ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3722/2020

Ședința publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 04.05.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanții Consiliu Local al Municipiului Deva și Municipiul Deva, prin primar, au solicitat obligarea pârâților Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice Locale, Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României la plata sumei de 3.245.376,16 RON reprezentând penalități de întârziere pentru plata cu întârziere a subvențiilor pentru acoperirea diferențelor de preț de la bugetul local la energia termică livrată populației pentru perioada 28.02.2008-31.12.2010.

Totodată, au solicitat și obligarea acestora din urmă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 54.600 RON ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Tribunalul București, secția a-III-a civilă, prin sentința civilă nr. 2099 din 22 noiembrie 2018 a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 1409/04.03.2019 pronunțată de secția a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, instanța a admis excepția necompetenței funcționale și teritoriale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cererii în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pretențiile deduse judecății privesc un contract de achiziții publice, pretențiile decurgând din executarea acestuia, respectiv au la bază contractul nr. x/31.12.2007 care este un contract de achiziții publice încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006.

Arată că, în acest mod, secția de contencios a Tribunalului București nu are cum să fie competentă, sediul autorității contractante fiind în Deva, jud. Hunedoara; așadar, dacă s-ar reține că litigiile decurg dintr-un contract de achiziții publice, atunci Tribunalul Hunedoara, secția contencios este competentă.

Conchide instanța, în sensul că Scția a III-a Civilă a Tribunalului București a devenit competentă să soluționeze cauza, întrucât nu a invocat incidentul procedural în termen, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, dacă se apreciază că fapta ilicită este generată în contextul aplicării unui contract de achiziții publice, dar pretențiile rămân totuși autonome de existența acestui contract față de mecanismele răspunderii civile delictuale, litigiul rămâne unul de drept civil, fiind competentă secția civilă.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, secția I-a civilă, prin sentința civilă nr. 1292/2019 pronunțată la data de 26.11.2019 instanța a constatat necompetența materială funcțională a secției I civilă a Tribunalului Hunedoara și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara, în considerarea art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prin care legiuitorul a instituit o competență exclusivă în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului din circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

La primul termen de judecată, stabilit în ședința publică din 09.06.2020, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială și materială funcțională a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara, reținând cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

Prin sentința civilă nr. 364/2020 Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială și materială funcțională a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara, și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de Consiliul Local al Municipiului Deva și Municipiul Deva, prin Primar, în contradictoriu cu Ministerului Administrației și Internelor, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice Locale, Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru regulatorul de competență.

În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 și ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc că necompetența materială procesuală a secției, dar și necompetența teritorială, sunt de ordine publică, și trebuie invocate la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

A mai precizat că, judecătorul învestit inițial cu soluționarea acestui dosar, pe de o parte, nu a invocat din oficiu necompetența materială procesuală a secției la primul termen de judecată, iar pe de altă parte, a reținut cauza în pronunțare asupra unor excepții de fond invocate de părți, reținându-și implicit și competența în judecarea cauzei.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a III- civilă.

Așa cum reiese din cele menționate în prezenta decizie, prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a III-a Civilă, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Deva a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice Locale, Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.245.376,16 RON reprezentând penalități de întârziere pentru plata cu întârziere a subvențiilor pentru acoperirea diferențelor de preț de la bugetul local la energia termică livrată populației pentru perioada 28.02.2008 - 31.12.2010 și a cheltuielilor de judecată.

Pretențiile deduse judecății decurg dintr-un contract de achiziții publice, contractul nr. x/31.12.2007 care este un contract de achiziții publice încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006.

Este de remarcat, așa cum reiese din procedura derulată în fața primei instanțe învestite că, Tribunalul București, secția a III-a civilă, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, 18 octombrie 2018, a reținut cauza în pronunțare asupra excepțiilor formulate prin întâmpinări, neverificând și nestabilind, din oficiu, dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

La data de 25.10.2018 aceeași instanță a dispus repunerea cauzei pe rol pentru discutarea excepției de necompetență materială, iar la data de 22 noiembrie 2018 cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului București, secția contencios.

Încheierea prin care instanța stabilește competența este interlocutorie, astfel că leagă instanța de măsura pe care a ordonat-o, în sensul că nu mai poate reveni asupra ei printr-o încheiere ulterioară sau prin hotărârea finală.

Instanța învestită cu soluționarea conflictului de competență trebuie să aibă în vedere nu numai normele de competență și dispozițiile legale care stabilesc competența materială/funcțională, ci și normele de drept procesual, care atribuie competența de soluționare completului/instanței care s-a declarat competent/competentă să soluționeze cauza.

Drept urmare, secția a III-a civilă a Tribunalului București a devenit competentă să soluționeze cauza, întrucât nu a invocat incidentul procedural în termen.

Prin Decizia nr. 31/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție (Complet Recurs in Intersul Legii - RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov.

Înalta Curte a stabilit faptul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că punerea în discuție a excepției de necompetență teritorială se face, conform art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Având în vedere considerentele arătate și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Consiliul Local al Municipiului Deva și Municipiul Deva și pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice Locale, Ministerul Finanțelor Publice și Guvernul României, în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2020.