ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2948/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 455 din 23 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița – Năsăud a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.I.A. SA Bistrița împotriva pârâtei SC B.T.T.B.I. E. Borșa SRL Borșa și a fost obligată pârâta la plata sumei de 157.436,69 lei cu titlu de despăgubiri și 10.764,73 lei cheltuieli de judecată; a fost respins ca neîntemeiat petitul 2 din acțiunea principală privind obligarea pârâtei la predarea unor piese; a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată de pârâta SC B.T.T.B.I. E. Borșa SRL.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bistrița – Năsăud a reținut că între părți s-a încheiat contractul de instalații nr. 54/2008, prin care pârâta se obliga să execute lucrări de montaj – instalații cu materialele executantului la obiectivul „Complex rezidențial A. din Bistrița, valoarea totală a contractului fiind stabilită la prețul de 410.000 Euro. Prin acest contract s-a stabilit un grafic de execuție a lucrărilor și plăților. Pârâta a executat o parte din lucrările contractate, cu nerespectarea graficelor convenite. Prin expertiza tehnică efectuată în dosarul nr. 1278/112/2009, pe calea procedurii de asigurare de dovezi, potrivit art. 235 C. proc. civ., s-a stabilit valoarea totală a lucrărilor executate de pârâtă la suma de 357.726 lei.

Pârâta a recunoscut primirea de la reclamantă a sumei totale de 515.162,70 lei, însă a susținut că a executat lucrări în valoare totală de 715.300,28 lei, invocând situațiile de lucrări, motiv pentru a solicitat prin cererea reconvențională obligarea reclamantei la plata diferenței de 200.137,68 lei. Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți. Reclamanta SC C.I.A. SA Bistrița a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul obligării pârâtei la plata sumei 60.000 EURO, echivalent RON, la cursul BNR din ziua plății. În motivarea apelului se arată că prin contractul încheiat, părțile au stabilit evaluarea lucrărilor și a obligațiilor de plată în moneda EURO, iar facturile emise de pârâtă stabilesc valoarea serviciilor raportat tot la moneda EURO.

În conformitate cu probele administrate în cauză s-a dovedit că pârâta a primit o plată, care nu a fost acoperită ulterior de lucrările efectuate. Pârâta SC B.T.T.B.I. E. Borșa SRL Borșa a solicitat prin apelul declarat schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale. În motivarea apelului, pârâta arată că hotărârea a fost pronunțată fără a se analiza clauzele contractuale stabilite de părți, Singura probă analizată de instanță o constituie o expertiză tehnică de specialitate administrată în dosarul având ca obiect asigurare de dovezi. Contractul încheiat de părți nu distinge între prețul materialelor și valoarea manoperei, iar la momentul rezilierii, acesta era executat în proporție de peste 50 %, așa încât în mod greșit a fost admisă o expertiză de evaluare a lucrărilor efectuate, cât timp exista un preț contractual, negociat de părți.

Pârâta arată că temeiul juridic al acțiunii reclamantei este plata nedatorată pentru lucrări contractate și neexecutate, ori, în realitate, aceasta a executat tot ce s-a putut executa în raport de stadiile edificării imobilului de către constructorul beneficiar. Prin decizia civilă nr. 179 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC C.I.A. SA, a fost schimbată sentința atacată în parte în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 60.000 Euro, în echivalent în lei, calculat la cursul BNR din ziua efectuării plății; a fost respins apelul declarat de pârâta SC B.T.T.B.I. E. Borșa SRL; s-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a fost obligată intimata – pârâtă la plata către apelanta – reclamantă a sumei de 4.884,87 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

În fundamentarea acestei decizii s-a reținut, că în cauză s-a dovedit că, în contractul de prestări servicii, prețul a fost stabilit raportat la termenele de execuție din contract, termene pe care executantul nu le-a respectat dând astfel naștere opțiunii creditorului între a hotărî continuarea contractului și atunci ar fi putut solicita penalități pentru întârziere (daune moratorii) și a hotărî denunțarea contractului, caz în care valoarea lucrărilor executate este cea de piață, valoarea lor contractuală neavând nicio relevanță juridică. Curtea de Apel a reținut că prețul contractului precum și toate plățile parțiale au fost raportate la moneda EURO, iar respectarea termenelor de execuție era o obligație esențială a apelantei – pârâte, având în vedere faptul că pentru apartamentele la care se efectuau lucrări erau deja încheiate contracte de vânzare – cumpărare, iar apartamentele trebuie predate cumpărătorilor la anumite date.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal pârâta SC B.T.T.B.I. E. Borșa SRL, solicitând în principal, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului propriu, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei și respingerea apelului declarat de reclamantă, în considerarea art. 304 pct. 7, 8, 9 raportat la art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. În subsidiar se solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în considerarea faptului că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

