ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3083/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 600 din 07 decembrie 2010, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală în

dosarul nr. 5474/95/2009 s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județul Gorj, în numele și pentru Statul Român,

reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice; a casat decizia recurată,

precum și sentința nr. 309 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, secția civilă și a respins acțiunea formulată de reclamantul F.N.D., ca

inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția

civilă și de proprietate intelectuală a reținut, în esență, că prin acțiunea

înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 4123/95/2007, reclamantul a solicitat

obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata daunelor

morale și materiale indexate, conform coeficientului de inflație, nici instanța

de fond, nici cea de apel nu au acordat această indexare, iar prin recursul

soluționat prin decizia nr. 500 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală,

reclamantul nu a formulat critici sub acest aspect.

Totodată, s-a mai reținut că reclamantul nu a solicitat actualizarea

sumelor reprezentând daune morale și materiale nici cu ocazia executării titlului

executori, plata fiind efectuată la data de 23 decembrie 2008.

Împotriva acestei decizii, reclamantul F.N.D. a formulat contestație în

anulare, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

- secția civilă și de proprietate intelectuală la data de 14 iunie 2011, sub nr.

4956/1/2011.

Prin criticile formulate, contestatorul a arătat în esență că, deși recursul

a fost considerat fondat, nu a fost analizat decât parțial sub aspectul că

reclamantul nu a formulat critici în recursul soluționat prin decizia nr. 5001

din 29 aprilie 2009, pentru faptul că instanțele de fond și apel nu au acordat

daunele indexate.

Nu a fost analizat

motivul de recurs prin care s-a susținut că instanța de apel a respins apelul

promovat de Statul Român și a constatat admisibilă acțiunea reclamantului F.N.D.

prin care acesta a solicitat și indexarea daunelor morale, în apel nefiind

criticată acordarea indexării pentru daunele materiale.

Mai mult, instanța de

recurs a săvârșit o eroare materială deoarece a analizat un motiv de recurs de

ordine publică ce nu a fost invocat de părțile din dosar și nu a fost pus în

discuția părților conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., și anume incidența art.

371

2

alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, greșeala

materială prevăzută de art. 318 ipoteza 1 C. proc. civ., constă în faptul că

acțiunea a fost considerată inadmisibilă în urma analizării unui motiv de recurs

care nu a fost invocat de părți și nici nu a fost pus în discuție.

Este adevărat că și

recurenta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind admisibilă, însă cu

motivarea că intimatul reclamant avea deschisă numai calea revizuirii, conform art.

322 pct. 2 C. proc. civ., aspect care nu a mai fost analizat de instanța de

recurs. Acțiunea nu era inadmisibilă având în vedere că, în speță, nu erau

aplicabile dispozițiile art. 371

2

alin. (3), deoarece executarea s-a

făcut voluntar și nu silit, astfel că organul de executare nu era sesizat și

abilitat să facă aplicațiunea acestui text de lege.

Totodată instanța de

recurs nu a analizat motivul de recurs privind greșita admitere a acțiunii pentru

indexarea daunelor morale.

Greșita admitere a acțiunii

pentru indexarea daunelor materiale a fost invocată omisso medio în recurs

nefăcând obiectul motivelor de apel, astfel încât nu putea fi analizat în

recurs, dacă în apel nu a fost invocat și analizat.

Examinând contestația

în anulare formulată de contestatorul F.N.D., Înalta Curte constată

următoarele:

Având în vedere că

această cale de atac extraordinară a fost introdusă de altă parte decât

recurenta, se impune verificarea interesului contestatorului în formularea

prezentei contestații.

Deoarece obiectul

contestației în anulare speciale îl constituie hotărârile pronunțate asupra

recursului, pot avea calitatea de subiecte ale acestei contestații recurentul

și intimatul, dacă, atât unul cât și celălalt, justifică un interes.

Contestatorul

justifică interes în formularea prezentei contestații în anulare, având în

vedere că, prin admiterea contestației în anulare s-ar anula recursul declarat

de partea adversă, D.G.F.P. Gorj, recurs prin care au fost casate decizia din

apel și sentința și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea promovată de reclamantul

F.N.D., contestator în prezenta cauză, soluție care îi este defavorabilă

acestuia.

În ceea ce privește motivele

de contestație în anulare, Înalta Curte constată că acestea se întemeiază pe art.

318 teza I și a II-a C. proc. civ., respectiv neanalizarea unor motive de

recurs și săvârșirea unei greșeli materiale constând în reținerea ca fondat a

unui motiv de recurs, invocat ca și motiv de ordine publică, ce nu a fost pus

în discuția părților.

Cele două

argumente aduse în susținerea contestației în anulare nu sunt fondate.

Pe de o

parte, deoarece legea pretinde, pentru admiterea contestației în anulare speciale

reglementată de teza I a art. 318 C. proc. civ., ca soluția dată în recurs să

fie de respingere sau de admitere numai în parte a recursului, ipoteză care nu

se regăsește în cauză, unde recursul a fost admis în totalitate.

Soluția

pronunțată s-a întemeiat numai pe considerentul că acțiunea este inadmisibilă

în raport de prevederile art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., astfel

încât, în mod corect instanța de recurs nu a considerat că se impune analizarea

tuturor motivelor de recurs câtă vreme numai unul dintre acestea, fiind găsit fondat,

a atras casarea întregii decizii pronunțate în apel, făcând inutil controlul de

legalitate asupra altor aspecte, datorită caracterului peremptoriu al excepției

inadmisibilității.

Prin

urmare, neanalizarea tuturor motivelor de recurs nu se impunea față de soluția

de admitere în totalitate a recursului, astfel încât Înalta Curte constată că nu

sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare

speciale sub acest prim motiv.

În ceea

ce privește cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, anume existența

unei erori materiale, Înalta Curte observă că se invocă nu o greșeală materială

în sensul de confuzie asupra unor elemente formale sau date materiale, care

vizează aspecte formale ale judecății, ci o greșeală de judecată, constând în

aplicarea unui temei de drept care nu a fost invocat în cauză și pe care

instanța nu a înțeles să îl pună în discuția părților înainte de a-l considera

aplicabil în cauză, ceea ce constituie, în mod evident, o eventuală greșeală de

judecată, care nu poate fi pusă în discuție pe calea contestației în anulare.

În aceste

condiții, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de contestație în

anulare invocate, astfel încât va respinge această cale de atac de retractare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul F.N.D. împotriva deciziei nr. 6600 din 7

decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 4 mai 2012.