ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4092/2010

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 489 din 21 octombrie 2009

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanții Consiliul local al

comunei Josenii Bârgăului și comuna Josenii Bârgăului, a constatat

nelegalitatea parțială a H.C.L. nr. 27 din 8 august 1999 adoptată de Consiliul

local al comunei Poiana Stampei, județul Suceava privind includerea în domeniul

public al comunei a imobilelor „T.D.” la poziția nr. 3 din lista anexă la

hotărâre precum și nelegalitatea parțială a Hotărârii Guvernului nr. 1.357/2001

privind atestarea domeniului public al județului Suceava prin includerea în

anexă la poziția nr. 13 a „Carierei de piatră” identificată prin „Sat

Dornișoara”, la Est - râul Dorna, la Vest - Fond forestier” și s-a dispus

obligarea pârâților Consiliului local al comunei Poiana Stampei și Guvernul

României la cheltuieli de judecată în sumă de 5.720 RON către reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a constatat nelegalitatea celor două acte

administrative contestate pe cale incidentă, cu motivarea că reclamanții au

făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului, reprezentând

cariera de piatră Dornișoara, care a fost nelegal trecut în domeniul public al

comunei Poiana Stampei.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat recurs pârâții Consiliul local al comunei Poiana Stampei,

județul Suceava și Guvernul României, solicitând ca în baza dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul

respingerii ca neîntemeiate a excepțiilor de nelegalitate invocate de

reclamanți.

În recursul declarat

de Guvernul României, s-a susținut ca motiv de nelegalitate, aplicarea greșită

de către instanța de fond a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 pentru două acte administrative unilaterale cu caracter individual

emise anterior intrării în vigoare a acestei legi.

Recurentul a arătat

că, față de natura juridică și data emiterii celor două acte deduse judecății,

trebuia înlăturată aplicarea prevederilor legale privind excepția de

nelegalitate, care permit cenzurarea fără limită în timp a actelor

administrative cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a

legii, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6

din Convenția europeană a drepturilor omului, de jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la Luxemburg și de art. 47 din

carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Pe fondul cauzei, în

ambele recursuri a fost criticată soluția instanței de fond, cu motivarea că au

fost greșit interpretate dispozițiile Legii nr. 213/1998 și ale Hotărârii

Guvernului nr. 548/1999, ca acte normative în baza cărora au fost emise actele

administrative atacate pe calea excepției de nelegalitate.

De asemenea, s-a

susținut că aceste acte sunt legale, întrucât imobilul reprezentând „Cariera de

piatră Dornișoara” a trecut în proprietatea comunei Poiana Stampei în baza

Legii nr. 18/1991 și în consecință, a fost corect atestat în domeniul public al

acestei unități administrativ- teritoriale.

Prin Decizia nr. 836

din 17 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de recurenții-pârâți

Consiliul local Poiana Stampei și Guvernul României împotriva Sentinței nr. 489

din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și pe fond a respins ca

neîntemeiate excepțiile de nelegalitate privind H.G. nr. 1.357/2001 și H.C.L.

nr. 27/1999, excepții invocate de reclamanții Consiliul local al comunei

Josenii Bârgăului și comuna Josenii Bârgăului, pentru următoarele considerente:

În aplicarea

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, care reprezintă temeiul juridic al excepțiilor de

nelegalitate invocate în cauză, judecătorului național îi revine rolul de a

aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituție,

republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor referitoare la

drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și, pe de altă

parte, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituție, republicată, cu privire la

compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu jurisprudența și

reglementările comunitare.

În exercitarea

rolului care revine judecătorului național, ca prim judecător convențional și

comunitar, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului, la

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și la reglementările

comunitare și la jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, Înalta Curte

a apreciat că trebuie înlăturate dispozițiile Legii nr. 554/2004, care permit

cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală, a excepției de

nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise

anterior intrării în vigoare a legii sus-menționate, reținând că aceste

dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare, a

căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale

omului.

Dispozițiile Legii

nr. 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea legalității actelor

administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a

legii, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din

Convenția europeană a drepturilor omului și în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a

Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității

juridice, principiu care este implicit în totalitatea articolelor convenției și

care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, cauza Beian contra României).

Înalta Curte a

reținut că dispozițiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuție

în mod repetat și fără limită în timp a legalității oricărui act administrativ

cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă

principiile și drepturile fundamentale menționate anterior, contravenind

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de

la Luxemburg, pronunțate în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât

în privința actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepției

de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea

actului respectiv.