În motivarea recursului se arată că instanța de apel a reținut în mod nelegal faptul că prețul contractului a fost stabilit raportat la termenele de execuție din contract, termene pe care recurenta nu le-ar fi respectat și ca atare s-a născut opțiunea reclamantei pentru denunțarea contractului „caz în care valoarea lucrărilor executate este cea de piață, valoarea contractuală neavând nicio relevanță juridică”. Această reținere este total nelegală întrucât nu este susținută de un text legal, iar contractul este legea părților. Instanța nu a analizat termenii contractuali.

Deși în apel s-a invocat lipsa unor criterii de distincție între prețul materialelor și al manoperei de execuție, această problemă nu a fost lămurită de Curte, ceea ce a condus la o concluzie greșită cu privire la raporturile și drepturile reciproce ale părților ce izvorăsc din contractul de executare de lucrări instalații nr. 54 din 25 august 2008. Singurul argument juridic în temeiul căruia a fost admisă acțiunea reclamantei a fost expertiza tehnică efectuată în dosarul privind asigurarea de dovezi. Nicio altă probă nu a fost încuviințată de instanța de fond și nici de instanța de apel. Tocmai expertiza efectuată în cauză și nepertinentă acesteia a condus la o altă situație de fapt ce contrazice termenii stipulați în contract.

Contractul nu distinge între prețul materialelor și valoarea manoperei. La momentul rezilierii contractului, acesta era executat în proporție de 50 %, așa încât, susține recurenta, plata efectuată către aceasta a fost justificată, fără să acopere prețul materialelor. Instanța de apel reține că recurenta nu ar fi respetcta termenele de executare a lucrărilor în concordanță cu graficele de execuție. În realitate, lucrările nu au fost finalizate, mai ales datorită culpei constructorului beneficiar care nu a pus la dispoziție frontul de lucru necesar executării instalațiilor, acesta fiind și motivul pentru care contractul a fost reziliat prin acordul părților. Hotărârea este lispită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece, deși probele administrate în cauză duc la o anumită concluzie, în aprecierea lor, instanța s-a oprit la o altă concluzie eronată.

Astfel, instanța reține că facturile docveditoare ale costurilor materialelor depuse în apel, nu fac dovada faptului că materialele au fost incorporate în lucare. În mod greșit apreciază instanța de apel că cererea de întoarcere a executării este o cerere nouă în apel, deoarece aceasta a fost făcută în ideea în care apelul ar fi fost admis, ca o cerere subsecventă acestuia, în condițiile art. 404 și următoarele C. proc. civ. În ceea ce privește apelul intimatei, se arată că în mod nelegal s-a reținut că acesta este fondat. Potrivit art. 6 din contract, părțile au stabilit prețul lucrărilor în moneda EURO, iar efectuarea lor în RON la cursul de schimb al BNR valabil din ziua facturării.

Ca atare, așa cum a fost stabilit prețul în contract de către părți, recurenta apreciază că nu se poate reține ca având clauză de indexare și nici într-un caz, ca acesta să fie un temei pentru admiterea sumei solicitată de apelanta – reclamantă de 60.000 EURO cu titlu de plată nedatorată. Recurenta susține că în mod nelegal a fost respinsă cererea privind efectuare unei noi expertize de specialitate în instalații având un singur obiectiv, respectiv stabilirea procentului de execuție a lucrărilor raportat la cele consemnate în procesul – verbal din 23 iunie 2007 și la facturile pentru achiziționarea materialelor, astfel încât solicită casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării acestei probe.

În cauză, intimata SC C.I.A. SA Bistrița a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele argumente: Între părți a fost încheiat contractul de lucrări instalații nr. 54 din 25 august 2008 prin care executantul – recurenta SC B.T.T.B.I. E. Borșa SRL „este obligat să execute toate lucrările conform prezentului contract și documentației de execuție, în conformitate cu reglementările legale și cu normele statului român, precum și cu toate cerințele impuse de autoritățile competente, cu respectarea termenelor contractuale” – art.3 din contract. Ca atare, contractul cuprinde termene de execuție și potrivit dispozițiilor art. 7 s-au stabilit graficul de execuție și penalitățile de întârziere.

