ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1392/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25

februarie 2002 la Judecătoria Cluj-Napoca, Regia Națională a Pădurilor prin

Direcția Silvică Cluj a solicitat ca în contradictoriu cu Comisia Județeană

Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să se

dispună anularea parțială a deciziei nr. 150 din 13 decembrie 2001 emisă de

pârâta în temeiul art. 29 din Legea nr.1/2000 cu modificările și completările

ulterioare.

Reclamanta a susținut că prin

hotărârea atacată s-a recunoscut fără justificare legală, contrar dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate asupra unui

teren în suprafață de 484,8 ha din fondul forestier, în favoarea comunei Poiana

Vadului, care nu ar fi făcut dovada calității de proprietar, terenul fiind

proprietatea tabulară a statului.

În cauză a formulat o cerere de

intervenție în interes propriu Comuna Poiana Vadului reprezentată de Primar.

Soluționând cauza în primă instanță

prin sentința civilă nr. 2758 din 27 martie 2002 Judecătoria Cluj-Napoca a

respins acțiunea principală și admițând cererea de intervenție în interes

propriu a constatat legalitatea hotărârii nr. 150 din 13 decembrie 2001 a

Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut din dovezile cu înscrisuri administrate la cererea părților

că terenul în litigiu a fost atribuit în proprietatea comunei Poiana Vadului, numită

atunci Neagra prin Reforma agrară în conformitate cu Hotărârea nr. 420 din 15

septembrie 1927 a Comisiei de Ocol Cluj pentru Expropriere și Împroprietărire,

așa încât restabilirea dreptului de proprietate prin actul atacat este pe

deplin legală.

Hotărârea primei instanțe a fost

confirmată de Tribunalul Cluj, care prin decizia civilă nr. 1096 din 27 august

2002 a respins ca nefondat recursul Regiei Naționale a Pădurilor, Direcția

Silvică Cluj.

La 22 august 2003, Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a atacat

hotărârile menționate cu recurs în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 330

pct. 2 C. proc. civ.

Considerând că hotărârile atacate au

fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, având drept consecință,

soluționarea greșită a cauzei pe fond, Procurorul general a susținut în esență

că potrivit C.F. 35 Măguri-Răcătan, terenul în litigiu este proprietatea

Statului Român, iar intervenienta-intimată Comuna Poiana Vadului nu a făcut

nici o dovadă că a deținut terenul în calitate de proprietar anterior

intabulării dreptului statului.

Totodată s-a susținut că instanțele

nu au recurs la administrarea unor probe utile pentru lămurirea deplină a

situației juridice actuale a terenului, a amplasamentului și destinației date

de proprietarul tabular, în raport de care ar fi fost în măsura să cenzureze

legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în anulare nu este fondat.

Cum rezultă din considerentele pe

deplin întemeiate ale hotărârii pronunțate de prima instanță exclusiv pe baza

înscrisurilor doveditoare, aflate la dosarul cauzei terenul cu vegetație

forestieră din litigiu a fost neîndoielnic proprietatea netabulară a comunei

Poiana Vadului, fiindu-i atribuit în proprietate privată în baza Legii privind

reforma agrară aprobată prin Decretul nr. 3160/1921, prin Hotărârea nr. 420 din

15 septembrie 1927 a Comisiei de Ocol pentru Expropriere și Împroprietărire

Cluj.

Neînmatricularea dreptului de

proprietate astfel dobândit în C.F. la data atribuirii, nu modifică nici

apartenența reală a terenului la proprietatea comunei Poiana Vadului în

conformitate cu legea, nici nu este imputabilă proprietarului, câtă vreme

operațiunile în C.F. trebuiau să fie realizate din oficiu, așadar prin grija

statului la data împroprietăririi.

Cât privește neidentificarea

amplasamentului terenului în litigiu critica se dovedește prematură, această operațiune,

de competența comisiei locale de fond funciar, urmând să fie adusă la

îndeplinire în condițiile Legii nr. 18/1991 și a Regulamentului de aplicare

aprobat prin H.G. nr. 1172/2001 odată cu emiterea titlului de proprietate și a

punerii în posesie.

Ca urmare recursul în anulare se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1096 din 27 august 2002 a Tribunalului Cluj și a

sentinței nr. 2758 din 27 martie 2002 a Judecătoriei Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie

2005.