ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 836/2010

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov la data de 24 iulie 2008, contestatorul G.H. chemat în

judecată Municipiul Codlea și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care

o va pronunța, să anuleze dispoziția din 02 iulie 2008 emisă de intimat, să îl

oblige să emită o nouă dispoziție de acordare de despăgubiri bănești pentru

imobilul situat în Codlea, înscris în C.F. Codlea, compus din casă și anexe

gospodărești sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 100

lei/zi de întârziere, calculate de la data pronunțării sentinței și până la

data la care îi va fi comunicată noua dispoziție și să îl oblige pe intimat la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate proces.

Prin sentința civilă nr.

326/2008, Tribunalul Brașov a respins ca fiind rămasă fără obiect contestația

formulată în temeiul Legii nr. 10/200, de contestatorul G.H. și a obligat

intimatul la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr.

36 din 24 ianuarie 2003 a Tribunalului Brașov, devenită irevocabilă prin

respingerea căilor de atac exercitate împotriva sa, a fost admisă contestația

pe care contestatorul G.H. a formulat-o, în condițiile reglementate de Legea nr.

10/2001, în contradictoriu cu intimata Instituția Prefectului Județului Brașov

și, în consecință, a fost anulată înștiințarea din 04 iunie 2002 și a fost

obligată intimata să emită o decizie prin care să acorde contestatorului

despăgubiri pentru imobilul situat în Municipiul Codlea.

În executarea

obligațiilor ce au fost stabilite prin hotărârea judecătorească menționată,

Instituția Prefectului Brașov a înaintat notificarea formulată de contestator,

spre competentă soluționare, Municipiului Codlea.

Intimatul Municipiul

Codlea a soluționat această notificare prin dispoziția din 05 iunie 2007, în

sensul că a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Municipiul

Codlea, înscris în C.F. Codlea, compus din casă, anexe gospodărești și teren în

suprafață de 700 mp, iar, pentru imobilele înscrise în C.F. Codlea, a stabilit

că A.V.A.S. trebuie să acorde contestatorului măsuri reparatorii în echivalent în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Contestatorul a

promovat împotriva acestei dispoziții calea de atac a contestației, în

conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr.

535 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov, devenită definitivă și

irevocabilă prin neexercitarea împotriva sa a căilor de atac reglementate de

lege, a fost admisă în parte contestația astfel formulată, cu consecința

anulării în parte a dispoziției atacate și obligării intimatului la emitere

unei noi dispoziții, prin care să acorde contestatorului despăgubiri bănești

pentru imobilul situat în Municipiul Codlea, înscris în C.F. Codlea.

În temeiul acestei

hotărâri judecătorești, intimatul a emis, prin reprezentantul său legal,

dispoziția din 02 iulie 2008, prin care, pentru imobilul din litigiu, a propus

acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Ulterior, respectiv,

la data de 01 octombrie 2008, intimatul a emis, prin reprezentantul său legal,

dispoziția din 01 octombrie 2008, prin care a stabilit că măsurile reparatorii

de care contestatorul poate beneficia pentru imobilul situat în Municipiul

Codlea, înscris în C.F. Codlea, sunt despăgubirile bănești, potrivit

dispozițiilor sentinței civile nr. 535/2007 a Tribunalului Brașov.

Prin urmare,

Tribunalul a constatat că dispoziția din 02 iulie 2008, emisă de intimat și

contestată în prezentul litigiu, a fost modificată în sensul solicitat de

contestator, prin dispoziția din 01 octombrie 2008, și a respins contestația ca

fiind rămasă fără obiect.

În temeiul art. 247 C.

proc. civ., instanța a dispus obligarea intimatului la plata cheltuielilor de

judecată, apreciind că acestuia îi revine culpa procesuală întrucât litigiul a

fost declanșat din vina acestei părți care nu a dus la îndeplinire obligațiile

stabilite în sarcina sa prin sentința civilă nr. 535 din 29 noiembrie 2007 a

Tribunalului Brașov decât pe parcursul desfășurării prezentului proces.

Împotriva acestei

decizii, a declarat apel intimatul, iar prin Decizia civilă nr. 6/Ap din 29

ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța a reținut sub aspectul criticilor formulate în calea

de atac promovată și care au vizat aplicarea prevederilor art. 274 C. proc.

civ. de către prima instanță că, față de îndeplinirea vicioasă a dispozițiilor

sentinței civile 535 din 29 noiembrie 2007 de către apelant, care l-a

determinat pe contestator să formuleze o nouă contestație și să avanseze

cheltuieli de judecată, se poate reține culpa procesuală a intimatului, așa cum

a considerat și instanța de fond.

