ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2948/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2948/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 455 din 23 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Bistrița –

Năsăud a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.I.A. SA

Bistrița împotriva pârâtei SC B.T.T.B.I. E. Borșa SRL Borșa și a fost obligată

pârâta la plata sumei de 157.436,69 lei cu titlu de despăgubiri și 10.764,73

lei cheltuieli de judecată; a fost respins ca neîntemeiat petitul 2 din

acțiunea principală privind obligarea pârâtei la predarea unor piese; a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată de pârâta SC

B.T.T.B.I. E. Borșa SRL.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul Bistrița – Năsăud a reținut că între părți s-a

încheiat contractul de instalații nr. 54/2008, prin care pârâta se obliga să

execute lucrări de montaj – instalații cu materialele executantului la

obiectivul „Complex rezidențial A. din Bistrița, valoarea totală a contractului

fiind stabilită la prețul de 410.000 Euro. Prin acest contract s-a stabilit un

grafic de execuție a lucrărilor și plăților. Pârâta a executat o parte din

lucrările contractate, cu nerespectarea graficelor convenite.

Prin expertiza

tehnică efectuată în dosarul nr. 1278/112/2009, pe calea procedurii de

asigurare de dovezi, potrivit art. 235 C. proc. civ., s-a stabilit valoarea

totală a lucrărilor executate de pârâtă la suma de 357.726 lei.

Pârâta a recunoscut

primirea de la reclamantă a sumei totale de 515.162,70 lei, însă a susținut că

a executat lucrări în valoare totală de 715.300,28 lei, invocând situațiile de

lucrări, motiv pentru a solicitat prin cererea reconvențională obligarea

reclamantei la plata diferenței de 200.137,68 lei.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel ambele părți.

Reclamanta SC C.I.A.

SA Bistrița a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în

sensul obligării pârâtei la plata sumei 60.000 EURO, echivalent RON, la cursul

BNR din ziua plății.

În motivarea apelului

se arată că prin contractul încheiat, părțile au stabilit evaluarea lucrărilor

și a obligațiilor de plată în moneda EURO, iar facturile emise de pârâtă

stabilesc valoarea serviciilor raportat tot la moneda EURO. În conformitate cu

probele administrate în cauză s-a dovedit că pârâta a primit o plată, care nu a

fost acoperită ulterior de lucrările efectuate.

Pârâta SC B.T.T.B.I.

E. Borșa SRL Borșa a solicitat prin apelul declarat schimbarea în întregime a

hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterea

cererii reconvenționale.

În motivarea

apelului, pârâta arată că hotărârea a fost pronunțată fără a se analiza

clauzele contractuale stabilite de părți, Singura probă analizată de instanță o

constituie o expertiză tehnică de specialitate administrată în dosarul având ca

obiect asigurare de dovezi.

Contractul încheiat

de părți nu distinge între prețul materialelor și valoarea manoperei, iar la

momentul rezilierii, acesta era executat în proporție de peste 50 %, așa încât

în mod greșit a fost admisă o expertiză de evaluare a lucrărilor efectuate, cât

timp exista un preț contractual, negociat de părți.

Pârâta arată că

temeiul juridic al acțiunii reclamantei este plata nedatorată pentru lucrări

contractate și neexecutate, ori, în realitate, aceasta a executat tot ce s-a

putut executa în raport de stadiile edificării imobilului de către

constructorul beneficiar.

Prin decizia civilă

nr. 179 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC

C.I.A. SA, a fost schimbată sentința atacată în parte în sensul obligării

pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 60.000 Euro, în echivalent în lei,

calculat la cursul BNR din ziua efectuării plății; a fost respins apelul

declarat de pârâta SC B.T.T.B.I. E. Borșa SRL; s-au păstrat celelalte

dispoziții ale sentinței atacate; a fost obligată intimata – pârâtă la plata

către apelanta – reclamantă a sumei de 4.884,87 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată efectuate în apel.

În fundamentarea

acestei decizii s-a reținut, că în cauză s-a dovedit că, în contractul de

prestări servicii, prețul a fost stabilit raportat la termenele de execuție din

contract, termene pe care executantul nu le-a respectat dând astfel naștere

opțiunii creditorului între a hotărî continuarea contractului și atunci ar fi

putut solicita penalități pentru întârziere (daune moratorii) și a hotărî

denunțarea contractului, caz în care valoarea lucrărilor executate este cea de

piață, valoarea lor contractuală neavând nicio relevanță juridică.

