ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6168/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6168/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului Hunedoara, secția contencios administrativ și fiscal, Municipiul Deva

prin Primar, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Hunedoara,

a solicitat obligarea pârâților la dispunerea, respectiv la suplimentarea prevederilor

subcapitolului 11.02.02 „Sume defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru finanțarea

cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor” cu

suma de 320.000 RON, respectiv 275.000 RON, sumă necesară finanțării ajutorului

social aferent perioadei iulie - decembrie 2009 și 45.000 RON pentru ajutorul de

încălzire aferent lunilor noiembrie - decembrie 2009.

În motivarea cererii se

arată că potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim

garantat, fondurile necesare pentru plata ajutorului social se suportă din bugetele

locale, integral din suma defalcată din unele venituri ale bugetului de stat.

Pentru că se înregistrează

întârzieri în plata acestui ajutor, reclamanta a înaintat o adresă către D.G.F.P.

Hunedoara, la 6 iulie 2009, prin care a solicitat suplimentarea bugetului cu 275.000

RON pentru ajutor social în perioada iulie - decembrie 2009 și 45.000 RON, ajutor

pentru încălzire aferent lunilor noiembrie și decembrie 2009, dar s-a revenit la

aceeași adresă și în data de 22 septembrie 2009. Pentru că nu a primit nici de această

dată un răspuns, s-a adresat instanței.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 416/2001 și nr. 273/2006.

Prin sentința nr. 904/CA/2010

din 16 iunie 2010 a Tribunalului Hunedoara a fost admisă acțiunea, obligate pârâtele

la suplimentarea prevederilor subcapitolului 11.02.02 cu suma de 320.000 RON.

Recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice și D.G.F.P. Hunedoara împotriva acestei sentințe a fost admis

prin decizia nr. 1653/2010 din 21 septembrie 2010, a fost casată sentința și trimisă

cauza pentru judecare în fond de către instanța competentă - Curtea de Apel Alba

Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că sunt aplicabile

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și calitatea de pârât o are autoritatea

centrală.

Cauza a fost înregistrată

sub nr. 54831/97/2009 la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal.

Reclamantul a depus o

precizare a acțiunii și a solicitat obligarea și la plata penalităților de întârziere

de 0,1% pe zi până la data plății efective.

fond

Prin sentința nr. 39/F/CA/2011

din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, au fost obligate pârâtele

să suplimenteze prevederile subcapitolului 11.02.02 cu suma de 320.000 RON din care

275.000 RON sumă necesară finanțării ajutorului social aferent perioadei iulie -

decembrie 2009 și 45.000 RON pentru ajutorul de încălzire aferent lunilor noiembrie

- decembrie 2009. A fost respinsă în rest acțiunea reclamantului.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că potrivit art. 8 Teza a II-a din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare se poate adresa instanței de contencios

administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim

al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare

a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative

necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Analizând conduita pârâtelor

cu privire la soluționarea cererile reclamantei, instanța a apreciat că aceasta

se încadrează în categoria actelor administrative unilaterale asimilate în condițiile

art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 (calificat

în această manieră de către instanța de recurs).

Astfel, potrivit dispozițiile

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 cu modificările și completările ulterioare

aduse prin O.U.G. nr. 57/2009: „Fondurile necesare pentru plata ajutorului social

se suportă din bugetele locale, integral din sume defalcate din unele venituri ale

bugetului de stat”.

Prin urmare, obligația

stabilită în sarcina pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - de a suporta și,

implicit, a suplimenta capitolul privitor la alocarea sumelor necesare plății ajutorului

social (față de numărul mare al persoanelor care beneficiază de acest ajutor) este

evidentă iar acesta trebuia să dea curs cererii formulată de reclamantă.

S-a arătat că de altfel,

pârâta D.G.F.P. Hunedoara a recunoscut obligația care îi incumbă, însă arată că

nu a primit niciun răspuns din partea Ministerului Finanțelor. Susținerea sa nu

este justificată însă de nici o probă, aceasta nedepunând la dosar dovada demersurilor

realizate în sensul soluționării cererii reclamantului, după cum nu a făcut dovada

încunoștințării acestuia despre soarta cererilor, deși acest aspect a fost solicitat

în mod expres și cu ocazia rejudecării cauzei.

Pe de altă parte, s-a

apreciat ca lipsită de relevanță și invocarea adresei din 18 noiembrie 2009 în condițiile

în care aceasta vizează o corespondență între Ministerul Administrației și Internelor

și D.G.F.P. Hunedoara referitoare la alte sume iar demersurile invocate nu sunt

de natură să exonereze pârâtele de obligațiile ce le reveneau în mod direct, în

baza legii.

Raportat la cele de mai

sus, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a considerat întemeiată

cererea reclamantului privitoare la suplimentarea prevederilor subcapitolului 11.02.02

și a admis-o, astfel cum a fost formulată.

În ce privește cererea

de acordare a penalităților prevăzute de O.G. nr. 92/2003 aceasta a fost apreciată

ca neîntemeiată, atâta timp cât ipoteza reglementată de acest act normativ nu este

incidentă.

