ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7604/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7604/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 1174 din 21 mai 2004
pronunțată în dosarul nr. 2498/2004 de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă a Drumurilor
Județene Cluj.
A fost admisă, în parte, acțiunea
civilă extinsă formulată de reclamanții D.A., C.V. și S.L. în contradictoriu cu
pârâții județul Cluj prin Consiliul Județean Cluj, Regia Autonomă a Drumurilor
Județene Cluj, Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al
Municipiului Cluj Napoca.
S-a constatat preluarea abuzivă a
imobilului teren în suprafață de 1259 mp, situat în Cluj Napoca, înscris în
C.F. 1914 Someșani, cu nr.top 702/1/1 și construcție, casă de locuit pe
fundație din piatră, pereți din zidărie de cărămidă, cu 2 camere, 1 bucătărie
și dependințe.
S-au respins celelalte petite ale
acțiunii.
S-a respins acțiunea față de pârâtă
Prefectura județului Cluj, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără
calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea pentru obligarea
pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a constatat că imobilul înscris inițial în C.F. 1994 Someșeni cu
nr.top 702/1/1, loc de casă în suprafață de 1259 mp, și construcții, casă din
paiantă cu 2 camere, 1 bucătărie și dependințe, neevidențiate în C.F., a fost
proprietatea reclamantei D.A. și a soțului acesteia C.V., decedat, ai cărui
moștenitori sunt reclamanții C.V. și S.L.
În baza Decretului Consiliului de
Stat al R.S.R. nr. 380 din 26 iunie 1963, a trecut în proprietatea Statului
Român, cu titlu de expropriere, terenul în suprafață de 630 mp, în scopul
mutării unui depozit de combustibil și a unui atelier de reparații utilaj
rutier în orașul Cluj.
Ulterior, în temeiul Decretului de
expropriere nr. 375 din 4 iulie 1973 a trecut în proprietatea Statului Român și
diferența de teren înscrisă în C.F. 1914 Someșeni de 600 mp și construcțiile
aferente în suprafață de 119 mp, conform planurilor ce reprezintă anexele
decretului, iar utilitatea publică a fost declarată în scopul extinderii bazei
de producție a Direcției Județene de Drumuri și Poduri Cluj.
Potrivit art. l pct. 3 lit. a) din
H.G. nr. 498/2004, în cazul special precizat de art. 11 din Legea nr. 10/2001,
preluarea imobilelor, în perioada de referință prevăzută de acest act normativ,
prin expropriere este abuzivă, indiferent dacă sunt sau nu constatate de către
instanță, legea conferindu-i acest caracter.
Pe de altă parte, nevalabilitatea
titlului statului trebuie dovedită în măsura în care se invocă, iar simpla
menționare a art. 6 din Legea nr. 213/1998 nu este suficientă pentru încadrarea
imobilului la art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe civile au
declarat apel județul Cluj prin Consiliul județean Cluj și reclamanții.
În motivarea apelului, reclamanții
au arătat că bunurile care au fost expropriate nu au fost utilizate, în
totalitate, astfel că ele trebuie retrocedate, iar din expertiza efectuată în
cauză rezultă că terenul în suprafață de 335 mp și locuință există în
materialitatea lor.
Județul Cluj, prin Consiliul
județean, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței civile în
sensul respingerii acțiunii, cu motivarea că imobilul teren și construcții, a
fost expropriat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată,
fiind evaluat, s-au plătit despăgubiri.
Imobilul a fost preluat și folosit
de către D.J.D.P. Cluj, fiind integrat în circuitul activității actualei
R.A.D.J. Cluj.
Exproprierea s-a făcut în scopul
extinderii bazei de producție a D.J.D.P. Cluj, ceea ce nu presupune în mod
obligatoriu și demolarea construcției expropriate, dacă aceasta a putut fi
utilizată pentru extinderea activității D.J.P. Cluj.
Prin decizia civilă nr. 2556/A din
15 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 10072/2004
s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți, s-a anulat sentințe civilă
în partea privitoare la soluția dată petitului privind restituirea în natură și
evocând fondul, s-a admis acest petit astfel;
S-a dispus restituirea în natură,
către reclamanți, a imobilului situat în Cluj-Napoca, teren în suprafață de 335
mp, înscris în C.F. 1914 Someșeni, nr.top 702/1/1 și casă de locuit compusă din
2 camere, bucătărie și dependințe, potrivit identificării făcute prin raportul
de expertiză întocmit de ing. B.G. și aflat la f.23-28 dosar nr. 260/2003 al
Judecătoriei Cluj Napoca, care face parte integrantă din această decizie,
planșa nr. 1, f. 28 dosar, condiționat de rambursarea sumei primite cu titlu de
despăgubire, în condițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. S-a
menținut sentința cu privire la celelalte dispoziții și s-a respins ca lipsit
de interes, apelul pârâtului Județul Cluj prin Consiliul județean Cluj.
