ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4092/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 489 din 21 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanții Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului și comuna Josenii Bârgăului, a constatat nelegalitatea parțială a H.C.L.

nr. 27 din 8 august 1999 adoptată de Consiliul local al comunei Poiana Stampei, județul Suceava privind includerea în domeniul public al comunei a imobilelor „T.D.” la poziția nr. 3 din lista anexă la hotărâre precum și nelegalitatea parțială a Hotărârii Guvernului nr. 1.357/2001 privind atestarea domeniului public al județului Suceava prin includerea în anexă la poziția nr. 13 a „Carierei de piatră” identificată prin „Sat Dornișoara”, la Est - râul Dorna, la Vest - Fond forestier” și s-a dispus obligarea pârâților Consiliului local al comunei Poiana Stampei și Guvernul României la cheltuieli de judecată în sumă de 5.720 RON către reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat nelegalitatea celor două acte administrative contestate pe cale incidentă, cu motivarea că reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului, reprezentând cariera de piatră Dornișoara, care a fost nelegal trecut în domeniul public al comunei Poiana Stampei. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Consiliul local al comunei Poiana Stampei, județul Suceava și Guvernul României, solicitând ca în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepțiilor de nelegalitate invocate de reclamanți. În recursul declarat de Guvernul României, s-a susținut ca motiv de nelegalitate, aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru două acte administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei legi.

Recurentul a arătat că, față de natura juridică și data emiterii celor două acte deduse judecății, trebuia înlăturată aplicarea prevederilor legale privind excepția de nelegalitate, care permit cenzurarea fără limită în timp a actelor administrative cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a legii, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la Luxemburg și de art. 47 din carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Pe fondul cauzei, în ambele recursuri a fost criticată soluția instanței de fond, cu motivarea că au fost greșit interpretate dispozițiile Legii nr. 213/1998 și ale Hotărârii Guvernului nr. 548/1999, ca acte normative în baza cărora au fost emise actele administrative atacate pe calea excepției de nelegalitate.

De asemenea, s-a susținut că aceste acte sunt legale, întrucât imobilul reprezentând „Cariera de piatră Dornișoara” a trecut în proprietatea comunei Poiana Stampei în baza Legii nr. 18/1991 și în consecință, a fost corect atestat în domeniul public al acestei unități administrativ- teritoriale. Prin Decizia nr. 836 din 17 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de recurenții-pârâți Consiliul local Poiana Stampei și Guvernul României împotriva Sentinței nr. 489 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și pe fond a respins ca neîntemeiate excepțiile de nelegalitate privind H.G.

nr. 1.357/2001 și H.C.L. nr. 27/1999, excepții invocate de reclamanții Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului și comuna Josenii Bârgăului, pentru următoarele considerente: În aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care reprezintă temeiul juridic al excepțiilor de nelegalitate invocate în cauză, judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și, pe de altă parte, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu jurisprudența și reglementările comunitare.

În exercitarea rolului care revine judecătorului național, ca prim judecător convențional și comunitar, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și la reglementările comunitare și la jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, Înalta Curte a apreciat că trebuie înlăturate dispozițiile Legii nr. 554/2004, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală, a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii sus-menționate, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare, a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

Dispozițiile Legii nr. 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice, principiu care este implicit în totalitatea articolelor convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Beian contra României).

Înalta Curte a reținut că dispozițiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuție în mod repetat și fără limită în timp a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile și drepturile fundamentale menționate anterior, contravenind jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la Luxemburg, pronunțate în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului respectiv.

În consecință, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la principiile mai sus amintite, la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la Luxembourg, Înalta Curte a înlăturat în speță aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la H.G. nr. 1.357/2001 și la H.C.L. nr. 27 din 8 august 1999 adoptată de Consiliul local al comunei Poiana Stampei, județul Suceava, acte administrative unilaterale cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și a căror nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție de intimații-reclamanți.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a admis recursurile declarate în cauză, a casat hotărârea instanței de fond și a respins excepțiile de nelegalitate invocate de reclamanții Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului și comuna Josenii Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, avându-se în vedere că, prin înlăturarea dispozițiilor legale sus-menționate, în raport cu data emiterii actelor administrative contestate, excepțiile invocate sunt lipsite de temei legal. Față de soluția dată recursurilor, ca urmare a înlăturării aplicării în cauză a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte a apreciat că nu se mai impune a fi examinate celelalte critici formulate de recurenți pe fondul pricinii.

Prin cererea formulată 15 martie 2010, reclamanții Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului și comuna Josenii Bârgăului au solicitat revizuirea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004. În motivarea sumară a cererii de revizuire, s-a arătat că prin decizia care formează obiectul revizuirii, instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, încălcând astfel prevederile art. 6 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și art. 17 privind abuzul de drept din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și ale art. 1 privind dreptul la proprietate, din Primul Protocol adițional la Convenție.

S-a mai arătat și faptul că în calitate de parte, Guvernul României a solicitat instanței să nu țină seama de un text de lege care a fost declarat constituțional de către Curtea Constituțională, invocând principiul securității raporturilor juridice, a dreptului la justiție și la un proces echitabil. Din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire în raport de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. Cererea de revizuire astfel formulată este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare. În sensul acestor prevederi legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul. Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 326 pct. (3) C. proc. civ. Din economia prevederilor legale care reglementează revizuirea rezultă că această cale extraordinară de atac vizează îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de recurs care are în vedere în primul rând erorile de drept, iar admisibilitatea ei se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ. În ceea ce interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei materialului probator. Ca atare, se poate reține că o hotărâre a instanței de recurs evocă fondul numai atunci când recursul a fost admis și a fost casată sau modificată hotărârea atacată. Decizia atacată în prezenta cauză nu a evocat fondul, chiar dacă conține soluția de admitere a recursurilor și casarea sentinței atacate cu consecința respingerii excepției de nelegalitate ca neîntemeiată. Din considerentele deciziei atacate se poate constata că nu a fost tranșat fondul cauzei.

Prin urmare, nu poate forma obiectul revizuirii reglementate de art. 322 C. proc. civ. Pe de altă parte, criticile aduse hotărârii nu se încadrează în motivele de revizuire indicate. Acestea au vizat, de altfel, doar motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectiv ipotezele minus petita și plus petita, susținându-se că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut. Acest motiv de revizuire vizează însă numai inadvertențele dintre obiectul pricinii deduse judecății, în baza principiului disponibilității consacrat de art. 129 alin. ultim C. proc. civ. și ceea ce instanța a hotărât. Acest motiv de revizuire nu se referă la temeiul cererilor sau la mijloacele de apărare, ci exclusiv la obiectul lor, respectiv la pretențiile concrete formulate în cauză prin cererile principale, accesorii sau incidentale.

Prin urmare, în sensul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin lucru cerut trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății. Or, în speță, instanța de recurs a examinat, în aceste limite, legalitatea unei hotărâri pronunțate de instanța fondului asupra excepției de nelegalitate cu care a fost învestită, criticile formulate neîncadrându-se în respectivul motiv de revizuire. Față de cele expuse, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu și pe cale de consecință, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului și comuna Josenii Bârgăului împotriva Deciziei nr. 836 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010. Procesat de GGC - NN