ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5276/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 5 octombrie 2012 a admis cererea formulată de reclamanta I.E.C.

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, dispunând lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 151 pronunțată de această instanță în data de 19 noiembrie 2010, în sensul că se va trece în dispozitiv: "Obligă pârâta să emită o hotărâre prin care să i se recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor începând cu data de 1 septembrie 2010, pentru perioada 9 aprilie 1944 - 12 aprilie 1945". Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Sentința nr. 151 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea formulată de reclamanta I.E.C.

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, a anulat Hotărârea nr. 1286 din 27 septembrie 2010 emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, acordarea drepturilor urmând a se face începând cu data de 1 septembrie 2010, sentință devenită irevocabilă la data de 26 septembrie 2011, ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtă, prin Decizia nr. 4335 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ulterior, reclamanta a solicitat lămurirea dispozitivului acestei sentințe, în sensul de menționa că drepturile prevăzute de lege se acordă începând cu data de 1 septembrie 2010, pentru perioada 9 aprilie 1944 - 12 aprilie 1945. Curtea de apel a reținut că cererea reclamantei privind lămurirea dispozitivului Sentinței nr. 151 din 19 noiembrie 2010 este întemeiată, întrucât deși dispozitivul corespunde solicitării formulate prin acțiune, acesta nu este suficient de clar. În consecință, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 281 1 C. proc. civ., scopul urmărit de reclamantă fiind în mod evident acela de a preîntâmpina eventualele dificultăți ce s-ar ivi în faza de executare a hotărârii, iar nu de schimbare a soluției pronunțate de instanță.

2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit Curtea de apel a dispus obligarea autorității să recunoască perioada 9 aprilie 1945 - 12 aprilie 1945 ca perioadă în care intimata-reclamantă a fost persecutată din motive entice, față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și art. 1 din H.G. nr. 127/2002, potrivit cărora perioada maximă pentru care se poate dovedi o persecuție din motive entice este data de 6 martie 1945. În concluzie, recurenta a susținut că perioada 9 aprilie 1944 - 12 aprilie 1945, stabilită de instanță, excede cadrului legal pentru care se pot recunoaște drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind lămurirea dispozitivului Sentinței nr. 151 din 19 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, sub aspectul perioadei pentru care se solicită acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Prin H.G. nr. 127/2002 s-au aprobat Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999. Conform acestor prevederi, perioada maximă pentru care se poate dovedi o persecuție din motive entice este 6 martie 1945, astfel că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 nu pot fi acordate decât până la această dată.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod greșit Curtea de Apel Bacău a stabilit că drepturile cuvenite reclamantei se acordă pentru perioada 9 aprilie 1944 - 12 aprilie 1945, criticile recurentei potrivit cărora această perioadă excede cadrului legal pentru care se pot recunoaște drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 sunt fondate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica încheierea atacată, în sensul că drepturile cuvenite intimatei-reclamante, conform Legii nr. 189/2000, se acordă pentru perioada 9 aprilie 1944 - 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva Încheierii din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată, în sensul că drepturile cuvenite intimatei-reclamante I.E.C. se acordă pentru perioada 9 aprilie 1944 - 6 martie 1945. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 mai 2013. Procesat de GGC - CL