Totodată, s-a stabilit că plata pentru lucrările prestate se efectuează conform Graficului de execuție și plăți din anexa 3. Prețul executării tuturor lucrărilor a fost stabilit la suma de 410.000 EURO. Instanța de apel a analizat termenii contractuali și a reținut în mod corect faptul că prețul a fost stabilit raportat la moneda EURO, așa cum au fost realizate și toate plățile parțiale. Este adevărat că în contract nu se face disctincție între prețul materialelor și valoarea manopereri, dar este de necontestat faptul că lucrările urmau a fi executate cu materialele executantului. Acest fapt nu a fost nicicând contestat de către recurentă. În contractul de prestări servicii prețul a fost stabilit raportat la termenele de execuție stabilite, termene pe care executantul nu le-a respectat.

Valoarea lucrărilor executate de recurentă a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuată în cadrul dosarului având ca obiect asigurare de dovezi, în conformitate cu dispozițiile art. 235 C. proc. civ. Această probă cu expertiză a fost administrată avându-se în vedere faptul că lucrările efectuate de pârâta – recurentă urmau a fi acoperite, iar o astfel de probă ar fi devenit mai greu sau apropate imposibil de administrat în viitor. De altfel, acesta a constituit un motiv întemeiat pentru Curtea de Apel de a respinge solicitarea privind efectuarea unei noi expertize. Concluziile raportului de expertiză au fost că lucrările efectuate de către recurenta – pârâtă la imobilul cu destinația spații comerciale, birouri și apartamente situat în Bistrița, sunt în valoare de 357.726 lei.

Este de reținut și faptul că recurenta a fost prezentă la efectuarea expertizei din dosarul nr. 1278/112/2009 și a semnat procesele – verbale de constatare, confirmând astfel situația lucrărilor care urmau a fi evaluate. Așa fiind, în mod corect a fost respinsă solicitarea privind efectuarea unei noi expertize tehnice și, ca atare nu poate fi primită cererea recurentei privind casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării acestei probe. Instanța de apel, analizând termenii contractuali, a statuat că prețul lucrărilor a fost stabilit în moneda EURO, iar plata în RON la cursul de schimb al BNR valabil în ziua facturării. Deci, temeiul pentru care s-a stabilit că recurenta trebuie să plătească suma de 60.000 de EURO către beneficiar este tocmai contractul încheiat de părți.

Susținerea recurentei potrivit căreia lucrările nu au fost finalizate, mai ales datorită culpei constructorului – beneficiar nu poate fi reținută, întrucât aceasta nu a fost probată în niciun fel în cauză. Din notificarea transmisă de beneficiar către societatea recurentă reiese că lucrările ce fac obiectul contractului nr. 54/2008 au fost oprite de executant la data de 14 noiembrie 2008. Afirmația recurentei potrivit căreia contractul a fost reziliat prin acordul părților nu este susținută de înscrisurile existente la dosar, intimata notificând executantul cu privire la denunțarea contractului în condițiile art. 10.2 din convenție, respectiv „în cazul în care executantul oprește executarea lucrărilor sau le reduce în asemenea măsură, încât echivalează cu o oprire a lucrărilor, mai mult de 30 de zile”.

Față de aceste considerente, în mod corect a fost obligată recurenta la plata sumei de 60.000 EURO, temeiul juridic fiind plata nedatorată pentru lucrări contractate și neexecutate de pârâta – recurentă. Cu privire la cererea de întoarcere a executării, aceasta nu putea fi primită de instanță câtă vreme titlul executoriu reprezentat de sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița – Năsăud nu a fost desființat. Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada că acest titlu ar fi fost executat. Potrivit acestor argumente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de casare sau modificare a deciziei atacate și pe cale de consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul urmează a fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B.T.T. BORȘA I.E. SRL Borșa împotriva deciziei civile nr. 179/2010 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta – pârâtă SC B.T.T. BORȘA I.E. SRL Borșa la plata sumei de 4.195,35 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă CASA DE INVESTIȚII A. SA. Bistrița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2011.