S-a apreciat că dispozițiile

art. 275 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză deoarece, deși intimata a

recunoscut pretențiile contestatorului înainte de prima zi de înfățișare și nu

a fost pusă în întârziere, acest lucru nu era necesar deoarece se afla de drept

în întârziere, încă de la momentul rămânerii definitive și irevocabile a

sentinței civile nr. 535 din 29 noiembrie 2007 care îi impunea obligația de a

emite o nouă dispoziție prin care să acorde despăgubiri bănești contestatorului

pentru imobilul în cauză.

Împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel, în termen legal, a declarat și motivat recurs U.A.T.

Municipiul Codlea.

Prin motivele de

recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se formulează

următoarele critici de nelegalitate:

Instanța de apel a reținut

în mod eronat culpa procesuală a pârâtului, deoarece, până la primul termen de

judecată a fost emisă a nouă dispoziție, în sensul celor solicitate de

contestator, iar pârâtul nu a fost pus în întârziere, astfel încât sunt

aplicabile prevederile art. 275 C. proc. civ.

Analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele

considerente:

Prevederile art. 274 C.

proc. civ. au ca temei culpa procesuală a părții care cade în pretenții. În

înțelesul art. 274 C. proc. civ., există o culpă procesuală a pârâtului care

atrage obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care își

execută obligația pe parcursul procesului, cu consecința respingerii cererii

reclamantului ca rămasă fără obiect. În această ipoteză, chiar dacă

reclamantului i s-a respins cererea, el nu este în cuplă procesuală, întrucât

declanșarea litigiului a fost determinată de atitudinea pârâtului care nu și-a

executat la timp obligațiile.

Prin excepție de la

regula instituită prin art. 274 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la

prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la

plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere

înainte de chemarea în judecată.

Așa cum în mod corect

a apreciat instanța de apel, aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în

cauză, neputând determina respingerea cererii reclamantului, formulată în

temeiul art. 274 C. proc. civ., de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor

de judecată.

Contestația care a

investit instanța în prezentul litigiu a avut ca obiect anularea dispoziției din

02 iulie 2008 prin care contestatorului îi erau acordate măsuri reparatorii în

echivalent în condițiile reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Această dispoziție a

fost emisă, așa cum rezultă din preambulul său, în urma pronunțării sentinței

civile nr. 535 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov, prin care intimatul

a fost obligat la emiterea unei dispoziții, prin care să acorde contestatorului

despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Municipiul Codlea, înscris în C.F.

Codlea.

Neconcordanța între

natura măsurilor stabilite prin hotărârea judecătorească și cele acordate prin

dispoziția emisă de intimat a determinat promovarea de către reclamant a unei

noi contestații, prin care acesta a solicitat anularea dispoziției astfel emise

și emiterea uneia noi care să respecte conținutul hotărârii judecătorești.

Faptul că ulterior

sesizării instanței, intimatul emite dispoziția din 01 octombrie 2008 prin care

se acordă contestatorului drepturile bănești ce-i fuseseră recunoscute prin

sentința civilă nr. 535 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov, nu

înlătură culpa sa procesuală și aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ.

Chiar dacă emiterea

acestei din urmă dispoziții a fost făcută înainte de prima zi de înfățișare și

chiar dacă intimatul nu a fost pus în întârziere, în cauză nu devin aplicabile

prevederile art. 275 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 275

C. proc. civ. privind punerea în întârziere sunt aplicabile în cazul acelor

litigii ce au ca obiect obligații contractuale susceptibile de procedura

punerii în întârziere.

Or, emiterea

dispoziției de acordare a drepturilor bănești cuvenite contestatorului era o

obligație stabilită în sarcina intimatului printr-o hotărâre judecătorească

definitivă, astfel încât manifestarea de voință a reclamantului sub forma

punerii în întârziere, prin care să pretindă executarea acestei obligații, nu

se mai justifica.

Prin pasivitatea de

care a dat dovadă, neexecutând la timp în forma stabilită de instanța de

judecată obligația ce-i revenea, recurentul a determinat declanșarea

prezentului litigiu, culpa sa procesuală născând dreptul reclamantului de a

solicita plata cheltuielilor de judecată.

În consecință, față

de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Codlea împotriva Deciziei

nr. 6/Ap din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.