ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4811/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată la data de 2 februarie 2010, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.H. SRL Fetești a chemat în judecată Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, solicitând anularea Ordinului nr. 245/2008 pentru aprobarea unor tarife aplicate de C.N.A.D.N.R. SA, emis de Ministerul Transporturilor și publicat în M. Of. nr. 167/4.03.2008, în ceea ce privește prevederile din anexa nr. 5, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4242 din 29 octombrie 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin Ordinul nr. 245/2008, au fost aprobate tarifele de trecere pentru utilizarea podului peste Dunăre de la F.-C., aplicabile pentru vehiculele înmatriculate în România sau în alte state, tarife prevăzute în anexa nr. 5. Prin anexa nr. 5 a Ordinului nr. 245/2008, cu privire la stabilirea unor tarife de trecere pentru utilizarea podului peste Dunăre de la F.-C., s-a stabilit un tarif abuziv pentru autovehiculele cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 12,0 tone și cu minimum 4 axe, respectiv 68 RON. Instanța a reținut că acest tarif este plătit în prezent inclusiv de riverani și indiferent de sensul de mers, dus sau întors.

Curtea a constatat că ordinul atacat a fost emis în temeiul prevederilor art. 41 alin. (4) lit. a), ale art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 10 lit. p) din O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 1 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 367/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 43/1997, pentru transporturile care se efectuează pe baza autorizației speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, se aplică tarife suplimentare de utilizare a drumurilor, stabilite în funcție de masa totală sau de masa pe axă, de dimensiunile de gabarit ale autovehiculelor și de distanța parcursă, propuse de administratorii drumurilor publice și aprobate prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, pentru drumurile de interes național. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, pe rețeaua unde este perceput tariful de utilizare, se poate aplica și tariful de trecere numai pentru utilizarea podurilor, tunelurilor și trecătorilor de munte.

Instanța a reținut că față de aceste dispoziții legale, se poate observa că atât tarifele de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cât și tarifele de trecere pentru utilizarea podurilor, tunelurilor și trecătorilor de munte au fost instituite prin actele normative care au stat la baza emiterii Ordinul ministrului transporturilor nr. 245/2008, acte normative în vigoare și totodată legale. Prin ordinul anterior menționat a fost aprobat doar cuantumul tarifelor de utilizare a zonei autostrăzilor și drumurilor naționale, tarifele de trecere pentru utilizarea podurilor, tunelurilor și trecătorilor de munte. A stabilit Curtea, că anexa nr. 5 a Ordinului ministrului transporturilor nr. 245/2008 aprobă tarifele de trecere pentru utilizarea podului peste Dunăre la F.-C., aplicabile pentru vehiculele înmatriculate în România sau în alte state, tarife care fost instituite de actele normative care reprezintă temeiul juridic al emiterii ordinului contestat.

Tarifele contestate de reclamantă în speță nu se percep pentru utilizarea autostrăzii ci sunt încasate strict pentru utilizarea podurilor dunărene (peste brațul Borcea și peste Dunăre) la F.-C. Totodată prima instanță a considerat că dispozițiile ordinului contestat sunt în deplină concordanță cu cele ale Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind taxarea vehiculelor grele de marfa pentru utilizarea anumitor infrastructuri potrivit cărora „peajele și drepturile de utilizare nu sunt percepute cumulativ pentru utilizarea aceluiași sector de drum. Totuși, Statele membre pot să aplice peaje pe rețelele unde drepturile de utilizare sunt percepute, pentru utilizarea podurilor, tunetelor și trecătorilor montane”.

