ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5781/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28

ianuarie 2005, pe rolul Tribunalului Bacău, contestatorul L.P. a contestat

decizia de pensionare nr. 44041 din 24 decembrie 2004, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Bacău, precum și hotărârile nr. 6483 din 17 octombrie 2003

și nr. 6483 din 9 decembrie 2004 ale Comisiei pentru aplicarea prevederilor

O.G. nr. 105/1999, de pe lângă aceeași casă de pensii.

Tribunalul Bacău, secția civilă,

prin sentința nr. 173 din 18 martie 2005, a disjuns capătul de cerere privind

contestarea hotărârii nr. 6483 din 17 octombrie 2003 și, în temeiul Legii nr.

309/2002, a declinat competența soluționării acestuia, în favoarea Curții de

Apel Bacău. În temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat

soluționarea capătului de cerere privind decizia nr. 44041/2004, a Comisiei

Județene de Pensii Bacău.

Astfel învestită, Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 94

din 15 iulie 2005, a respins excepția tardivității și a admis contestația; a

anulat deciziile nr. 6483 din 9 decembrie 2004 și nr. 6483 din 17 octombrie

2003, constatând că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002,

pentru perioada 10 iulie 1950 - 10 iulie 1953, cu acordarea drepturilor

cuvenite începând de la 1 ianuarie 2003.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța, cu privire la excepția invocată de pârâtă, a reținut că aceasta nu a

făcut dovada comunicării hotărârii nr. 6483/2003.

Referitor la fondul cauzei s-a

reținut, în esență, că hotărârile nr. 6483 din 17 octombrie 2003 și nr. 6483

din 9 decembrie 2004, sunt nelegale, întrucât din actele depuse la dosar

rezultă, fără echivoc, că reclamantul a efectuat stagiul militar în unități

aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 10 iulie 1950 -

10 iulie 1953.

A mai reținut instanța că data de la

care urmează a se acorda drepturile prevăzute de lege, este 1 ianuarie 2003,

adică întâi a lunii următoare depunerii cererii de acordare a acestora, nr.

80091 din 5 decembrie 2002, și nu întâi a lunii următoare depunerii cererii din

11 octombrie 2004, care nu poate fi primită ca o nouă cerere, cum greșit a

procedat pârâta.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bacău, susținând că instanța greșit a

respins excepția tardivității, față de mențiunile reclamantului din cererea de

chemare în judecată, care au valoare de recunoaștere și că, prin actele depuse

la dosar, reclamantul a dovedit că a efectuat parțial stagiul militar într-o

unitate subordonată Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 6 alin. (5) din Legea

nr. 309/2002, împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație,

în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.

În speță, pârâta a invocat în fața

instanței de fond, excepția tardivității acțiunii, însă, deși conform textului

menționat, avea obligația să îi comunice reclamantului, hotărârea, nu a depus

la dosar vreo dovadă din care să rezulte data comunicării de la care curge

termenul de contestare a hotărârii.

Or, atunci când pârâtul invocă

existența unei cauze care face imposibilă cercetarea în fond a acțiunii, cum

este cazul în speță, sarcina probei îi revine acestuia.

Așa fiind, în lipsa dovezii certe a

comunicării hotărârii contestate, instanța în mod corect a considerat

contestația, ca fiind formulată în termen.

În conformitate cu art. 1 și 6 din

Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor

urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București,

la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

În speță, din livretul militar al

reclamantului rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar, în

detașamente de muncă, în perioada 10 iulie 1950 - 10 iulie 1953.

Această situație este confirmată și

de certificatul nr. 57527/2004 și adresa nr. 57527, nr. 77218, nr.

1040232/2004, eliberată de Arhivele Naționale - Direcția Arhivelor Naționale

Istorice Centrale, precum și adresa nr. 27106/2005, eliberată de aceeași

instituție.

Or, fiind dovedită împrejurarea că

reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar, în detașamente de

muncă organizate în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la

recunoașterea drepturilor sale.

Cu privire la data de la care se

acordă drepturile, instanța în mod corect a reținut 1 ianuarie 2003, potrivit

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, cererea înregistrată la 11 octombrie

2004, prin care reclamantul a depus acte noi la dosarul inițial, nu poate fi

considerată o cerere nouă de acordare a drepturilor cuvenite, ci, în atare

situație, pârâta trebuia să procedeze în conformitate cu prevederile art. 7 din

aceeași lege.

Față de cele ce preced, recursul se

privește ca nefondat și va fi respins.

În conformitate cu prevederile art.

274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului,

cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 94 din 15 iulie 2005 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatului L.P., suma de 320.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 decembrie 2005.