ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2951/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuenta SC E.G. SA a solicitat în contradictoriu cu intimații Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătății și A.N.P.C. anularea deciziei nr. 1201/2011 pronunțată de această instanță, în condițiile în care această hotărâre judecătorească este contrară sentinței nr. 39/2010 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4959/2010 a instanței supreme. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a susținut că, în anul 2009, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a emis trei ordine succesive în materia producerii băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, în raport cu care a formulat acțiune în anulare. Primul ordin nr. 192/2009 a fost anulat prin sentința din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, care a rămas irevocabilă prin decizia din 29 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Ulterior, aceeași autoritate publică centrală a emis ordinul nr. 334/2009, care a fost anulat prin sentința din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, care a rămas irevocabilă prin decizia din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 16 decembrie 2009, după introducerea acțiunii având ca obiect anularea ordinului nr. 334/2009, a fost adoptat ordinul nr. 766/2009, prin care s-a abrogat ordinul nr. 334/2009. Acest ultim act administrativ a fost anulat prin sentința din 12 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, care, însă, a fost modificată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia din 1 martie 2011, ca urmare a admiterii recursurilor declarate în cauză. În esență, revizuenta susține faptul că, în vederea reglementării aceluiași domeniu de activitate, au fost adoptate trei ordine cu un conținut normativ identic, dar care au doar număr și dată de emitere diferite.

În plus, revizuenta menționează că litigiile anterior individualizate au avut loc între aceleași părți, însă, soluția pronunțată în cazul ordinului nr. 766/2009 este contrară hotărârilor judecătorești irevocabile anterior arătate. În opinia revizuentei, în cauză sunt întrunite condițiile impuse de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât actele administrative care au făcut obiectul litigiilor anterior prezentate au același conținut normativ, aceeași cauză și aceleași părți. În aceste condiții, există o contrarietate de hotărâri irevocabile, prin care s-a dat o rezolvare contrară de către judecător, atât prin considerente, cât și prin dispozitiv. Prin aceasta, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Revizuenta a depus la dosar înscrisurile pe care le-a menționat în cerere. Intimații Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și A.N.P.C. au formulat întâmpinării în care au solicitat respingerea cererii de revizuire Analizând cererea de revizuire, în raport cu motivele formulate, dar și cu apărările realizate de părțile adverse, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Calea extraordinară de atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești, întemeiată pe contrarietate de sentințe, reprezintă o creație legislativă, în baza căreia legiuitorul a înțeles să nu lase să subziste în circuitul juridic hotărâri judecătorești contrare, respectiv să se nege printr-o hotărâre ulterioară ceea ce s-a rezolvat irevocabil printr-o altă sentință anterioară.

Aceasta este expresia principiului stabilității și securității raporturilor juridice. Dacă nu s-ar aplica principiile de mai, ar însemna ca autoritatea investită prin lege cu competența de a adopta acte administrative normative să poată emite astfel de acte, cu același conținut normativ, deși, în precedent, pe cale jurisdicțională, s-a anulat un act cu același conținut. Această împrejurare echivalează cu nesocotirea unei hotărâri judecătorești intrate în autoritatea lucrului judecat, care este obligatoriu a fi respectată și care nu poate fi ignorată de nicio autoritate publică sub aspectul celor statuate prin hotărâre. Conform art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire este admisibilă în condițiile în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în urma și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții normative se aplică și atunci când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. Invocarea motivului prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: Există hotărâri definitive contradictorii. Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această cerință este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină. Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele autorității de lucru judecat. Hotărârile să fie date în dosare diferite. În al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Să se ceară anularea celei de a doua hotărâri. În speța de față, Înalta Curte reține faptul că, prin ordinul din 31 martie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost reglementată producerea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare. În art. 3 din acest act administrativ se precizează că utilizarea amidonului și/sau a zaharurilor în scopul creșterii concentrației alcoolice, precum și utilizarea alcoolului de orice natură la fabricarea băuturilor prevăzute la art. 1 sunt interzise. Ordinul din 31 martie 2009 a fost anulat prin sentința din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, care a rămas irevocabilă prin decizia din 29 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele deciziei instanței supreme s-a reținut faptul că nu au fost respectate prevederile art. 40 alin. (4) și art. 75, art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 42/1995, republicată (act normativ în baza căruia a fost emis Ordinul din 31 martie 2009). Prin ordinul nr. 334/2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și A.N.P.C. au fost aprobate Normele tehnice privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare. În art. 2 alin. (3) din ordinul anterior individualizat se arată că utilizarea la fermentare a zaharurilor, a amidonului sau a altor produse similare în scopul creșterii potențialului alcoolic este interzisă.

