ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 ianuarie 2005, pe rolul Tribunalului Bacău, contestatorul L.P. a contestat decizia de pensionare nr. 44041 din 24 decembrie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, precum și hotărârile nr. 6483 din 17 octombrie 2003 și nr. 6483 din 9 decembrie 2004 ale Comisiei pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, de pe lângă aceeași casă de pensii. Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 173 din 18 martie 2005, a disjuns capătul de cerere privind contestarea hotărârii nr. 6483 din 17 octombrie 2003 și, în temeiul Legii nr. 309/2002, a declinat competența soluționării acestuia, în favoarea Curții de Apel Bacău.

În temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat soluționarea capătului de cerere privind decizia nr. 44041/2004, a Comisiei Județene de Pensii Bacău. Astfel învestită, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 94 din 15 iulie 2005, a respins excepția tardivității și a admis contestația; a anulat deciziile nr. 6483 din 9 decembrie 2004 și nr. 6483 din 17 octombrie 2003, constatând că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru perioada 10 iulie 1950 - 10 iulie 1953, cu acordarea drepturilor cuvenite începând de la 1 ianuarie 2003. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța, cu privire la excepția invocată de pârâtă, a reținut că aceasta nu a făcut dovada comunicării hotărârii nr. 6483/2003.

Referitor la fondul cauzei s-a reținut, în esență, că hotărârile nr. 6483 din 17 octombrie 2003 și nr. 6483 din 9 decembrie 2004, sunt nelegale, întrucât din actele depuse la dosar rezultă, fără echivoc, că reclamantul a efectuat stagiul militar în unități aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 10 iulie 1950 - 10 iulie 1953. A mai reținut instanța că data de la care urmează a se acorda drepturile prevăzute de lege, este 1 ianuarie 2003, adică întâi a lunii următoare depunerii cererii de acordare a acestora, nr. 80091 din 5 decembrie 2002, și nu întâi a lunii următoare depunerii cererii din 11 octombrie 2004, care nu poate fi primită ca o nouă cerere, cum greșit a procedat pârâta.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bacău, susținând că instanța greșit a respins excepția tardivității, față de mențiunile reclamantului din cererea de chemare în judecată, care au valoare de recunoaștere și că, prin actele depuse la dosar, reclamantul a dovedit că a efectuat parțial stagiul militar într-o unitate subordonată Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este nefondat. Potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia. În speță, pârâta a invocat în fața instanței de fond, excepția tardivității acțiunii, însă, deși conform textului menționat, avea obligația să îi comunice reclamantului, hotărârea, nu a depus la dosar vreo dovadă din care să rezulte data comunicării de la care curge termenul de contestare a hotărârii.

Or, atunci când pârâtul invocă existența unei cauze care face imposibilă cercetarea în fond a acțiunii, cum este cazul în speță, sarcina probei îi revine acestuia. Așa fiind, în lipsa dovezii certe a comunicării hotărârii contestate, instanța în mod corect a considerat contestația, ca fiind formulată în termen. În conformitate cu art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești. În speță, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar, în detașamente de muncă, în perioada 10 iulie 1950 - 10 iulie 1953. Această situație este confirmată și de certificatul nr. 57527/2004 și adresa nr. 57527, nr. 77218, nr. 1040232/2004, eliberată de Arhivele Naționale - Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, precum și adresa nr. 27106/2005, eliberată de aceeași instituție. Or, fiind dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.

Cu privire la data de la care se acordă drepturile, instanța în mod corect a reținut 1 ianuarie 2003, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, cererea înregistrată la 11 octombrie 2004, prin care reclamantul a depus acte noi la dosarul inițial, nu poate fi considerată o cerere nouă de acordare a drepturilor cuvenite, ci, în atare situație, pârâta trebuia să procedeze în conformitate cu prevederile art. 7 din aceeași lege. Față de cele ce preced, recursul se privește ca nefondat și va fi respins. În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului, cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 94 din 15 iulie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatului L.P., suma de 320.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2005.