În consecință, în

aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție,

prin raportare la principiile mai sus amintite, la Convenția europeană a

drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de

Justiție de la Luxembourg, Înalta Curte a înlăturat în speță aplicarea

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 și ale art. II alin. (2) teza

finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la H.G. nr. 1.357/2001 și la H.C.L.

nr. 27 din 8 august 1999 adoptată de Consiliul local al comunei Poiana Stampei,

județul Suceava, acte administrative unilaterale cu caracter individual, emise

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și a căror nelegalitate a

fost invocată pe cale de excepție de intimații-reclamanți.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte a admis recursurile declarate în cauză, a casat hotărârea

instanței de fond și a respins excepțiile de nelegalitate invocate de

reclamanții Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului și comuna Josenii

Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, avându-se în vedere că, prin înlăturarea

dispozițiilor legale sus-menționate, în raport cu data emiterii actelor

administrative contestate, excepțiile invocate sunt lipsite de temei legal.

Față de soluția dată

recursurilor, ca urmare a înlăturării aplicării în cauză a prevederilor art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte a apreciat că nu se mai impune a

fi examinate celelalte critici formulate de recurenți pe fondul pricinii.

Prin cererea

formulată 15 martie 2010, reclamanții Consiliul local al comunei Josenii

Bârgăului și comuna Josenii Bârgăului au solicitat revizuirea acestei decizii

pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și art. 21 din Legea

nr. 554/2004.

În motivarea sumară a

cererii de revizuire, s-a arătat că prin decizia care formează obiectul

revizuirii, instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut și a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, încălcând astfel

prevederile art. 6 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13

privind dreptul la un recurs efectiv și art. 17 privind abuzul de drept din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și ale art. 1 privind dreptul

la proprietate, din Primul Protocol adițional la Convenție.

S-a mai arătat și

faptul că în calitate de parte, Guvernul României a solicitat instanței să nu

țină seama de un text de lege care a fost declarat constituțional de către

Curtea Constituțională, invocând principiul securității raporturilor juridice,

a dreptului la justiție și la un proces echitabil.

Din oficiu, Înalta

Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire în raport de

prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de revizuire

astfel formulată este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed.

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în

condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C.

proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă

interpretare.

În sensul acestor

prevederi legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de instanța de recurs,

atunci când evocă fondul.

Cererea de revizuire

se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în

judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii,

potrivit dispozițiilor art. 326 pct. (3) C. proc. civ.

Din economia

prevederilor legale care reglementează revizuirea rezultă că această cale

extraordinară de atac vizează îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de

recurs care are în vedere în primul rând erorile de drept, iar admisibilitatea

ei se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin

definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului; criticile

formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ.

În ceea ce

interesează materia revizuirii, a evoca fondul înseamnă, în primă instanță, a

examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în

cauză, iar în căile de atac aceasta presupune schimbarea situației de fapt în

urma analizei materialului probator.

Ca atare, se poate

reține că o hotărâre a instanței de recurs evocă fondul numai atunci când

recursul a fost admis și a fost casată sau modificată hotărârea atacată.

Decizia atacată în

prezenta cauză nu a evocat fondul, chiar dacă conține soluția de admitere a

recursurilor și casarea sentinței atacate cu consecința respingerii excepției

de nelegalitate ca neîntemeiată.

Din considerentele

deciziei atacate se poate constata că nu a fost tranșat fondul cauzei. Prin

urmare, nu poate forma obiectul revizuirii reglementate de art. 322 C. proc.

civ.

Pe de altă parte,

criticile aduse hotărârii nu se încadrează în motivele de revizuire indicate.

Acestea au vizat, de

altfel, doar motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectiv

ipotezele minus petita și plus petita, susținându-se că instanța s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a acordat mai mult decât ceea ce s-a

cerut.

Acest motiv de

revizuire vizează însă numai inadvertențele dintre obiectul pricinii deduse

judecății, în baza principiului disponibilității consacrat de art. 129 alin.

ultim C. proc. civ. și ceea ce instanța a hotărât.

Acest motiv de

revizuire nu se referă la temeiul cererilor sau la mijloacele de apărare, ci

exclusiv la obiectul lor, respectiv la pretențiile concrete formulate în cauză

prin cererile principale, accesorii sau incidentale.

Prin urmare, în

sensul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin lucru cerut

trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au

determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.

Or, în speță,

instanța de recurs a examinat, în aceste limite, legalitatea unei hotărâri

pronunțate de instanța fondului asupra excepției de nelegalitate cu care a fost

învestită, criticile formulate neîncadrându-se în respectivul motiv de

revizuire.

Față de cele expuse,

Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu și pe

cale de consecință, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de Consiliul local al comunei Josenii Bârgăului și comuna

Josenii Bârgăului împotriva Deciziei nr. 836 din 17 februarie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN