ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2011

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 9 din 25 ianuarie

2011 pronunțată de Tribunalul Buzău a fost condamnat inculpatul I.S. la

pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (1) C. proc. pen.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă

de 3 ani, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat

durata reținerii și cercetării preventive cu începere de la 29 noiembrie 2010

la zi.

Totodată s-a dispus

confiscarea unui cuțit, corp delict și s-a luat act că partea vătămată I.C. nu

s-a constituit parte civilă.

Pe latură civilă,

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.964,32 RON despăgubiri civile

către Spitalul Județean Buzău, reprezentând cheltuieli de spitalizare

ocazionate de internarea părții vătămate I.C.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență următoarea situație de

fapt:

Inculpatul I.S. și

fratele său I.C. locuiesc în orașul Pogoanele, împreună cu martora E.M. și

concubina inculpatului, martora B.V.

La data de 16

septembrie 2010, a avut loc o discuție contradictorie între membrii acestei

familii, determinată de faptul că martora B.V. i-a solicitat inculpatului să

justifice o sumă de bani.

Între inculpat și

fratele său s-a iscat un conflict, accentuat și de consumul de alcool, conflict

aplanat.

A doua zi, în timp ce

inculpatul s-a certat din nou cu concubina sa, a intervenit partea vătămată

I.C., solicitându-i inculpatului să se liniștească, ocazie cu care l-a împins

pe inculpat.

Iritat de atitudinea

fratelui său, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură în zona abdominală, cu

un cuțit, provocându-i o leziune profundă ce a necesitat intervenția de urgență

la Spitalul Județean Buzău.

Din raportul de

expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată a fost internată cu

diagnosticul „plagă înjunghiată abdominală hipocondrul drept penetrantă,

hemoperitoneu important prin plagă dublă la stomac, corp gastric perforat cu

interesare posterioară a corpului pancreatic, hematom retroperitoneal lojă

pancreatică" leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile de

îngrijiri medicale, fiindu-i pusă viața în primejdie.

Situația de fapt

expusă a fost reținută pe baza recunoașterii faptei de către inculpat,

coroborată cu declarația părții vătămate I.C., cu depozițiile martorilor E.M.

și B.V. și cu raportul de expertiză medico-legală.

Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia

penală nr. 49 din 31 martie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinței atacate sub aspectul

individualității pedepsei.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat

reducerea pedepsei, având în vedere că a recunoscut constant fapta comisă și a

regretat-o, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este

fondat.

Așa cum rezultă din

Sentința penală nr. 9 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău, la stabilirea

pedepsei aplicate s-au avut în vedere dispozițiile art. 320 C. proc. pen.,

introduse prin Legea nr. 202/2010, text care reglementează judecata în cazul

recunoașterii vinovăției, pedeapsa fiind redusă corespunzător.

Pe de altă parte, în

cauză s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 52 și 72 C. pen., fiind

coborâtă sub limita minimă prevăzută de textele de lege incriminatoare, sub

efectul aplicării art. 320 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul beneficiind de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei închisorii.

Totodată, instanța de

fond și de apel a avut în vedere pericolul social al infracțiunii comise,

împrejurările în care fapta a fost săvârșită, măsurile acesteia precum și datele

ce caracterizează persoana făptuitorului, care nu are antecedente penale și a

recunoscut constant fapta, a regretat-o, fără a îngreuna stabilirea adevărului.

Este adevărat, așa

cum bine a reținut și instanța de control judiciar, inculpatul suferă de sindrom

de dependență toxică, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică, însă acestei împrejurări nu i se poate acorda o semnificație mai

mare în raport de celelalte elemente de circumstanțiere ale faptei și

făptuitorului.

Ca atare,

inculpatului i s-au aplicat dispozițiile favorabile impuse de incidența unei

cauze legale de reducerea pedepsei, astfel că o reducere mai mare a pedepsei nu

se impune în cauză, date fiind pericolul social concret al infracțiunii și

celelalte elemente de circumstanțiere menționate.

Nici reținerea

circumstanțelor atenuante facultative judiciare nu se impune în condițiile

existenței circumstanțelor reale mai sus arătate, astfel încât pedeapsa

stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar, a

fost bine dozată, motiv pentru care recursul declarat este nefondat și va fi

respins, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa

perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 31 martie 2011 a Curții de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29

noiembrie 2010 la 20 iunie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 20 iunie 2011.