Este de observat faptul că textul anterior citat are un conținut normativ similar cu cel al art. 3 din ordinul din 31 martie 2009. În art. 2 alin. (1) din acest ordin se prevede că, în sensul prezentelor norme tehnice, băutura alcoolică fermentată nedistilată este obținută în exclusivitate prin fermentarea următoarelor materii prime agricole: fructe și/sau părți de fructe din plantații pomicole și/sau din plantații de arbuști fructiferi din cultura și/sau flora spontană (afine, agrișe, coacăze, mure, zmeură, cătină, coarne, măceșe, porumbe, etc); produse apicole; must de mere/pere sau alte fructe, must concentrat de mere/pere sau alte fructe, must concentrat rectificat de mere/pere sau alte fructe, în proporție de minimum 50% din produsul final.

Acest ordin a fost anulat prin sentința din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, care a rămas irevocabilă prin decizia din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În considerentele deciziei instanței supreme s-a reținut faptul că nu au fost respectate prevederile art. 12, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000, precum și alte art. 34 din O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea producției, circulației și comercializării alimentelor. Prin ordinul din 16 decembrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătății și A.N.P.C. au fost aprobate Normele tehnice privind fabricarea, natura și calitatea materiilor prime, ambalare, etichetarea și comercializarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare.

Art. 2 alin. (1) din acest ordin prevede că băuturile alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare, sunt produse alcoolice fermentate nedistilate obținute în exclusivitate prin fermentarea unor produse agricole.

Art. 2 alin. (2) din ordin menționează că produsele agricole admise pentru a fi utilizate ca atare sau în amestec la fabricarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea și vinul, destinate consumului uman ca atare, sunt următoarele: a) fructe și/sau părți de fructe, cu excepția strugurilor, provenite din plantații pomicole și/sau din plantații de arbuști fructiferi din cultura și/sau flora spontană; b) produse apicole; c) must și/sau must concentrat și/sau must concentrat rectificat obținut în exclusivitate din produsele agricole prevăzute la alin. (2) lit. a). De menționat faptul că art. 2 alin. (1) și (2) din ordinul mai sus indicat are un conținut normativ similar cu cel al art. 2 alin. (1) din ordinul nr. 334/2009.

De asemenea, art. 3 alin. (1) din ordinul din 16 decembrie 2009 precizează că utilizarea la fermentare a zaharurilor, a amidonului sau a altor produse similare în scopul creșterii potențialului alcoolic este interzisă. Acest ultim text normativ are un conținut identic cu cel al art. 2 alin. (3) din ordinul nr. 334/2009. Ordinul din 16 decembrie 2009 a fost anulat prin sentința din 12 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, care, însă, a fost modificată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia din 1 martie 2011, ca urmare a admiterii recursurilor declarate în cauză. Din cele anterior prezentate rezultă următoarele: Există hotărâri definitive contradictorii.

Există tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele autorității de lucru judecat. De menționat faptul că instituția autorității de lucru judecat împiedică „o nouă judecată” a unei cereri deja soluționate. Pentru a exista identitate de obiect, nu este nevoie ca acesta să fie formulat în acțiunile deduse judecății în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor de chemare în judecată să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în toate acțiunile. Principiul autorității lucrului judecat, care rezultă din art. 1201 C. civ., împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, care are același obiect, aceeași cauză și este purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, pronunțată într-un alt proces.

În fine, excepția autorității lucrului judecat este o excepție de fond, fiind în legătură cu condițiile de exercițiu ale acțiunii, peremptorie (dirimantă) pentru că tinde la respingerea cererii și absolută, întrucât este reglementată prin norme imperative. Hotărârile aflate în discuție au fost date în dosare diferite. În al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Pe acest aspect, este de semnalat faptul că excepția autorității lucrului judecat nu a fost invocată în cadrul litigiului în care s-a solicitat anularea ordinului din 16 decembrie 2009, finalizat prin pronunțarea deciziei din 1 martie 2011 de către instanța supremă.

În speța de față, s-a solicitat anularea ultimei hotărâri, respectiv a deciziei din 1 martie 2011. În consecință, în raport de toate argumentele anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 327 alin. (1) teza finală C. proc. civ., va admite cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. și va anula decizia din 1 martie 2011 pronunțată de instanța supremă în Dosarul nr. 302/42/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta SC E.G. SA, prin administrator judiciar special B.A. împotriva deciziei nr. 1201 din 1 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Anulează decizia nr. 1201 din 1 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 302/42/2010. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.