ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4811/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4811/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 2 februarie 2010, pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.H. SRL Fetești a

chemat în judecată Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, solicitând

anularea Ordinului nr. 245/2008 pentru aprobarea unor tarife aplicate de C.N.A.D.N.R.

SA, emis de Ministerul Transporturilor și publicat în M. Of. nr. 167/4.03.2008,

în ceea ce privește prevederile din anexa nr. 5, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4242 din 29 octombrie

2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 245/2008,

au fost aprobate tarifele de trecere pentru utilizarea podului peste Dunăre de la

F.-C., aplicabile pentru vehiculele înmatriculate în România sau în alte state,

tarife prevăzute în anexa nr. 5.

Prin anexa nr. 5 a Ordinului

nr. 245/2008, cu privire la stabilirea unor tarife de trecere pentru utilizarea

podului peste Dunăre de la F.-C., s-a stabilit un tarif abuziv pentru autovehiculele

cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 12,0 tone și cu minimum 4

axe, respectiv 68 RON.

Instanța a reținut că

acest tarif este plătit în prezent inclusiv de riverani și indiferent de sensul

de mers, dus sau întors.

Curtea a constatat că

ordinul atacat a fost emis în temeiul prevederilor art. 41 alin. (4) lit. a), ale

art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, ale art. 10 lit. p) din O.G. nr. 19/1997

privind transporturile, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

ale art. 1

1

alin. (3) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului

de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și

completările ulterioare, precum și ale art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 367/2007 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor

art. 41 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 43/1997, pentru transporturile care se efectuează

pe baza autorizației speciale de transport emise de administratorul drumului pe

care se efectuează transportul, se aplică tarife suplimentare de utilizare a drumurilor,

stabilite în funcție de masa totală sau de masa pe axă, de dimensiunile de gabarit

ale autovehiculelor și de distanța parcursă, propuse de administratorii drumurilor

publice și aprobate prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor

și locuinței, pentru drumurile de interes național.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, pe rețeaua unde este perceput

tariful de utilizare, se poate aplica și tariful de trecere numai pentru utilizarea

podurilor, tunelurilor și trecătorilor de munte.

Instanța a reținut că

față de aceste dispoziții legale, se poate observa că atât tarifele de utilizare

a rețelei de drumuri naționale din România, cât și tarifele de trecere pentru utilizarea

podurilor, tunelurilor și trecătorilor de munte au fost instituite prin actele normative

care au stat la baza emiterii Ordinul ministrului transporturilor nr. 245/2008,

acte normative în vigoare și totodată legale. Prin ordinul anterior menționat a

fost aprobat doar cuantumul tarifelor de utilizare a zonei autostrăzilor și drumurilor

naționale, tarifele de trecere pentru utilizarea podurilor, tunelurilor și trecătorilor

de munte.

A stabilit Curtea, că

anexa nr. 5 a Ordinului ministrului transporturilor nr. 245/2008 aprobă tarifele

de trecere pentru utilizarea podului peste Dunăre la F.-C., aplicabile pentru vehiculele

înmatriculate în România sau în alte state, tarife care fost instituite de actele

normative care reprezintă temeiul juridic al emiterii ordinului contestat.

Tarifele contestate de

reclamantă în speță nu se percep pentru utilizarea autostrăzii ci sunt încasate

strict pentru utilizarea podurilor dunărene (peste brațul Borcea și peste Dunăre)

la F.-C.

Totodată prima instanță

a considerat că dispozițiile ordinului contestat sunt în deplină concordanță cu

cele ale Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind

taxarea vehiculelor grele de marfa pentru utilizarea anumitor infrastructuri potrivit

cărora „peajele și drepturile de utilizare nu sunt percepute cumulativ pentru utilizarea

aceluiași sector de drum. Totuși, Statele membre pot să aplice peaje pe rețelele

unde drepturile de utilizare sunt percepute, pentru utilizarea podurilor, tunetelor

și trecătorilor montane”. Potrivit dispozițiilor aceleiași directive „peajele și

drepturile de utilizare sunt aplicate fără discriminare, direct sau indirect, în

funcție de naționalitatea transportatorului, de origine sau destinația transportului”.

