ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2951/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2951/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuenta

SC E.G. SA a solicitat în contradictoriu cu intimații Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătății și A.N.P.C. anularea deciziei nr. 1201/2011

pronunțată de această instanță, în condițiile în care această hotărâre judecătorească

este contrară sentinței nr. 39/2010 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios

administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4959/2010 a instanței

supreme.

Cererea de revizuire a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare

de atac, revizuenta a susținut că, în anul 2009, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale a emis trei ordine succesive în materia producerii băuturilor alcoolice fermentate

nedistilate, în raport cu care a formulat acțiune în anulare.

Primul ordin nr. 192/2009

a fost anulat prin sentința din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

de contencios administrativ și fiscal, care a rămas irevocabilă prin decizia din

29 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Ulterior, aceeași autoritate

publică centrală a emis ordinul nr. 334/2009, care a fost anulat prin sentința din

15 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ

și fiscal, care a rămas irevocabilă prin decizia din 12 noiembrie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 16

decembrie 2009, după introducerea acțiunii având ca obiect anularea ordinului

nr. 334/2009, a fost adoptat ordinul nr. 766/2009, prin care s-a abrogat ordinul

nr. 334/2009.

Acest ultim act administrativ

a fost anulat prin sentința din 12 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția de

contencios administrativ și fiscal, care, însă, a fost modificată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

din 1 martie 2011, ca urmare a admiterii recursurilor declarate în cauză.

În esență, revizuenta

susține faptul că, în vederea reglementării aceluiași domeniu de activitate, au

fost adoptate trei ordine cu un conținut normativ identic, dar care au doar număr

și dată de emitere diferite.

În plus, revizuenta menționează

că litigiile anterior individualizate au avut loc între aceleași părți, însă, soluția

pronunțată în cazul ordinului nr. 766/2009 este contrară hotărârilor judecătorești

irevocabile anterior arătate.

În opinia revizuentei,

în cauză sunt întrunite condițiile impuse de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., întrucât actele administrative care au făcut obiectul litigiilor anterior

prezentate au același conținut normativ, aceeași cauză și aceleași părți.

În aceste condiții, există

o contrarietate de hotărâri irevocabile, prin care s-a dat o rezolvare contrară

de către judecător, atât prin considerente, cât și prin dispozitiv. Prin aceasta,

a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Revizuenta a depus la

dosar înscrisurile pe care le-a menționat în cerere.

Intimații Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale și A.N.P.C. au formulat întâmpinării în care au solicitat

respingerea cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire,

în raport cu motivele formulate, dar și cu apărările realizate de părțile adverse,

Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată pentru considerentele care vor fi

expuse în continuare.

Calea extraordinară de

atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești, întemeiată pe contrarietate de sentințe,

reprezintă o creație legislativă, în baza căreia legiuitorul a înțeles să nu lase

să subziste în circuitul juridic hotărâri judecătorești contrare, respectiv să se

nege printr-o hotărâre ulterioară ceea ce s-a rezolvat irevocabil printr-o altă

sentință anterioară.

Aceasta este expresia

principiului stabilității și securității raporturilor juridice.

Dacă nu s-ar aplica principiile

de mai, ar însemna ca autoritatea investită prin lege cu competența de a adopta

acte administrative normative să poată emite astfel de acte, cu același conținut

normativ, deși, în precedent, pe cale jurisdicțională, s-a anulat un act cu același

conținut.

Această împrejurare echivalează

cu nesocotirea unei hotărâri judecătorești intrate în autoritatea lucrului judecat,

care este obligatoriu a fi respectată și care nu poate fi ignorată de nicio autoritate

publică sub aspectul celor statuate prin hotărâre.

Conform art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire este admisibilă în condițiile

în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade deosebite, în urma și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Aceste dispoziții normative

se aplică și atunci când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului prevăzut

de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții:

Există hotărâri definitive

contradictorii.

Textul nu distinge, ceea

ce înseamnă că această cerință este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice

nu s-a rezolvat fondul.

Hotărârile potrivnice

să fie pronunțate în aceeași pricină.

Ca atare, trebuie reținută

tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele autorității de

lucru judecat.

Hotărârile să fie date

în dosare diferite.

În al doilea proces să

nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată,

instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Să se ceară anularea celei

de a doua hotărâri.

În speța de față, Înalta

Curte reține faptul că, prin ordinul din 31 martie 2009 emis de Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost reglementată producerea băuturilor alcoolice

fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca

atare.

În art. 3 din acest act

administrativ se precizează că utilizarea amidonului și/sau a zaharurilor în scopul

creșterii concentrației alcoolice, precum și utilizarea alcoolului de orice natură

la fabricarea băuturilor prevăzute la art. 1 sunt interzise.

Ordinul din 31 martie

2009 a fost anulat prin sentința din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești,

secția de contencios administrativ și fiscal, care a rămas irevocabilă prin decizia

din 29 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

În considerentele deciziei

instanței supreme s-a reținut faptul că nu au fost respectate prevederile art. 40

alin. (4) și art. 75, art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, precum și art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 42/1995,

republicată (act normativ în baza căruia a fost emis Ordinul din 31 martie 2009).

Prin ordinul nr. 334/2009

emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și A.N.P.C. au

fost aprobate Normele tehnice privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea

băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate

consumului uman ca atare.