Curtea de Apel a

reținut că prețul contractului precum și toate plățile parțiale au fost

raportate la moneda EURO, iar respectarea termenelor de execuție era o

obligație esențială a apelantei – pârâte, având în vedere faptul că pentru

apartamentele la care se efectuau lucrări erau deja încheiate contracte de

vânzare – cumpărare, iar apartamentele trebuie predate cumpărătorilor la

anumite date.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs în termen legal pârâta SC B.T.T.B.I. E. Borșa SRL,

solicitând în principal, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului

propriu, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii

reclamantei și respingerea apelului declarat de reclamantă, în considerarea

art. 304 pct. 7, 8, 9 raportat la art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

În subsidiar se

solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de apel, în considerarea faptului că instanța a soluționat procesul

fără a intra în cercetarea fondului.

În motivarea

recursului se arată că instanța de apel a reținut în mod nelegal faptul că

prețul contractului a fost stabilit raportat la termenele de execuție din

contract, termene pe care recurenta nu le-ar fi respectat și ca atare s-a

născut opțiunea reclamantei pentru denunțarea contractului „caz în care

valoarea lucrărilor executate este cea de piață, valoarea contractuală neavând

nicio relevanță juridică”. Această reținere este total nelegală întrucât nu

este susținută de un text legal, iar contractul este legea părților.

Instanța nu a

analizat termenii contractuali. Deși în apel s-a invocat lipsa unor criterii de

distincție între prețul materialelor și al manoperei de execuție, această

problemă nu a fost lămurită de Curte, ceea ce a condus la o concluzie greșită

cu privire la raporturile și drepturile reciproce ale părților ce izvorăsc din

contractul de executare de lucrări instalații nr. 54 din 25 august 2008.

Singurul argument

juridic în temeiul căruia a fost admisă acțiunea reclamantei a fost expertiza

tehnică efectuată în dosarul privind asigurarea de dovezi. Nicio altă probă nu

a fost încuviințată de instanța de fond și nici de instanța de apel. Tocmai

expertiza efectuată în cauză și nepertinentă acesteia a condus la o altă

situație de fapt ce contrazice termenii stipulați în contract.

Contractul nu

distinge între prețul materialelor și valoarea manoperei. La momentul rezilierii

contractului, acesta era executat în proporție de 50 %, așa încât, susține

recurenta, plata efectuată către aceasta a fost justificată, fără să acopere

prețul materialelor.

Instanța de apel

reține că recurenta nu ar fi respetcta termenele de executare a lucrărilor în

concordanță cu graficele de execuție.

În realitate,

lucrările nu au fost finalizate, mai ales datorită culpei constructorului

beneficiar care nu a pus la dispoziție frontul de lucru necesar executării

instalațiilor, acesta fiind și motivul pentru care contractul a fost reziliat

prin acordul părților.

Hotărârea este

lispită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii

deoarece, deși probele administrate în cauză duc la o anumită concluzie, în

aprecierea lor, instanța s-a oprit la o altă concluzie eronată. Astfel, instanța

reține că facturile docveditoare ale costurilor materialelor depuse în apel, nu

fac dovada faptului că materialele au fost incorporate în lucare.

În mod greșit

apreciază instanța de apel că cererea de întoarcere a executării este o cerere

nouă în apel, deoarece aceasta a fost făcută în ideea în care apelul ar fi fost

admis, ca o cerere subsecventă acestuia, în condițiile art. 404 și următoarele C.

proc. civ.

În ceea ce privește

apelul intimatei, se arată că în mod nelegal s-a reținut că acesta este fondat.

Potrivit art. 6 din

contract, părțile au stabilit prețul lucrărilor în moneda EURO, iar efectuarea

lor în RON la cursul de schimb al BNR valabil din ziua facturării. Ca atare,

așa cum a fost stabilit prețul în contract de către părți, recurenta apreciază

că nu se poate reține ca având clauză de indexare și nici într-un caz, ca

acesta să fie un temei pentru admiterea sumei solicitată de apelanta –

reclamantă de 60.000 EURO cu titlu de plată nedatorată.

Recurenta susține că

în mod nelegal a fost respinsă cererea privind efectuare unei noi expertize de

specialitate în instalații având un singur obiectiv, respectiv stabilirea

procentului de execuție a lucrărilor raportat la cele consemnate în procesul –

verbal din 23 iunie 2007 și la facturile pentru achiziționarea materialelor,

astfel încât solicită casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea

administrării acestei probe.

În cauză, intimata SC

C.I.A. SA Bistrița a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Analizând recursul

prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat

pentru următoarele argumente:

Între părți a fost

încheiat

contractul

de lucrări instalații nr. 54 din 25 august 2008 prin care executantul –

recurenta SC B.T.T.B.I. E. Borșa SRL „este obligat să execute toate lucrările

conform prezentului contract și documentației de execuție, în conformitate cu

reglementările legale și cu normele statului român, precum și cu toate

cerințele impuse de autoritățile competente, cu respectarea termenelor contractuale”

– art.3 din contract.