A fost obligată intimata R.A.D.J.
Cluj să plătească apelanților suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de
Apel Cluj a constatat următoarele:
Față de dispozițiile art. 23 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001 și art. 23.1 din H.G. nr. 498/2003, unitatea
deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau după caz, dispoziție
motivată asupra cererii de restituire în natură formulată de persoana
îndreptățită.
Față de această dispoziție expresă a
legii, nu s-a reținut prematuritatea capătului de cerere privind obligarea la
restituirea în natură către reclamanți a unei părți din imobil.
Deoarece prima instanță a soluționat
acest petit pe excepția prematurității, în baza dispozițiilor art. 297 C. proc.
civ., s-a anulat sentința civilă cu privire la acest capăt de cerere și evocând
fondul, s-a constatat următoarele:
Imobilul, în litigiu, teren în
suprafață de 660 mp și construcțiile aferente în suprafață de 119 mp. situat în
Cluj Napoca, proprietatea lui C.V., a fost expropriat în baza Decretului nr.
375/1974.
Potrivit art. 4 din Decretul nr.
467/1979, „imobilele expropriate trec în proprietatea statului pe data preluării
acestora în vederea demolării".
Conform art. 1 din Legea nr.
33/1994, „exproprierea de imobile în tot sau în parte se face numai pentru
cauză de utilitate publică după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin
hotărâre judecătorească, iar la art. 35 din lege se arată că, dacă bunurile
imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului
pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost
începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o
nouă declarație de utilitate publică".
În ce privește terenul în litigiu,
s-a constatat că, în raport de concluziile raportului de expertiză, doar o
parte a fost afectat de ridicarea unor construcții în favoarea beneficiarului
D.D.P. Cluj, restul terenului, în suprafață de 335 mp și construcția aferentă
care nu a fost demolată, se impune a fi restituite, nefiind folosite pentru
scopul prevăzut în decretul de expropriere.
În ce privește apelul declarat de
județul Cluj, prin Consiliul județean Cluj, a fost respins, ca lipsit de
interes, pentru următorul considerent:
Prin sentința apelată s-a constatat
doar preluarea abuzivă a imobilului teren în suprafață de 1259 mp, situat în
Cluj Napoca, înscris în C.F. 1914 Someșani, nr.top 702/1/1 și construcții,
însă, nu s-a stabilit și nevalabilitatea titlului statului.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs pârâții Județul Cluj prin Consiliul județean și R.A. D.J. Cluj,
separat, dar motivele de recurs sunt identice, fiind întemeiate în drept pe dispozițiile
art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc.
civ., se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau
cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, deoarece între
considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia există contradicție în sensul
că motivarea hotărârii duce la soluția de admitere a constatării preluării fără
titlu valabil a imobilelor, iar în dispozitiv s-a dispus restituirea parțială
în natură a imobilului, lipsind motivarea acestei soluții.
Instanța nu s-a pronunțat asupra
nevalabilității titlului statului, iar soluția din dispozitivul hotărârii este
nemotivată.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. s-a arătat că decizia civilă recurată este dată cu aplicarea greșită a
legii, întrucât în mod greșit s-a constatat că imobilul situat în Cluj-Napoca,
a fost preluat fără titlu valabil considerând preluarea abuzivă în baza unor
decrete de expropriere pentru cauză de utilitate publică, Decretul nr. 38/1963
și Decretului nr. 373/1973, situație ce nu cade sub incidența Legii nr.
10/2001.
Legea nr. 33/1994 se aplică
decretelor de expropriere emise după intrarea ei în vigoare și nu cu privire la
decrete de expropriere anterioare anului 1990.
Chiar și în ipoteza în care se
consideră că acest act normativ este incident, prin acțiune nu s-a solicitat
constatarea caducității decretelor de expropriere.
Actele de expropriere au produs
efectele de utilitate publică pentru care au fost emise și nu se poate susține
că nu s-a realizat scopul exproprierii.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.