În art. 2 alin. (3) din

ordinul anterior individualizat se arată că utilizarea la fermentare a zaharurilor,

a amidonului sau a altor produse similare în scopul creșterii potențialului alcoolic

este interzisă.

Este de observat faptul

că textul anterior citat are un conținut normativ similar cu cel al art. 3 din ordinul

din 31 martie 2009.

În art. 2 alin. (1) din

acest ordin se prevede că, în sensul prezentelor norme tehnice, băutura alcoolică

fermentată nedistilată este obținută în exclusivitate prin fermentarea următoarelor

materii prime agricole: fructe și/sau părți de fructe din plantații pomicole și/sau

din plantații de arbuști fructiferi din cultura și/sau flora spontană (afine, agrișe,

coacăze, mure, zmeură, cătină, coarne, măceșe, porumbe, etc); produse apicole; must

de mere/pere sau alte fructe, must concentrat de mere/pere sau alte fructe, must

concentrat rectificat de mere/pere sau alte fructe, în proporție de minimum 50%

din produsul final.

Acest ordin a fost anulat

prin sentința din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios

administrativ și fiscal, care a rămas irevocabilă prin decizia din 12 noiembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal.

În considerentele deciziei

instanței supreme s-a reținut faptul că nu au fost respectate prevederile art. 12,

art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000, precum și alte art. 34 din O.U.G. nr.

97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor.

Prin ordinul din 16

decembrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

Ministerul Sănătății și A.N.P.C. au fost aprobate Normele tehnice privind fabricarea,

natura și calitatea materiilor prime, ambalare, etichetarea și comercializarea băuturilor

alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului

uman ca atare.

Art. 2 alin. (1) din acest

ordin prevede că băuturile alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea

și vinul, destinate consumului uman ca atare, sunt produse alcoolice fermentate

nedistilate obținute în exclusivitate prin fermentarea unor produse agricole.

Art. 2 alin. (2) din ordin

menționează că produsele agricole admise pentru a fi utilizate ca atare sau în amestec

la fabricarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și

vinul, destinate consumului uman ca atare, sunt următoarele: a) fructe și/sau părți

de fructe, cu excepția strugurilor, provenite din plantații pomicole și/sau din

plantații de arbuști fructiferi din cultura și/sau flora spontană; b) produse apicole;

c) must și/sau must concentrat și/sau must concentrat rectificat obținut în exclusivitate

din produsele agricole prevăzute la alin. (2) lit. a).

De menționat faptul că

art. 2 alin. (1) și (2) din ordinul mai sus indicat are un conținut normativ similar

cu cel al art. 2 alin. (1) din ordinul nr. 334/2009.

De asemenea, art. 3

alin. (1) din ordinul din 16 decembrie 2009 precizează că utilizarea la fermentare

a zaharurilor, a amidonului sau a altor produse similare în scopul creșterii potențialului

alcoolic este interzisă.

Acest ultim text normativ

are un conținut identic cu cel al art. 2 alin. (3) din ordinul nr. 334/2009.

Ordinul din 16

decembrie 2009 a fost anulat prin sentința din 12 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești,

secția de contencios administrativ și fiscal, care, însă, a fost modificată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia din 1 martie 2011, ca urmare a admiterii recursurilor declarate în cauză.

Din cele anterior prezentate

rezultă următoarele:

Există hotărâri definitive

contradictorii.

Există tripla identitate

de părți, obiect și cauză, care sunt elementele autorității de lucru judecat.

De menționat faptul că

instituția autorității de lucru judecat împiedică „o nouă judecată” a unei cereri

deja soluționate.

Pentru a exista identitate

de obiect, nu este nevoie ca acesta să fie formulat în acțiunile deduse judecății

în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor de chemare în judecată

să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în toate acțiunile.

Principiul autorității

lucrului judecat, care rezultă din art. 1201 C. civ., împiedică nu numai judecarea

din nou a unui proces terminat, care are același obiect, aceeași cauză și este purtat

între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în

sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie

contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, pronunțată într-un alt proces.

În fine, excepția autorității

lucrului judecat este o excepție de fond, fiind în legătură cu condițiile de exercițiu

ale acțiunii, peremptorie (dirimantă) pentru că tinde la respingerea cererii și

absolută, întrucât este reglementată prin norme imperative.

Hotărârile aflate în discuție

au fost date în dosare diferite.

În al doilea proces să

nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată,

instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Pe acest aspect, este

de semnalat faptul că excepția autorității lucrului judecat nu a fost invocată în

cadrul litigiului în care s-a solicitat anularea ordinului din 16 decembrie 2009,

finalizat prin pronunțarea deciziei din 1 martie 2011 de către instanța supremă.

În speța de față, s-a

solicitat anularea ultimei hotărâri, respectiv a deciziei din 1 martie 2011.

În consecință, în raport

de toate argumentele anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 327

alin. (1) teza finală C. proc. civ., va admite cererea de revizuire întemeiată pe

prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. și va anula decizia din 1

martie 2011 pronunțată de instanța supremă în Dosarul nr. 302/42/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire

formulată de revizuenta SC E.G. SA, prin administrator judiciar special B.A. împotriva

deciziei nr. 1201 din 1 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Anulează decizia nr. 1201

din 1 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 302/42/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 mai 2011.