ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 140/2011

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 98 din 3

martie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte cererea, precizată și extinsă, formulată de reclamantul

O.G.M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale (M.M.M.M.F.P.S.), Casa Națională de Pensii și alte drepturi de

Asigurări Sociale (C.N.P.A.S.) și A.M.A., suspendând, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 2142/33/2009, executarea următoarelor

acte administrative: Ordinul nr. 1636 din 9 octombrie 2009 emis de ministerul

pârât și Ordinele nr. 955 din 13 octombrie 2009 și nr. 1086 din 13 octombrie 2009

emise de cea de-a doua autoritate pârâtă.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâta C.N.P.A.S.

în legătură cu cererea de suspendare a Ordinului nr. 1086 din 13 octombrie 2009.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, că:

Prin Ordinul nr. 1190 din 25 mai

2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale reclamantul a fost

numit, pe bază de examen, în funcția de director coordonator la Casa Județeană de Pensii Cluj, iar prin Ordinul nr. 955 din 13 octombrie 2009 emis de președintele

C.N.P.A.S. a fost revocat din această funcție.

Prin Ordinul nr. 1086/209 al

aceleiași pârâte atribuțiile funcției de director coordonator au fost preluate

de către o altă persoană, până la ocuparea prin concurs a postului.

Pârâta C.N.P.A.S. a invocat

existența Ordinului nr. 1636 din 9 octombrie 2009 al ministrului muncii,

familiei și protecției sociale care prevede revocarea și numirea conducătorilor

structurilor deconcentrate, ordin care nu i s-a adus la cunoștință

reclamantului, prin acest act fiind constituite comisiile care urmează să pună în

aplicare O.U.G. nr. 105/2009.

Nu a fost primită apărarea pârâtei C.N.P.A.S.

prin care s-a susținut că, fiind vorba de un act administrativ cu executare

uno

ictu

/imediată, cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect,

arătându-se că dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nu

fac nicio distincție între actele administrative cu executare succesivă și cele

cu executare imediată, astfel că atâta vreme cât legiuitorul nu distinge, nici interpretul

nu o poate face. Formularea unei cereri de suspendare în baza art. 14

reprezintă un mijloc de apărare care asigură și accesul la o instanță care să analizeze

în concret îndeplinirea condițiilor legale pentru un astfel de demers.

Pe fond s-a reținut că temeiul

cererii de suspendare a executării actelor administrative a fost modificat în

cursul judecății din art. 14 în art. 15 din Legea nr. 554/2004 având în vedere

că s-a introdus și acțiune în anulare (dosar nr. 2142/33/2009).

S-au constatat a fi îndeplinite

condițiile cerute de lege, respectiv cea a cazului bine justificat și cea pentru

prevenirea unei pagube iminente, în accepțiunea dată de legiuitor acestor

sintagme prin art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanța a reținut că prin

plângerea prealabilă adresată organelor emitente reclamantul a invocat mai

multe motive de nelegalitate evidentă a actelor administrative, de natură a

ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestora.

La o analiză sumară a Ordinului nr.

955 din 13 octombrie 2009 s-a remarcat că acest act nu conține descrierea

motivelor care au dus la încetarea contractului de management, fiind invocată doar

O.U.G. nr. 105/1999 și nu în ultimul rând că prezumția de nelegalitate a fost

răsturnată de Curtea Constituțională care a stabilit neconstituționalitatea ordonanței

de guvern menționate.

În privința condiției „pagubă

iminentă” instanța a apreciat că menținerea efectelor actului administrativ Ordinul

nr. 955/2009 va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor de muncă

ale reclamantului și pierderea de către acesta a tuturor drepturilor de natură salarială

aferente.

În sprijinul soluției adoptate,

instanța a făcut trimitere și la Recomandarea nr. R (89) 9 adoptată la 13

septembrie 1989 de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei

referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

În termen legal, împotriva acestei

sentinței au declarat recurs atât C.N.P.A.S. cât și M.M.M.M.F.P.S. .

Cererea de recurs formulată de

pârâta C.N.P.A.S. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a

arătat, în esență, că instanța a respins în mod greșit excepția de netimbrare

invocată în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a reținut în

mod eronat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative

menționate în cererea de chemare în judecată.

În opinia recurentei probele administrate

nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ

și efectele legale ale Ordinului nr. 955 din 13 octombrie 2009 nu pot conduce automat

la concluzia că sunt îndeplinite cumulativ condiția existenței cazului bine justificat

și cea a pagubei iminente, așa cum sunt acestea definite prin art. 2 alin. (1) lit.

t) și ș) din Legea contenciosului administrativ.

S-a arătat, de asemenea, că judecătorul

fondului s-a raportat în mod greșit la Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale deoarece deciziile autorității de jurisdicție constituțională au putere

numai pentru viitor și, nu în ultimul rând, că la data de 15 martie 2010

acțiunea în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. 2192/33/2003 a fost respinsă,

ceea ce confirmă că măsura de excepție prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 nu se impunea a fi luată, cu atât mai mult cu cât Ordinul nr. 955

din 13 octombrie 2009 și-a produs efectele.