Regimul juridic al dobânzilor,

în această materie este reglementat de art. 124 alin. (1) C. proc. fisc., text conform

căruia pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au

dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117

alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

Or așa cum rezultă în

mod evident, reclamantul nu are calitatea de contribuabil în acest raport juridic,

care la rândul său nu are natura juridică de drept fiscal, sens în care textul mai

sus citat nu poate fi incident.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs D.G.F.P. Hunedoara, în nume propriu și în numele Ministerului

Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea

acțiunii reclamantului.

În motivele de recurs

se arată că, în mod greșit instanța de fond a reținut că la adresele din 6

iulie 2009 și din 22 septembrie 2009 D.G.F.P. Hunedoara nu ar fi comunicat nici

un răspuns deoarece la 24 iulie 2009 și la 28 decembrie 2009 s-a comunicat faptul

că suplimentarea bugetelor locale pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate

la unitățile administrativ-teritoriale se aprobă prin acte normative de rectificare

bugetară.

În vederea soluționării

solicitării Primăriei Municipiului Deva, D.G.F.P. Hunedoara, la data de 25

septembrie 2009, a solicitat Ministerului Finanțelor Publice și ulterior, Ministerului

Administrației și Internelor, aprobarea suplimentării bugetului cu suma de 20.687

RON pe anul 2009.

Ministerul

Administrației și Internelor a comunicat că și Consiliul Județean Hunedoara și Instituția

Prefectului Hunedoara au înaintat un proiect de hotărâre pentru alocarea sumei de

2.320 RON din Fondul de rezervă bugetară pe anul 2009 pentru echilibrarea bugetelor

locale, adresă care trebuia luată în considerare pentru că ea face dovada că D.G.F.P.

Hunedoara a întreprins demersuri pentru a soluționa cererile Primăriei Deva.

S-a criticat și faptul

că instanța de fond a reținut că D.G.F.P. Hunedoara a recunoscut obligația care

îi incumbă pentru că în întâmpinare s-a recunoscut că nu există posibilitatea de

a soluționa cererea, ceea ce nu echivalează cu o recunoaștere a obligației.

Recurenta apreciază că

soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât s-a dispus obligarea

instituțiilor pârâte fără a ține seama că pentru o asemenea suplimentare este necesară

elaborarea unor acte normative prin care să se rectifice prevederile bugetare, iar

în aceste condiții instanța și-a arogat atribuții legislative, ceea ce contravine

normelor de drept, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

S-au depus la dosar înscrisuri

cu privire la răspunsurile comunicate de D.G.F.P. Hunedoara.

Intimatul Municipiul Deva

a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul

pentru următoarele considerente:

Reclamantul s-a adresat

instanței de contencios administrativ solicitând obligarea Ministerului Finanțelor

Publice și D.G.F.P. Hunedoara la suplimentarea unui subcapitol din prevederile bugetare

cu sume necesare pentru plata ajutorului social și ajutorului pentru încălzire.

Mai întâi, trebuie precizat

că cererea nu a avut ca temei de drept nici un art. din Legea nr. 554/2004, ci Legea

nr. 416/2001 și Legea nr. 279/2006.

Instanța de fond a soluționat

cauza apreciind că în speță este în discuție un act administrativ asimilat în condițiile

art. 2 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 „calificat

în această manieră de instanța de recurs”.

Potrivit art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau la un interes legitim este asimilat actului administrativ unilateral,

iar conform art. 2 alin. (1) lit. i) din același act normativ, „refuzul nejustificat

de a soluționa o cerere” este exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței

de a nu rezolva cererea unei persoane.

Reclamantul a chemat în

judecată atât Ministerul Finanțelor Publice cât și D.G.F.P. Hunedoara, dar, așa

cum chiar acesta recunoaște în cererea adresată instanței de fond, a solicitat suplimentarea

prevederilor subcapitolului 11.02.02 prin două adrese (din 6 iulie 2009 și din 22

septembrie 2009) către D.G.F.P. Hunedoara.

Cu toate că instanța de

fond invocă dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nu a făcut

referire la nici un refuz explicit prin care Ministerul Finanțelor Publice să fi

comunicat Municipiului Deva de ce nu se dă curs solicitării acestora.

În fața instanței de recurs

s-au depus mai multe înscrisuri din care rezultă că la solicitările înregistrate

sub nr. 20505/2009 și nr. 28029/2009 s-a comunicat un răspuns către reclamant de

către D.G.F.P. Hunedoara prin care i s-a comunicat faptul că suplimentările pentru

finanțarea cheltuielilor descentralizate se aprobă prin acte normative de rectificare

bugetară și că solicitările au fost înaintate Ministerului Finanțelor Publice și

Ministerul Administrației și Internelor.

