ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4335/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta I.E.C. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii din

27 septembrie 2010, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată

și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu

data de 1 septembrie 2010.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că situația sa, de evacuare și strămutare în altă localitate

decât cea de domiciliu, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000

cu modificările ulterioare.

Astfel, prin cele două

extrase emise de Arhivele Naționale - Serviciul județean Argeș din 28 mai 2010 se

atestă evacuarea familiei sale din satul C., județul Iași la data de 09 aprilie

1944 și întoarcerea din refugiu pe data de 12 aprilie 1945.

Reclamanta a mai susținut

că dosarul său conține și declarațiile celor doi martori I.E. și G.V. care au făcut

parte din același convoi de evacuați, fiind îmbarcați în vagonul de marfă, cu destinația

B.N., județul Argeș (fost județul Muscel).

De asemenea, reclamanta

a arătat că sora sa, C.G. din Iași, aflată într-o situație similară, este beneficiara

Legii nr. 189/2000 din data de 09 iulie 2010.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă

și declarații autentificate ale unor martori.

La dosar a fost depusă

hotărârea din 9 iulie 2010 prin care a fost admisă cererea și i-a fost stabilită

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a sorei reclamantei.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 151 din 19 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

din 29 septembrie 2010 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute

de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2010.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin

probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit.

c) Legea nr. 189/2000.

Împotriva hotărâri instanței

de fond pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău a declarat recurs criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că situația în care s-a regăsit reclamanta-intimată în anul 1944 este

aceea de refugiat din cauza războiului. Practic din actele prezentate și chiar din

cererea din 21 iunie 2010, adresată comisiei de aplicare a Legii 189/2000, rezultă

fără echivoc faptul că, urmare apropierii frontului, familia intimatei s-a refugiat

din localitatea C. jud. Iași în localitatea B.N. județul Argeș.

Ori în această situație

nu poate fi vorba de o persecuție din motive

etnice, situația în care s-a găsit reclamanta-intimată nu se regăsește în

dispozițiile exprese ale art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, dispoziții legale în

temeiul cărora reclamanta a solicitat acordarea drepturile.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

în cauză, precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui

act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute

la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente,

iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut

de lege.

Intimata-reclamantă și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și

a celei cu martori.

În scopul evitării eventualelor

abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca

cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație

cu reclamanta.

Or, în cauză a fost depusă

hotărârea din 9 iulie 2010 din care rezultă că sora reclamantei s-a aflat în aceeași

situație cu aceasta.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii,

respectă cerințele prevăzute de lege.

Cum în cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta a suportat consecințele morale

și materiale ale refugiului, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta

este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând

o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Bacău - Comisia de Aplicare a Legii nr. 189/2000, împotriva sentinței civile

nr. 151 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 septembrie

2011.