ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5276/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5276/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea Curții de apel
Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 5 octombrie 2012 a
admis cererea formulată de reclamanta I.E.C. în contradictoriu cu pârâta Casa
Județeană de Pensii Bacău, Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, dispunând
lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 151 pronunțată de această
instanță în data de 19 noiembrie 2010, în sensul că se va trece în dispozitiv:
"Obligă pârâta să emită o hotărâre prin care să i se recunoască
reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea
drepturilor începând cu data de 1 septembrie 2010, pentru perioada 9 aprilie
1944 - 12 aprilie 1945".
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin Sentința nr. 151
din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea formulată de
reclamanta I.E.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, a
anulat Hotărârea nr. 1286 din 27 septembrie 2010 emisă de pârâtă, cu obligarea
acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea
de beneficiară a Legii nr. 189/2000, acordarea drepturilor urmând a se face
începând cu data de 1 septembrie 2010, sentință devenită irevocabilă la data de
26 septembrie 2011, ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtă, prin
Decizia nr. 4335 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție.
Ulterior, reclamanta
a solicitat lămurirea dispozitivului acestei sentințe, în sensul de menționa că
drepturile prevăzute de lege se acordă începând cu data de 1 septembrie 2010,
pentru perioada 9 aprilie 1944 - 12 aprilie 1945.
Curtea de apel a
reținut că cererea reclamantei privind lămurirea dispozitivului Sentinței nr.
151 din 19 noiembrie 2010 este întemeiată, întrucât deși dispozitivul
corespunde solicitării formulate prin acțiune, acesta nu este suficient de
clar.
În consecință, a
apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 281
1
C. proc. civ.,
scopul urmărit de reclamantă fiind în mod evident acela de a preîntâmpina
eventualele dificultăți ce s-ar ivi în faza de executare a hotărârii, iar nu de
schimbare a soluției pronunțate de instanță.
Calea de atac
exercitată în cauză
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bacău,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea căii de
atac, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit Curtea de apel a dispus
obligarea autorității să recunoască perioada 9 aprilie 1945 - 12 aprilie 1945
ca perioadă în care intimata-reclamantă a fost persecutată din motive entice,
față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și art. 1 din H.G. nr.
127/2002, potrivit cărora perioada maximă pentru care se poate dovedi o persecuție
din motive entice este data de 6 martie 1945.
În concluzie,
recurenta a susținut că perioada 9 aprilie 1944 - 12 aprilie 1945, stabilită de
instanță, excede cadrului legal pentru care se pot recunoaște drepturile
prevăzute de Legea nr. 189/2000.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând încheierea
atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și în temeiul art.
304
1
C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că
recursul este fondat.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Intimata-reclamantă a
învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind lămurirea
dispozitivului Sentinței nr. 151 din 19 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de
Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, sub
aspectul perioadei pentru care se solicită acordarea drepturilor prevăzute de
Legea nr. 189/2000.
Potrivit art. 1 lit.
c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ
beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut
de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau
strămutată în altă localitate.
Prin H.G. nr.
127/2002 s-au aprobat Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999.
Conform acestor
prevederi, perioada maximă pentru care se poate dovedi o persecuție din motive
entice este 6 martie 1945, astfel că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000
nu pot fi acordate decât până la această dată.
Prin urmare, instanța
de control judiciar constată că în mod greșit Curtea de Apel Bacău a stabilit
că drepturile cuvenite reclamantei se acordă pentru perioada 9 aprilie 1944 -
12 aprilie 1945, criticile recurentei potrivit cărora această perioadă excede
cadrului legal pentru care se pot recunoaște drepturile prevăzute de Legea nr.
189/2000 sunt fondate.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va
admite recursul declarat de pârâtă, va modifica încheierea atacată, în sensul
că drepturile cuvenite intimatei-reclamante, conform Legii nr. 189/2000, se
acordă pentru perioada 9 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva Încheierii din 5 octombrie
2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal.
Modifică încheierea
atacată, în sensul că drepturile cuvenite intimatei-reclamante I.E.C. se acordă
pentru perioada 9 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 16 mai 2013.
Procesat de GGC - CL