ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3083/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 600 din 07 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 5474/95/2009 s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județul Gorj, în numele și pentru Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice; a casat decizia recurată, precum și sentința nr. 309 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, secția civilă și a respins acțiunea formulată de reclamantul F.N.D., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală a reținut, în esență, că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 4123/95/2007, reclamantul a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata daunelor morale și materiale indexate, conform coeficientului de inflație, nici instanța de fond, nici cea de apel nu au acordat această indexare, iar prin recursul soluționat prin decizia nr. 500 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală, reclamantul nu a formulat critici sub acest aspect. Totodată, s-a mai reținut că reclamantul nu a solicitat actualizarea sumelor reprezentând daune morale și materiale nici cu ocazia executării titlului executori, plata fiind efectuată la data de 23 decembrie 2008. Împotriva acestei decizii, reclamantul F.N.D.

a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală la data de 14 iunie 2011, sub nr. 4956/1/2011. Prin criticile formulate, contestatorul a arătat în esență că, deși recursul a fost considerat fondat, nu a fost analizat decât parțial sub aspectul că reclamantul nu a formulat critici în recursul soluționat prin decizia nr. 5001 din 29 aprilie 2009, pentru faptul că instanțele de fond și apel nu au acordat daunele indexate. Nu a fost analizat motivul de recurs prin care s-a susținut că instanța de apel a respins apelul promovat de Statul Român și a constatat admisibilă acțiunea reclamantului F.N.D.

prin care acesta a solicitat și indexarea daunelor morale, în apel nefiind criticată acordarea indexării pentru daunele materiale. Mai mult, instanța de recurs a săvârșit o eroare materială deoarece a analizat un motiv de recurs de ordine publică ce nu a fost invocat de părțile din dosar și nu a fost pus în discuția părților conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., și anume incidența art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, greșeala materială prevăzută de art. 318 ipoteza 1 C. proc. civ., constă în faptul că acțiunea a fost considerată inadmisibilă în urma analizării unui motiv de recurs care nu a fost invocat de părți și nici nu a fost pus în discuție. Este adevărat că și recurenta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind admisibilă, însă cu motivarea că intimatul reclamant avea deschisă numai calea revizuirii, conform art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., aspect care nu a mai fost analizat de instanța de recurs. Acțiunea nu era inadmisibilă având în vedere că, în speță, nu erau aplicabile dispozițiile art. 371 2 alin. (3), deoarece executarea s-a făcut voluntar și nu silit, astfel că organul de executare nu era sesizat și abilitat să facă aplicațiunea acestui text de lege. Totodată instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs privind greșita admitere a acțiunii pentru indexarea daunelor morale. Greșita admitere a acțiunii pentru indexarea daunelor materiale a fost invocată omisso medio în recurs nefăcând obiectul motivelor de apel, astfel încât nu putea fi analizat în recurs, dacă în apel nu a fost invocat și analizat. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul F.N.D., Înalta Curte constată următoarele: Având în vedere că această cale de atac extraordinară a fost introdusă de altă parte decât recurenta, se impune verificarea interesului contestatorului în formularea prezentei contestații.

Deoarece obiectul contestației în anulare speciale îl constituie hotărârile pronunțate asupra recursului, pot avea calitatea de subiecte ale acestei contestații recurentul și intimatul, dacă, atât unul cât și celălalt, justifică un interes. Contestatorul justifică interes în formularea prezentei contestații în anulare, având în vedere că, prin admiterea contestației în anulare s-ar anula recursul declarat de partea adversă, D.G.F.P. Gorj, recurs prin care au fost casate decizia din apel și sentința și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea promovată de reclamantul F.N.D., contestator în prezenta cauză, soluție care îi este defavorabilă acestuia. În ceea ce privește motivele de contestație în anulare, Înalta Curte constată că acestea se întemeiază pe art. 318 teza I și a II-a C. proc.

civ., respectiv neanalizarea unor motive de recurs și săvârșirea unei greșeli materiale constând în reținerea ca fondat a unui motiv de recurs, invocat ca și motiv de ordine publică, ce nu a fost pus în discuția părților. Cele două argumente aduse în susținerea contestației în anulare nu sunt fondate. Pe de o parte, deoarece legea pretinde, pentru admiterea contestației în anulare speciale reglementată de teza I a art. 318 C. proc. civ., ca soluția dată în recurs să fie de respingere sau de admitere numai în parte a recursului, ipoteză care nu se regăsește în cauză, unde recursul a fost admis în totalitate. Soluția pronunțată s-a întemeiat numai pe considerentul că acțiunea este inadmisibilă în raport de prevederile art. 371 2 alin. (3) C. proc.

civ., astfel încât, în mod corect instanța de recurs nu a considerat că se impune analizarea tuturor motivelor de recurs câtă vreme numai unul dintre acestea, fiind găsit fondat, a atras casarea întregii decizii pronunțate în apel, făcând inutil controlul de legalitate asupra altor aspecte, datorită caracterului peremptoriu al excepției inadmisibilității. Prin urmare, neanalizarea tuturor motivelor de recurs nu se impunea față de soluția de admitere în totalitate a recursului, astfel încât Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare speciale sub acest prim motiv.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, anume existența unei erori materiale, Înalta Curte observă că se invocă nu o greșeală materială în sensul de confuzie asupra unor elemente formale sau date materiale, care vizează aspecte formale ale judecății, ci o greșeală de judecată, constând în aplicarea unui temei de drept care nu a fost invocat în cauză și pe care instanța nu a înțeles să îl pună în discuția părților înainte de a-l considera aplicabil în cauză, ceea ce constituie, în mod evident, o eventuală greșeală de judecată, care nu poate fi pusă în discuție pe calea contestației în anulare. În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de contestație în anulare invocate, astfel încât va respinge această cale de atac de retractare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul F.N.D. împotriva deciziei nr. 6600 din 7 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2012.