar urma să fie restrânsă, fapt care ar atrage consecințe negative de

natură economico-financiară și implicit i-ar crea un prejudiciu material viitor

și previzibil.

În

consecință, se reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică

întrucât în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două

condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, referitoare la cazul bine justificat și iminența

producerii unei pagube, pentru a se putea dispune suspendarea executării

Ordinului nr. 192/2009, astfel că nu poate fi reținută situația prevăzută de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 3497 din

27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie

2010.