Potrivit dispozițiilor aceleiași directive „peajele și drepturile de utilizare sunt aplicate fără discriminare, direct sau indirect, în funcție de naționalitatea transportatorului, de origine sau destinația transportului”. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 9 din Directiva 62/1999/ CE, Statele membre au posibilitatea să aplice taxe specifice „impuse vehiculelor sau încărcăturilor cu greutăți sau dimensiuni necorespunzătoare”. Instanța a constatat că legislația națională specifică, transpune în mod corespunzător și respectă în totalitate prevederile Directivei nr. 62/1999/CE. Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (4) lit. a), ale art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurile, republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu cele ale art. 3 alin. (5) din O.U.G.

nr. 84/2003 pentru înființarea C.N.A.D.N.R. SA prin reorganizarea Regiei Autonome „Administrația Națională a Drumurilor din România, sumele încasate în urma aplicării tarifelor se constituie venit la dispoziția C.N.A.D.N.R. SA și nu se fac venit la bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii astfel cum în mod eronat susține reclamanta, fiind utilizate pentru finalizarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți generate de contractele de parteneriat public-privat încheiate în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor.

Astfel că, a apreciat Curtea, aserțiunile reclamantei potrivit cărora tariful de trecere pentru utilizarea podului peste Dunăre la F. este stabilit în mod abuziv nu pot fi reținute deoarece tarifele de trecere sunt percepute în mod diferențiat, în funcție de categoria de vehicul, și reflectă costurile cauzate de vehiculele rutiere. De asemenea, instanța a mai reținut că prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1058/2009, privind modificarea anexelor nr. 4 și nr. 5 la Ordinul ministrului transporturilor nr. 245/2008, au fost introduse tarife pentru 50, respectiv 100 treceri cu o reducere de 20%, respectiv 30%, care au intrat în vigoare începând cu data de 20 noiembrie 2009. 2. Calea de atac exercitată 2.1.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici: - hotărârea pronunțată este nelegală, instanța de fond ignorând faptul că ordinul atacat încalcă principiul proporționalității, care rezultă din conținutul dispozițiilor reglementării europene, Directiva 1992/62CE, art. 7 pct. 9, potrivit cărora „Taxele de trecere au la bază principiul recuperării doar a costurilor infrastructurii. Mai precis, taxele medii ponderate se raportează la costurile de construcție și costurile de operare, de întreținere și dezvoltare a rețelei rutiere respective.

De asemenea, taxele medii ponderate pot include o rentabilitate a investițiilor sau o marjă de profit bazată pe condițiile pieței”; - prevederile Ordinului nr. 245/2008 nu respectă textul și spiritul Directivei 1999/62/CE, aspect care nu a fost luat în seamă de instanța de fond, motiv pentru care hotărârea care a fost pronunțată este nelegală; - sentința de fond este nelegală deoarece s-a reținut în mod eronat că prevederile ordinului a cărui anulare a fost cerută, ar respecta rigorile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrație publică, ale Legii nr. 554/2004 privind liberul acces la informațiile de interes public și ale Legii nr. 24/2000 privind normale de tehnică legislativă, susținându-se că acesta încalcă principiul transparenței decizionale și principiul motivării actelor administrative.

2.2. Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca fiind lipsit de obiect, în considerarea faptului că Ordinul nr. 245/2008 a fost abrogat prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 568/2010 pentru aprobarea unor tarife aplicate de C.N.A.D.N.R. SA. 2.3. Societatea comercială recurentă a depus concluzii scrise, susținând că abrogarea unui act administrativ cu caracter normativ, după declanșarea controlului judecătoresc, nu poate lipsi de obiect acțiunea în contencios administrativ, legalitatea acestuia fiind verificată în raport cu data la care a fost adoptat, invocând în acest sens decizia nr. 4959/2010 a secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3. Soluția instanței de recurs Analizând soluția instanței de fond, prin prisma recursului formulat, susținerile părților și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Referitor la susținerea autorității publice intimate, potrivit căreia recursul a rămas fără obiect ca urmare a abrogării actului administrativ cu caracter normativ atacat, instanța de recurs reține că este neîntemeiată. Într-adevăr, prin art. 7 din Ordinul nr. 568/2010, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 504/20.07.2010, a fost abrogat Ordinul nr. 245/2008, ambele fiind emise de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, însă, abrogarea reprezintă operațiunea juridică în urma căreia actul administrativ cu caracter normativ este lipsit de efectele sale juridice pentru perioada care urmează după data adoptării sau emiterii actului administrativ abrogator.