Ca atare, contractul

cuprinde termene de execuție și potrivit dispozițiilor art. 7 s-au stabilit

graficul de execuție și penalitățile de întârziere.

Totodată, s-a

stabilit că plata pentru lucrările prestate se efectuează conform Graficului de

execuție și plăți din anexa 3.

Prețul executării

tuturor lucrărilor a fost stabilit la suma de 410.000 EURO.

Instanța de apel a

analizat termenii contractuali și a reținut în mod corect faptul că prețul a

fost stabilit raportat la moneda EURO, așa cum au fost realizate și toate

plățile parțiale.

Este adevărat că în

contract nu se face disctincție între prețul materialelor și valoarea

manopereri, dar este de necontestat faptul că lucrările urmau a fi executate cu

materialele executantului. Acest fapt nu a fost nicicând contestat de către

recurentă.

În contractul de

prestări servicii prețul a fost stabilit raportat la termenele de execuție

stabilite, termene pe care executantul nu le-a respectat.

Valoarea lucrărilor

executate de recurentă a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică

efectuată în cadrul dosarului având ca obiect asigurare de dovezi, în

conformitate cu dispozițiile art. 235 C. proc. civ.

Această probă cu

expertiză a fost administrată avându-se în vedere faptul că lucrările efectuate

de pârâta – recurentă urmau a fi acoperite, iar o astfel de probă ar fi devenit

mai greu sau apropate imposibil de administrat în viitor.

De altfel, acesta a

constituit un motiv întemeiat pentru Curtea de Apel de a respinge solicitarea

privind efectuarea unei noi expertize.

Concluziile

raportului de expertiză au fost că lucrările efectuate de către recurenta –

pârâtă la imobilul cu destinația spații comerciale, birouri și apartamente

situat în Bistrița,

sunt

în valoare de 357.726 lei. Este de reținut și faptul că recurenta a fost

prezentă la efectuarea expertizei din dosarul nr. 1278/112/2009 și a semnat

procesele – verbale de constatare, confirmând astfel situația lucrărilor care

urmau a fi evaluate.

Așa fiind, în mod

corect a fost respinsă solicitarea privind efectuarea unei noi expertize

tehnice și, ca atare nu poate fi primită cererea recurentei privind casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării

acestei probe.

Instanța de apel,

analizând termenii contractuali, a statuat că prețul lucrărilor a fost stabilit

în moneda EURO, iar plata în RON la cursul de schimb al BNR valabil în ziua

facturării. Deci, temeiul pentru care s-a stabilit că recurenta trebuie să

plătească suma de 60.000 de EURO către beneficiar este tocmai contractul

încheiat de părți.

Susținerea recurentei

potrivit căreia lucrările nu au fost finalizate, mai ales datorită culpei

constructorului – beneficiar nu poate fi reținută, întrucât aceasta nu a fost

probată în niciun fel în cauză.

Din notificarea

transmisă de beneficiar către societatea recurentă reiese că lucrările ce fac

obiectul

contractului

nr. 54/2008 au fost oprite de executant la data de 14 noiembrie 2008.

Afirmația recurentei

potrivit căreia contractul a fost reziliat prin acordul părților nu este

susținută de înscrisurile existente la dosar, intimata notificând executantul

cu privire la denunțarea

contractului

în condițiile art. 10.2 din convenție, respectiv „în cazul în care executantul

oprește executarea lucrărilor sau le reduce în asemenea măsură, încât

echivalează cu o oprire a lucrărilor, mai mult de 30 de zile”.

Față de aceste

considerente, în mod corect a fost obligată recurenta la plata sumei de 60.000

EURO, temeiul juridic fiind plata nedatorată pentru lucrări contractate și

neexecutate de pârâta – recurentă.

Cu privire la cererea

de întoarcere a executării, aceasta nu putea fi primită de instanță câtă vreme

titlul executoriu reprezentat de sentința pronunțată de Tribunalul

Bistrița – Năsăud nu

a fost desființat. Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada că acest

titlu ar fi fost executat.

Potrivit acestor

argumente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de casare sau

modificare a deciziei atacate și pe cale de consecință în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata

cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC B.T.T. BORȘA I.E. SRL Borșa împotriva deciziei

civile nr. 179/2010 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta – pârâtă SC B.T.T. BORȘA I.E. SRL Borșa la plata sumei de 4.195,35

lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă CASA DE INVESTIȚII A. SA.

Bistrița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 octombrie 2011.