Cererea de recurs formulată de M.M.M.M.F.P.S.

a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., criticile aduse sentinței vizând în principal inadmisibilitatea

cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 1636 din 9 octombrie 2009 emis

de ministrul muncii, familiei și protecției sociale și greșita aplicare a

prevederilor art. 14 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin acest ordin s-au constituit

comisiile care poartă responsabilitatea punerii în aplicare a prevederilor O.U.G.

nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și

pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice

deconcentrate al ministerelor și al celorlalte organe al administrației publice

centrale din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice,

precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația

publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

În acest context, este evident că nu

se regăsește în speță condiția cazului bine justificat [art. 2 alin. (1) lit. t)

din Legea nr. 554/2004] și cu atât mai mult nici cea a pagubei iminente (art. 2

alin. (1) lit. ș) din același act normativ].

Recurentul-pârât a mai arătat că atât

O.U.G. nr. 37/2009 în baza căruia reclamantul a fost numit în funcția director coordonator

în cadrul Casei Județene de Pensii Cluj prin Ordinul nr. 1190 din 25 mai 2009

al M.M.M.F.P.S. – cât și O.U.G. nr. 105/2009 în baza căruia i-a încetat

contractul de management – prin Ordinul nr. 955 din 13 octombrie 2009 emis de președintele

C.N.P.A.S. - sunt declarate în prezent neconstituționale prin deciziile Curții

Constituționale nr. 1257/2009 și respectiv nr. 1629/2009.

Examinând cauza prin prima

criticilor expuse deja și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că recursurile sunt nefondate.

Sub aspectul excepției de netimbrare

instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea din 9 decembrie 2009, când constatând

că s-a depus și diferența de taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar a

respins această excepție invocată de pârâta C.N.P.A.S. prin întâmpinare.

Asupra cererii de suspendare a executării

celor trei acte administrative emise de pârâți, instanța de control judiciar

constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prima instanță argumentându-și

abordarea așa cum se poate observa din considerentele sentinței atacate.

Într-adevăr, actul administrativ se

bucură de prezumția de legalitate și este supus executării imediate și din

oficiu.

De la regula mai înainte amintită

există excepția reglementată de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ și care constă în întreruperea temporară a efectelor/suspendarea executării

unui act administrativ care poate opera numai dacă sunt îndeplinite cumulativ

două condiții: existența cazului bine justificat (în accepțiunea dată de

legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. t) și pentru prevenirea unei pagube

iminente [definită prin art. 2 alin. (1) lit. ș)].

În speță, judecătorul fondului s-a

raportat la probatoriul administrat și a apreciat că acesta oferă indicii

aparente suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate, procedând la

suspendarea executării actelor administrative pendinte până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 2142/33/2009 al Curții de Apel Cluj

având ca obiect acțiunea în anulare a acelorași acte.

Ambele condiții cerute de lege pentru

incidența art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ au fost

verificate de prima instanță care a subliniat că în lipsa unei descrieri a

motivelor care au dus la încetarea contractului de management încheiat între reclamant

și Casa Județeană de Pensii Cluj pe o perioadă de maxim 4 ani – conform

Ordinului nr. 1190/2009 al M.M.M.F.P.S. – și față de împrejurarea că O.U.G. nr.

105/2009 a fost parțial declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 3

decembrie 2009 a Curții Constituționale a României, sunt ridicate serioase

îndoieli asupra valabilității Ordinului nr. 955 din 13 octombrie 2009 emis de

președintele C.N.P.A.S.

În mod just, s-a reținut că

menținerea efectelor acestui act administrativ are drept consecință încetarea

raporturilor de serviciu ale reclamantului și pierderea drepturilor salariale,

ceea ce se circumscrie noțiunii de „pagubă iminentă” în sensul dat de legiuitor.

Potrivit Recomandării nr. R(89)8 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind protecția provizorie

în materie de contencios administrativ, la care s-a făcut trimitere și în

considerentele sentinței, măsurile de protecție provizorie, în speță sub forma

suspendării executării, pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ

este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și

sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului

respectiv. Aplicarea unei astfel de măsuri nu influențează în nici un fel

decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată cu anularea actului.

Apărările recurentului-pârât M.M.M.M.F.P.S.

privind inadmisibilitatea cererii de suspendare a Ordinului nr. 1636/2009 sunt

apărări legate de fondul cauzei, respectiv de acțiunea în anulare ce formează obiectul

dosarului nr. 2142/33/2009, și nu de cererea de suspendare a executării în

cazul căreia judecătorul se rezumă doar la o verificare sumară și aparentă a

legalității, în limitele date de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Concluzia că prezumția de legalitate

a actului administrativ a fost răsturnată în cauză a fost argumentată,

suplimentar, prin invocarea viciului de neconstituționalitate care a afectat

art. I pct. 1-5 și art. 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1 la O.U.G. nr. 105/2009, așa cum rezultă din Decizia nr. 1629/2009 a Curții Constituționale a

României publicată în M.Of. nr. 28 din 14 ianuarie 2010.

Pentru cele expuse, văzând și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Casa

Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale și Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 98 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2011.