Altfel spus, actul administrativ cu caracter normativ va continua să producă efecte juridice până la data abrogării sale, bucurându-se de prezumția de legalitate până la aceeași dată, în timp ce o cerere de anulare a acestuia urmărește tocmai înlăturarea acelor efecte pentru motive care țin de nerespectarea condițiilor de legalitate a actului, anterioare sau concomitente emiterii sau adoptării. Pe fond, în cauză, este necontestat că Ordinul nr. 245/2008 fusese adoptat în temeiul art. 41 alin. (4) lit. a) și art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a art. 10 lit. p) din O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, art. 1 1 alin. (4) din O.G.

nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Într-adevăr, potrivit art. 1 1 din O.G. nr. 15/2002 „(1) Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduc tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier. (2) Pentru toate autovehiculele de transport marfă, având masa maximă admisă de 12 tone sau mai mare, tarifele menționate la alin. (1) se vor aplica etapizat, conform anexei nr. 1. (3) Pentru toate autovehiculele de transport marfă având masa maximă admisă sub 12 tone și pentru toate autovehiculele de transport persoane, indiferent de masa maximă admisă, tarifele menționate la alin. (1) se vor aplica etapizat, conform anexei nr. 2”.

Or, prin anexa nr. 5 la Ordinul nr. 245/2008, ministerul de resort a aprobat tarifele de trecere pentru utilizarea podului peste Dunăre de la F.-C., aplicabile vehiculelor înmatriculate în România sau în alte state, în anexă fiind enumerate categoriile de vehicule și tarifele corespunzătoare. De menționat că, prin niciuna din susținerile și criticile formulate, societatea comercială recurentă nu a susținut că Ordinul nr. 245/2008, anexa nr. 5 ar fi nelegal, în raport cu dispozițiile legale în temeiul cărora a fost emis. Or, potrivit dispozițiilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a principiilor constituționale, actul administrativ cu caracter normativ, precum în cauza de față, reprezintă instrumentul juridic prin intermediul căruia puterea executiv administrativă organizează executarea legii în vederea realizării interesului general stabilit de puterea legislativă.

Astfel fiind, rezultă că puterea judecătorească, potrivit competențelor constituționale și legale privind controlul de legalitate al actelor administrative, este obligată să verifice conformitatea acestora în raport cu dispozițiile legale pentru organizarea executării sau pentru aplicarea în concret, în baza cărora au fost adoptate sau emise. Așa cum a reținut și instanța de fond, instanța de recurs constată că Ordinul nr. 245/2008 este conform cu dispozițiile legale în temeiul cărora a fost emis, enumerate mai sus. De menționat că dispozițiile legale respective nu au fost declarate neconstituționale, iar societatea comercială nu a susținut că vreuna dintre aceste dispoziții legale ar fi neconstituțională, neinvocând o astfel de excepție.

În recursul formulat, societatea comercială reclamantă a susținut, în esență, invocând Directiva 1999/62/CE, că ordinul în cauză nu respectă spiritul acestei directive și nici principiul proporționalității, ceea ce este neîntemeiat deoarece Ordinul nr. 245/2008 a fost modificat ulterior prin Ordinul nr. 1058/2009, fiind introduse tarife pentru 50 și, respectiv, 100 de treceri, cu reduceri de 20% și respectiv, 30%. De asemenea, instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate și susținerile potrivit cărora adoptarea Ordinului nr. 245/2008 s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/2003, Legii nr. 554/2001 și Legea nr. 24/ 2001, care nu au fost dovedite, rămânând simple aserțiuni. În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, recursul este nefondat, fiind respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.H. SRL Fetești împotriva sentinței civile nr. 4242 din 29 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.