10/2001, exproprierea imobilelor este considerată ca fiind o preluare abuzivă,
datorită cuantumului despăgubirilor care nu reflectau valoarea reală de
circulație a acestora.
Reclamanții au primit despăgubiri în
cuantum de 37.609,20 lei, fapt ce constituie un argument în plus pentru
preluarea cu titlu valabil a imobilului în litigiu.
În speță, nu sunt prezente nici una
din situațiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, nefiind întrunite
condițiile pentru calificarea trecerii imobilului în proprietatea statului
prevăzute la lit. r) a art. 2 din acest act normativ.
Chiar dacă terenul nu este ocupat în
întregime de construcții, acesta nu are relevanță sub aspectul împlinirii
utilității publice, deoarece terenul liber dintre construcțiile edificate este
necesar deservirii acestora.
În ce privește construcțiile,
acestea sunt necesare desfășurării activității RADJ, casa expropriată suferind
modificări, în sensul că a fost adaptată specificului activității regiei, ca
sediu pentru arhiva tehnică și administrativă, iar atelierele de vopsitorie și
tâmplărie, magazii, casa pompe au fost edificate ulterior pentru buna
funcționare a activității.
De asemenea, o parte a clădirii ce
adăpostește sediul administrativ al R.A.D.J. este amplasată pe terenul
expropriat.
Având în vedere destinația
construcțiilor și a terenului, este necesară menținerea afectațiunii de
utilitate publică a acestora.
Examinând decizia civilă în raport
de motivele invocate, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9
C. proc. civ., ce vizează nelegalitatea deciziei civile recurate, instanța
constată recursurile nefondate, urmând a dispune respingerea acestora, în
consecință, pentru următoarele considerente:
Decizia civilă pronunțată în apel
cuprinde motivele pe care se sprijină și acestea nu sunt contradictorii,
deoarece s-a apreciat că nerealizându-se utilitatea publică pentru care s-a
dispus exproprierea, pentru întreg imobilul, se poate dispune restituirea
parțială în natură a acestuia, în condițiile Legii nr. 10/2001, situație ce
permite efectuarea controlului judiciar.
Pe de altă parte, prin părțile
prejudiciate prin nerestituirea în natură a întregului imobil expropriat sunt
intimatele reclamante și numai acestea ar putea critica decizia civilă
pronunțată pe calea recursului, critica formulată de recurentele pârâte pe
acest aspect, față de această constatare, apare și ca lipsită de interes.
În ce privește critica întemeiată pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căreia decizia civilă
recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, este nefondată pentru
următoarele considerente;
Preluarea imobilelor de către stat,
de natura celor în litigiu, terenuri și construcții, este calificată prin Legea
nr. 10/2001, ca fiind abuzivă, prin raportarea la dispozițiile art. 2 lit. h)
din Legea nr. 10/2001, iar în ce privește nevalabilitatea titlului statului
asupra imobilelor în litigiu s-a apreciat că trebuie dovedită în măsura în care
se invocă.
Restituirea imobilelor, prin
prezenta acțiune, a fost solicitată de intimații reclamanți în temeiul Legii
nr. 10/2001 și s-a constatat că în măsura în care actele de expropriere nu au
produs, în întregime, efectele de utilitate publică pentru care au fost emise
devin incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit
cărora, „în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial și
nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber
se restituie în natură cu construcțiile rămase, condiționată de rambursarea
sumei primite cu titlu de despăgubiri".
În ce privește susținerea
recurenților pârâți în sensul că imobilul a cărui restituire în natură s-a
dispus, construcții și teren, este necesar afectațiunii de utilitate publică a
acestuia, nu poate fi primită și analizată, deoarece nu se încadrează în nici
unul din motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., în
vigoare la data pronunțării deciziei civile ce face obiectul prezentului
recurs, ci vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză, respectiv, a
expertizei topo, de către instanța de apel.
Pentru considerentele mai sus
expuse, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ.
dispune respingerea recursurilor declarate de Județul Cluj prin Consiliul
județean Cluj și R. A. a Drumurilor județene Cluj, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.
proc. civ., instanța, constatând culpa procesuală a recurenților, va dispune
obligarea acestora la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de județul Cluj prin Consiliul județean Cluj
și R.A. D.J. Cluj împotriva deciziei nr. 2556/A din 15 decembrie 2004 a Curții
de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și
familie.
Obligă
recurenții la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți D.A.,
C.V. și S.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie
2006.