În adresa din 11

ianuarie 2010 emisă de D.G.F.P. Hunedoara s-a precizat chiar faptul că Ministerului

Finanțelor Publice ar fi solicitat D.G.F.P. Hunedoara să se adreseze cu cererile

de suplimentare unităților administrativ-teritoriale către Ministerul Administrației

și Internelor pentru că acest minister analizează propunerile formulate de unitățile

administrativ-teritoriale în vederea elaborării unui proiect de Hotărâre de Guvern

pentru alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului.

În condițiile în care

reclamantul nu și-a întemeiat în drept acțiunea adresată instanței de fond pe vreo

dispoziție din Legea nr. 554/2004 dar pentru că instanța de fond a considerat incidente

dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. i) coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) din

același act normativ, instanța de recurs va analiza dacă suntem sau nu în prezența

unui refuz nejustificat din partea celor două autorități, respectiv D.G.F.P. Hunedoara

și Ministerul Finanțelor Publice de a soluționa cererile adresate privind suplimentarea

unui subcapitol din prevederile bugetare.

Înainte de a analiza caracterul

justificat sau nejustificat al refuzului, trebuie să precizăm că atribuțiile Ministerului

Finanțelor Publice sunt cele prevăzute în art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind

finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și în art. 2

alin. (2) din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Finanțelor Publice, iar direcțiile generale ale finanțelor publice județene (așa

cum este și D.G.F.P. Hunedoara) sunt instituții publice cu personalitate juridică

ce funcționează în subordinea A.N.A.F., potrivit art. 2 din H.G. nr. 109/2009 privind

organizarea și funcționarea A.N.A.F., iar aceste ultime instituții nu au atribuții

legate de elaborarea bugetului de stat sau de rectificările bugetare.

Referitor la „refuzul”

de soluționare al cererilor adresate D.G.F.P. Hunedoara se constată că nu suntem

în prezența unui refuz nejustificat deoarece, mai întâi, această instituție publică

nu are atribuții legate de suplimentarea prevederilor unor capitole din bugetele

alocate unor ordonatori de credite, așa cum cere reclamantul Municipiul Deva.

În al doilea rând, cererile

adresate de reclamant pentru suplimentarea bugetului pe anul 2009 pentru anumite

subcapitole au fost înaintate Ministerului Finanțelor Publice (conform adreselor

depuse în fața instanței) sau Ministerului Administrației și Internelor și chiar

au comunicat răspuns în acest sens către reclamant, precizând că suplimentarea nu

se poate face decât prin acte normative de rectificare bugetară.

În privința refuzului

Ministerul Finanțelor Publice de a suplimenta bugetul reclamantului pe anul 2009

la un subcapitol, instanța de fond a considerat că Ministerul Finanțelor

Publice îi revine obligația potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 de

a suporta și implicit, de a suplimenta capitolul privitor la alocarea sumelor necesare

plății ajutorului social, însă aceste susțineri nu țin seama nici de dispozițiile

legale invocate și nici de alte prevederi legale incidente în cauză.

Este adevărat că potrivit

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 cu modificările și completările ulterioare,

„Fondurile necesare pentru plata ajutorului social se suportă din bugetele locale,

integral din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat”.

Însă, în raport de prevederile

Legii nr. 500/2002 și în H.G. nr. 34/2009, Ministerul Finanțelor Publice, care este

un organ de specializare al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului

care aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice și

administrează finanțele publice, are atribuții legate de elaborarea proiectului

de buget de stat, al legii bugetului de stat, dar și a legilor de rectificare a

bugetului de stat și este autoritatea publică ce repartizează pe trimestre veniturile

și cheltuielile bugetare așa cum sunt prevăzute în legea bugetului de stat pe anul

respectiv.

Faptul că Ministerul

Finanțelor Publice are aceste atribuții și este cel care urmărește execuția bugetului

de stat nu înseamnă că el este cel care poate suplimenta plata unor sume ce au fost

alocate în cadrul unor capitole sau subcapitole bugetare pentru anumiți ordonatori

de credite pentru că veniturile și cheltuielile bugetare se aprobă prin legea bugetului

de stat care este anuală și care pot fi rectificate, tot prin lege, conform prevederilor

Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Ministerul Finanțelor

Publice administrează bugetul de stat și repartizează, potrivit legii bugetului

de stat, ordonatorilor de credite sumele ce pot fi cheltuite într-un an, iar în

cazul în care sumele sunt insuficiente este necesară o lege de rectificare a bugetului,

dar legea este adoptată de Parlament, chiar dacă proiectul legii poate fi inițiat

de acest minister.

Reclamantul Municipiul

Deva a solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice la suplimentarea unui

subcapitol al bugetului alocat pe anul 2009, iar instanța de fond a obligat la aceasta

fără a analiza dacă Ministerul Finanțelor Publice poate face acest lucru în lipsa

unor legi de rectificare bugetară, astfel că hotărârea instanței de fond a fost

dată cu interpretarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul,

va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate,

pentru că nu s-a dovedit refuzul nejustificat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. a județului Hunedoara în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor

Publice împotriva sentinței nr. 39/F/CA/2011 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantului Municipiul Deva prin primar, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 decembrie

2011.