ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4683/2010

Asupra recursului de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 30407/3 din 12 septembrie 2006, reclamanții B.B., D.A.P. și R.P.S., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București, Primăria Sectorului 3, Casa de Cultură Sector 3, Fundația T. și Asociația Club E., să se constate lipsa tidului statului (a pârâților) asupra imobilului situat în București, Bd. M.V., sector 3, și obligarea pârâților la a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul mai sus menționat. În motivare, reclamanții au arătat că autorul lor, tatăl acestora, a cumpărat imobilul, teren și construcții, de la A.T.E., succesiv prin două contracte de vânzare-cumpărare.

Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 1943 a cumpărat terenul în suprafață de 1.615,60 m.p. împreună cu toate clădirile edificate pe acesta. Clădirea principală aflată pe această porțiune de teren există și în prezent, fiind construită pe o suprafață de 679,70 m.p., conform contractului. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 31 august 1945 autorul reclamanților a cumpărat și restul de imobil, respectiv o suprafață de teren de cca. 1.695,10 m.p., împreună cu clădirile. Din această suprafață de teren a porțiune a fost expropriată pentru a forma str. M.V. (în prezent bulevard). În anul 1950, imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, așa cum rezultă din anexa decretului, unde este menționat autorul reclamanților.

Reclamanții au susținut că actul normativ în baza căruia s-a făcut preluarea era contrar prevederilor Constituției în vigoare și C. civ. În consecință, statul a preluat fără titlu valabil și nu a avut calitatea de proprietar, în timp ce autorul lor nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului, ce le-a fost transmis reclamanților prin moștenire. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, art. 481 C. civ., art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, art. 46 și urm. din Legea nr. 10/2001, art. 111, art. 112, art. 274 C. proc. civ. La termenul din 16 ianuarie 2007, reclamanții au depus la dosar cerere completatoare, prin care au solicitat introducerea în cauză a Primarului Sectorului 3 București și a Consiliului Local Sector 3 București.

S-a arătat că pârâta Primăria Sectorului 3 este reprezentată, conform art. 67 din Legea nr. 215/2001 de către Primar, precum și că actuala deținătoare a imobilului construcție revendicat este Casa de Cultură Sector 3 care se află în subordinea Consiliului Local Sector 3. Prin sentința nr. 515 din 10 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului București, Primăria Sectorului 3, Casa de Cultură Sector 3, Fundația Culturală T. și Asociația Club E. și a respins acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a avut în vedere că imobilul revendicat nu se află în posesia niciuneia dintre pârâtele menționate, din înscrisul depus la dosar rezultând că prin contractul de colaborare prin asociere, s-a transmis dreptul de folosință al unor spații din imobilul situat în București, B-dul M.V.

, sector 3, pe o durată determinată către Fundația Culturală T. Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtele sunt posesoarele neproprietare ale imobilului, acestea nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă. Reclamanții au declarat apel împotriva acestei sentințe, ce a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 670/A din 25 octombrie 2007. S-a reținut că apelul nu a fost motivat, astfel că instanța s-a pronunțat, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță, precum și că apelanții-reclamanți nu s-au prezentat, personal sau prin apărător, pentru a-și susține cauza. În aceste condiții s-a constatat că în cauză s-a dovedit că imobilul revendicat nu se află în posesia niciuneia dintre părțile menționate; pârâtele nefiind posesoare neproprietare ale imobilului, acestea nu justifică în cauză calitatea procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat, în termen legal, prezentul recurs susținând următoarele: Avocatul mandatar a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale la termenul la care instanța de apel s-a pronunțat, primul, de altfel, acordat în cauză. În mod greșit instanța de apel nu a constatat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de introducere în cauză în calitate de pârâți a Primarului Sectorului 3 și Consiliului Local al Sectorului 3. Deși instanța de fond a reținut că prin contractul de asociere în participațiune dintre Casa de Cultură Sector 3 și Fundația Culturală T. s-a transmis dreptul de folosință către Fundație pe o durată nedeterminată, greșit a considerat că nici una din aceste părți nu sunt posesori neproprietari.

De asemenea, în mod greșit a reținut instanța de apel că imobilul revendicat nu se află în posesia niciuneia dintre părți. Chiar și în situația în care Fundația ar avea doar un drept de detenție și nu o posesie în sens juridic, o soluție de admitere a acțiunii (în revendicare) urmează a fi pusă în executare și împotriva detentorilor precari. Instanța de fond și-a exercitat rolul activ ca o apărare pentru pârâți. Dacă niciunul dintre aceștia nu au calitate procesuală pasivă era util și concludent ca Tribunalul să solicite o adresă prin care să se stabilească situația juridică a imobilului revendicat, au mai apreciat recurenții. Prin înscrisul intitulat „cerere precizatoare la motivele de recurs” depus la termenul din 11 iunie 2010 recurenții au indicat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc.

civ. și au reiterat criticile formulate în cererea de recurs. Analizând recursul se constată că este fondat, în limitele ce succed: Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se susține că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Reclamanții, pretinzându-se proprietarii unui imobil, au cerut în justiție a se constata lipsa titlului statului asupra imobilului revendicat și restituirea acestuia de la cei considerați că l-ar deține fără titlu. Pârâții chemați în judecată în cauză au fost Primăria municipiului București, Primăria Sectorului 3, Casa de Cultură Sector 3, Fundația T. și Asociația Club E., și ulterior, prin cererea completatoare, Primarul Sectorului 3 București și Consiliul Local Sector 3 București.

Din actele de la dosar rezultă că pârâta Primăria Sectorului 3 a arătat, încă de la judecarea cauzei în fond, prin întâmpinarea de la dosar, și ulterior în recurs, că imobilul revendicat reprezintă Casa de Cultură a Sectorului 3, instituție publică de interes local cu personalitate juridică, ce se află în subordinea Consiliului local al Sectorului 3, conform H.C.G.M.B. nr. 127 din 13 august 1996. La rândul său pârâta Fundația Culturală T. a învederat primei instanțe că deține bunul în temeiul unui contract de asociere încheiat la data de 22 decembrie 1998 cu Casa de Cultură a Sectorului 3, prin care aceasta din urmă i-a transmis dreptul de folosință asupra anumitor spații din imobilul ce face obiectul acțiunii în revendicare.

Astfel, în mod greșit s-a reținut că niciuna dintre pârâtele cu care reclamanții au înțeles să se judece nu se află în posesia imobilului revendicat. Totodată, se constată că în recurs recurenții-reclamanți au invocat adresa din 07 octombrie 2008 eliberată de Primăria Sectorului 3 - Serviciul Juridic Contencios potrivit cu care imobilul este „proprietatea Municipiului București și este dat în administrarea Primăriei Sectorului 3 în baza H.C.G.M.B. nr. 127 din 13 august 1996”, fără însă a administra acest act. Rezultă că respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, cel puțin față de cele două pârâte, este greșită, iar hotărârea instanței de apel prin care această soluție a fost menținută, a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În consecință, recursul este fondat în aceste limite, urmând a fi admis, iar, în temeiul art. 312 alin. (3), (5) C. proc. civ., față de necercetarea fondului, decizia recurată se va casa iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții B.B., D.A.P., R.P.S. împotriva deciziei nr. 670/A din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia în sensul că: Admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 515 din 10 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. Desființează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2010.