Mai mult decât atât, potrivit

dispozițiilor art. 9 din Directiva 62/1999/ CE, Statele membre au posibilitatea

să aplice taxe specifice „impuse vehiculelor sau încărcăturilor cu greutăți sau

dimensiuni necorespunzătoare”.

Instanța a constatat că

legislația națională specifică, transpune în mod corespunzător și respectă în totalitate

prevederile Directivei nr. 62/1999/CE.

Potrivit dispozițiilor

art. 41 alin. (4) lit. a), ale art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul

drumurile, republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu

cele ale art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 84/2003 pentru înființarea C.N.A.D.N.R.

SA prin reorganizarea Regiei Autonome „Administrația Națională a Drumurilor din

România, sumele încasate în urma aplicării tarifelor se constituie venit la dispoziția

C.N.A.D.N.R. SA și nu se fac venit la bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

astfel cum în mod eronat susține reclamanta, fiind utilizate pentru finalizarea

lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale,

precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate

în acest scop, inclusiv pentru plăți generate de contractele de parteneriat public-privat

încheiate în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor.

Astfel că, a apreciat

Curtea, aserțiunile reclamantei potrivit cărora tariful de trecere pentru utilizarea

podului peste Dunăre la F. este stabilit în mod abuziv nu pot fi reținute deoarece

tarifele de trecere sunt percepute în mod diferențiat, în funcție de categoria de

vehicul, și reflectă costurile cauzate de vehiculele rutiere.

De asemenea, instanța

a mai reținut că prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii

nr. 1058/2009, privind modificarea anexelor nr. 4 și nr. 5 la Ordinul

ministrului transporturilor nr. 245/2008, au fost introduse tarife pentru 50, respectiv

100 treceri cu o reducere de 20%, respectiv 30%, care au intrat în vigoare începând

cu data de 20 noiembrie 2009.

2.1. Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ. și susținând, în esență, următoarele critici:

- hotărârea pronunțată

este nelegală, instanța de fond ignorând faptul că ordinul atacat încalcă principiul

proporționalității, care rezultă din conținutul dispozițiilor reglementării europene,

Directiva 1992/62CE, art. 7 pct. 9, potrivit cărora „Taxele de trecere au la bază

principiul recuperării doar a costurilor infrastructurii. Mai precis, taxele medii

ponderate se raportează la costurile de construcție și costurile de operare, de

întreținere și dezvoltare a rețelei rutiere respective. De asemenea, taxele medii

ponderate pot include o rentabilitate a investițiilor sau o marjă de profit bazată

pe condițiile pieței”;

- prevederile Ordinului

nr. 245/2008 nu respectă textul și spiritul Directivei 1999/62/CE, aspect care nu

a fost luat în seamă de instanța de fond, motiv pentru care hotărârea care a fost

pronunțată este nelegală;

- sentința de fond este

nelegală deoarece s-a reținut în mod eronat că prevederile ordinului a cărui anulare

a fost cerută, ar respecta rigorile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională

în administrație publică, ale Legii nr. 554/2004 privind liberul acces la informațiile

de interes public și ale Legii nr. 24/2000 privind normale de tehnică legislativă,

susținându-se că acesta încalcă principiul transparenței decizionale și principiul

motivării actelor administrative.

2.2. Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului

ca fiind lipsit de obiect, în considerarea faptului că Ordinul nr. 245/2008 a fost

abrogat prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 568/2010

pentru aprobarea unor tarife aplicate de C.N.A.D.N.R. SA.

2.3. Societatea comercială

recurentă a depus concluzii scrise, susținând că abrogarea unui act administrativ

cu caracter normativ, după declanșarea controlului judecătoresc, nu poate lipsi

de obiect acțiunea în contencios administrativ, legalitatea acestuia fiind verificată

în raport cu data la care a fost adoptat, invocând în acest sens decizia nr. 4959/2010

a secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

recurs

Analizând soluția instanței

de fond, prin prisma recursului formulat, susținerile părților și a dispozițiilor

legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Referitor la susținerea

autorității publice intimate, potrivit căreia recursul a rămas fără obiect ca urmare

a abrogării actului administrativ cu caracter normativ atacat, instanța de recurs

reține că este neîntemeiată.

