ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2931/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC B.P. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, suspendarea executării prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 192 din 31 martie 2009, privind producerea băuturilor alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este o societate care își desfășoară activitatea în domeniul producției de băuturi, respectiv producerea băuturii alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul destinate consumului uman ca atare.

Mai arată reclamanta că a obținut în temeiul dispozițiilor Legii nr. 42/1995, licența Seria A nr. 32900 din 4 decembrie 2006, emisă de pârât pentru fabricarea băuturilor nedistilate obținute prin fermentare și deși de la data obținerii licenței de producție și până în prezent legea în baza căreia a fost emisă această licență și regulamentul de aplicare al acesteia (O.G. nr. 42/1995 aprobată și modificată prin Legea nr. 123/1995, și Ordinul M.A.P.D.R. nr. 357/2003), nu au suferit nici o modificare legislativă, în mod abuziv prin ordinul contestat este interzisă fabricarea acelorași băuturi alcoolice pentru care deținea deja licență de producție și i se restricționează producția la 4 grupe de produse.

Mai precizează reclamanta că prin această reglementare pârâtul încalcă prevederile Tratatului Comunității Europene privind concurența în condițiile în care în celelalte țări ale Uniunii Europene pot fi produse fără restricții orice alte băuturi alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât vinul și berea, destinate consumului uman ca atare, iar în România această producție este restrânsă la 4 grupe de produse. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul Ministerul Agriculturii,Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că reclamanta nu a făcut nici o dovadă a existenței vreunui litigiu de fond la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât, în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 3497 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. B.P. S.R.L. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 192/2009 emis de pârât, până la soluționarea în fond a cauzei. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele.

Referitor la soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției inadmisibilității invocată de către pârât, în raport de faptul că reclamanta nu a dovedit existența unui litigiu de fond la momentul introducerii cererii de suspendare, Curtea a avut în vedere certificatul de grefă din dosar din care reiese existența pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a cauzei înregistrate sub nr. 5757/2/2009, având ca obiect anularea prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 192/2009 emis de pârât, iar pe de altă parte, temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv art. 14 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește cererea de suspendare, Curtea a reținut că ordinul contestat este întemeiat pe aceleași dispoziții legale în temeiul cărora reclamantei i-a fost eliberată licența pentru fabricarea tuturor băuturilor nedistilate obținute prin fermentație, fără restricționarea anumitor sortimente.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, instanța a apreciat că în cauză se poate reține o aparență de vădită nelegalitate a ordinului contestat, care prin dispozițiile art. 1 adaugă la prevederile O.G. nr. 42/1995, aprobată cu modificări prin Legea nr. 123/1995. In ceea ce privește condiția pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei prin executarea prevederilor prezentului ordin, în considerarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a obiectului principal de activitate al reclamantei, Curtea a reținut îndeplinirea și a acestei condiții, ținând cont de obligațiile financiare actuale ale reclamantei prevăzute în contractele de credit existente la dosarul cauzei. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, considerând-o nelegală și netemeinică. Recurentul-pârât aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - Nu a fost făcută dovada cazului bine justificat de către reclamant iar instanța de fond nu a argumentat îndeplinirea acestei condiții. Se susține că în mod eronat prima instanță a reținut o aparență de vădită nelegalitate a ordinului contestat deoarece acesta a fost emis avându-se în vedere prevederile comunitare, respectiv Directiva nr. 98/34/CE privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice secțiunea „Băuturi fermentate altele decât vinul și berea” și „Produse intermediare”, coroborate cu prevederile Regulamentului (CE ) nr. 1214/2007 de modificare a Anexei I la Regulamentul (CE) nr. 2658/1987 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistica și Tariful vamal comun.

Se arată că prevederile Ordinului nr. 192/2009 nu au ca scop restrângerea, denaturarea sau împiedicarea concurenței, urmărindu-se doar protecția vieții și sănătății umane, interesul general, public, aspecte ignorate de instanța de fond. - Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că nu a fost făcută dovada caracterului iminent al pagubelor pe care reclamanta le-ar putea suporta, iar simplele afirmații nu pot constitui temei al admiterii acțiunii. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă suspendarea executării prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 192 din 31 martie 2009 emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, privind producerea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul destinate consumului uman ca atare. Potrivit adresei nr. 1925 din 15 mai 2009 a Consiliului Concurenței (filele 39-40 dosar fond) s-a recomandat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale modificarea prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 192/2009, în sensul armonizării condițiilor aplicabile agențiilor economici interni ce desfășoară activități în domeniul băuturilor românești alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, cu cele aplicabile agențiilor economici care comercializează, pe teritoriul României, acest gen de băuturi provenind din import.

În cuprinsul acestei adrese se menționează că prevederile art. 1 din Ordinul nr. 192/2009 intră sub incidența art. 9 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, când se constată existența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel cum aceste noțiuni au fost definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t) și respectiv ș) din aceeași lege, chiar dacă actul are caracter executoriu pentru că se bucură de o puternică prezumție de legalitate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării executării acestuia.

Instanța de recurs apreciază că în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, aspectele menționate anterior, pe lângă cele reținute de prima instanță, reprezintă o împrejurare de fapt și de drept în măsură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității Ordinului nr. 192/2009 a cărui suspendare a executării s-a solicitat. Având în vedere cele reținute, se apreciază că în cauză s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat, astfel că sunt nefondate criticile recurentului-pârât sub aceste aspecte. Pe de altă parte, se reține că instanța de fond a argumentat îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, reclamantul a făcut dovada referitoare la îndeplinirea acestei condiții, astfel cum a statuat în mod corect prima instanță. În condițiile în care Ordinul nr. 192/2009 intră sub incidența art. 9 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, astfel cum a sesizat Consiliul Concurenței, este evident că activitatea reclamantei prin executarea ordinului menționat ar urma să fie restrânsă, fapt care ar atrage consecințe negative de natură economico-financiară și implicit i-ar crea un prejudiciu material viitor și previzibil.

În consecință, se reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică întrucât în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, pentru a se putea dispune suspendarea executării Ordinului nr. 192/2009, astfel că nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 3497 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.