ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1233/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 13 iunie 2007

reclamantul N.A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Ministerul Internelor și Reformei

Administrative și I.G.P.R. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați

pârâții la plata primelor de concediu aferente anilor 2004-2006, actualizate cu

indicele de inflație, până la data plații efective și daune interese.

Reclamantul a arătat că

are calitatea de polițist și începând cu data de 15 decembrie 2005 a fost încadrat

ca ofițer de poliție judiciară la D.N.A., iar

anterior a fost încadrat la pârâtul I.G.P.R. A

mai precizat că potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 polițiștii au dreptul,

la plecarea în concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază

din luna anterioară plecării în concediu; că, deși prin acte normative s-a dispus

suspendarea aplicării acestui art., suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului

fiind o măsura cu caracter temporar și nu permanent.

Ministerul Internelor

și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului

Economiei și Finanțelor, ca în cazul admiterii acțiunii să fie obligat chematul

în garanție să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele

solicitate.

Prin sentința civilă

nr. 2357/2007 a Curții de Apel București acțiunea a fost admisă în parte.

Pârâții Ministerul Internelor

și Reformei Administrative și I.G.P. Române au fost obligați să plătească reclamantului

sumele solicitate; s-a respins cererea de acordare a daunelor interese, precum și

cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A. S-a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocate de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor

și s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor,

formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Instanța a reținut că

acțiunea este întemeiată față de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative

și I.G.P.R. și este neîntemeiată față de D.N.A. și Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție întrucât, de la data de15 decembrie 2005 reclamantul

a fost încadrat ca ofițer de poliție judiciară la D.N.A. și a fost salarizat conform

procurorilor, care nu au beneficiat de prima de concediu potrivit O.U.G. nr. 177/2002.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs în termen D.N.A. arătând în esență că: reclamantul fiind detașat

la D.N.A. nu poate beneficia de prima de concediu în conformitate cu dispozițiile

O.G. nr. 38/2003, deoarece a fost salarizat conform procurorilor, acesta neoptând

pentru a fi remunerat conform celor încadrați în unitățile de profil, astfel cum

prevăd dispozițiilor pct. 1 lit. c) din Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003; că nu este

aplicabilă, pentru aceleași motive, decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului, Înalta Curte apreciază că sentința este legală și temeinică.

Se constată că recurentul

nu are interes în promovarea recursului, întrucât a fost respinsă acțiunea față

de D.N.A.

Interesul este una dintre

condițiile de exercițiu ale unei cereri în justiție, reprezentând folosul practic

imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii

judiciare.

Interesul trebuie să existe

în momentul formulării cererii și să aparțină celui care recurge la demararea procedurii,

partea trebuind să justifice în persoana sa, nu în persoana alte părți, interesul

(folosul practic) de a promova cererea.

Or, D.N.A. nu demonstrează

existența interesului pentru sine în vederea promovării recursului, întrucât acțiunea

reclamantului a fost respinsă față de această parte.

Pe cale de consecință,

recursul va fi respins, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică

în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.N.A. împotriva sentinței civile nr. 2357 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2008.