Într-adevăr, prin

art. 7 din Ordinul nr. 568/2010, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 504/20.07.2010,

a fost abrogat Ordinul nr. 245/2008, ambele fiind emise de Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, însă, abrogarea reprezintă operațiunea juridică în urma căreia

actul administrativ cu caracter normativ este lipsit de efectele sale juridice pentru

perioada care urmează după data adoptării sau emiterii actului administrativ abrogator.

Altfel spus, actul administrativ

cu caracter normativ va continua să producă efecte juridice până la data abrogării

sale, bucurându-se de prezumția de legalitate până la aceeași dată, în timp ce o

cerere de anulare a acestuia urmărește tocmai înlăturarea acelor efecte pentru motive

care țin de nerespectarea condițiilor de legalitate a actului, anterioare sau concomitente

emiterii sau adoptării.

Pe fond, în cauză, este

necontestat că Ordinul nr. 245/2008 fusese adoptat în temeiul art. 41 alin. (4)

lit. a) și art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, a art. 10 lit. p) din O.G. nr. 19/1997

privind transporturile, republicată, art. 1

1

alin. (4) din O.G. nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de

drumuri naționale din România.

Într-adevăr, potrivit

art. 1

1

din O.G. nr. 15/2002 „(1) Începând cu data de 1 iulie 2002 se

introduc tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier. (2) Pentru toate

autovehiculele de transport marfă, având masa maximă admisă de 12 tone sau mai mare,

tarifele menționate la alin. (1) se vor aplica etapizat, conform anexei nr. 1. (3)

Pentru toate autovehiculele de transport marfă având masa maximă admisă sub 12 tone

și pentru toate autovehiculele de transport persoane, indiferent de masa maximă

admisă, tarifele menționate la alin. (1) se vor aplica etapizat, conform anexei

nr. 2”.

Or, prin anexa nr. 5 la

Ordinul nr. 245/2008, ministerul de resort a aprobat tarifele de trecere pentru

utilizarea podului peste Dunăre de la F.-C., aplicabile vehiculelor înmatriculate

în România sau în alte state, în anexă fiind enumerate categoriile de vehicule și

tarifele corespunzătoare.

De menționat că, prin

niciuna din susținerile și criticile formulate, societatea comercială recurentă

nu a susținut că Ordinul nr. 245/2008, anexa nr. 5 ar fi nelegal, în raport cu dispozițiile

legale în temeiul cărora a fost emis.

Or, potrivit dispozițiilor

generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, precum și a principiilor constituționale, actul administrativ

cu caracter normativ, precum în cauza de față, reprezintă instrumentul juridic prin

intermediul căruia puterea executiv administrativă organizează executarea legii

în vederea realizării interesului general stabilit de puterea legislativă.

Astfel fiind, rezultă

că puterea judecătorească, potrivit competențelor constituționale și legale privind

controlul de legalitate al actelor administrative, este obligată să verifice conformitatea

acestora în raport cu dispozițiile legale pentru organizarea executării sau pentru

aplicarea în concret, în baza cărora au fost adoptate sau emise.

Așa cum a reținut și instanța

de fond, instanța de recurs constată că Ordinul nr. 245/2008 este conform cu dispozițiile

legale în temeiul cărora a fost emis, enumerate mai sus.

De menționat că dispozițiile

legale respective nu au fost declarate neconstituționale, iar societatea comercială

nu a susținut că vreuna dintre aceste dispoziții legale ar fi neconstituțională,

neinvocând o astfel de excepție.

În recursul formulat,

societatea comercială reclamantă a susținut, în esență, invocând Directiva 1999/62/CE,

că ordinul în cauză nu respectă spiritul acestei directive și nici principiul proporționalității,

ceea ce este neîntemeiat deoarece Ordinul nr. 245/2008 a fost modificat ulterior

prin Ordinul nr. 1058/2009, fiind introduse tarife pentru 50 și, respectiv, 100

de treceri, cu reduceri de 20% și respectiv, 30%.

De asemenea, instanța

de recurs reține că sunt neîntemeiate și susținerile potrivit cărora adoptarea Ordinului

nr. 245/2008 s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/2003, Legii

nr. 554/2001 și Legea nr. 24/ 2001, care nu au fost dovedite, rămânând simple aserțiuni.

În concluzie, pentru considerentele

prezentate mai sus, recursul este nefondat, fiind respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A.H. SRL Fetești împotriva sentinței civile nr. 4242 din 29 octombrie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2011.