ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2446/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 9 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău a fost condamnat inculpatul I.S. la pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (1) C. proc. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 ani, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat durata reținerii și cercetării preventive cu începere de la 29 noiembrie 2010 la zi. Totodată s-a dispus confiscarea unui cuțit, corp delict și s-a luat act că partea vătămată I.C.

nu s-a constituit parte civilă. Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.964,32 RON despăgubiri civile către Spitalul Județean Buzău, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate I.C. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență următoarea situație de fapt: Inculpatul I.S. și fratele său I.C. locuiesc în orașul Pogoanele, împreună cu martora E.M. și concubina inculpatului, martora B.V. La data de 16 septembrie 2010, a avut loc o discuție contradictorie între membrii acestei familii, determinată de faptul că martora B.V. i-a solicitat inculpatului să justifice o sumă de bani. Între inculpat și fratele său s-a iscat un conflict, accentuat și de consumul de alcool, conflict aplanat.

A doua zi, în timp ce inculpatul s-a certat din nou cu concubina sa, a intervenit partea vătămată I.C., solicitându-i inculpatului să se liniștească, ocazie cu care l-a împins pe inculpat. Iritat de atitudinea fratelui său, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură în zona abdominală, cu un cuțit, provocându-i o leziune profundă ce a necesitat intervenția de urgență la Spitalul Județean Buzău. Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată a fost internată cu diagnosticul „plagă înjunghiată abdominală hipocondrul drept penetrantă, hemoperitoneu important prin plagă dublă la stomac, corp gastric perforat cu interesare posterioară a corpului pancreatic, hematom retroperitoneal lojă pancreatică" leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusă viața în primejdie.

Situația de fapt expusă a fost reținută pe baza recunoașterii faptei de către inculpat, coroborată cu declarația părții vătămate I.C., cu depozițiile martorilor E.M. și B.V. și cu raportul de expertiză medico-legală. Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 49 din 31 martie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinței atacate sub aspectul individualității pedepsei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere că a recunoscut constant fapta comisă și a regretat-o, invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din Sentința penală nr. 9 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Buzău, la stabilirea pedepsei aplicate s-au avut în vedere dispozițiile art. 320 C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 202/2010, text care reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției, pedeapsa fiind redusă corespunzător. Pe de altă parte, în cauză s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 52 și 72 C. pen., fiind coborâtă sub limita minimă prevăzută de textele de lege incriminatoare, sub efectul aplicării art. 320 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

Totodată, instanța de fond și de apel a avut în vedere pericolul social al infracțiunii comise, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, măsurile acesteia precum și datele ce caracterizează persoana făptuitorului, care nu are antecedente penale și a recunoscut constant fapta, a regretat-o, fără a îngreuna stabilirea adevărului. Este adevărat, așa cum bine a reținut și instanța de control judiciar, inculpatul suferă de sindrom de dependență toxică, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, însă acestei împrejurări nu i se poate acorda o semnificație mai mare în raport de celelalte elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului. Ca atare, inculpatului i s-au aplicat dispozițiile favorabile impuse de incidența unei cauze legale de reducerea pedepsei, astfel că o reducere mai mare a pedepsei nu se impune în cauză, date fiind pericolul social concret al infracțiunii și celelalte elemente de circumstanțiere menționate.

Nici reținerea circumstanțelor atenuante facultative judiciare nu se impune în condițiile existenței circumstanțelor reale mai sus arătate, astfel încât pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar, a fost bine dozată, motiv pentru care recursul declarat este nefondat și va fi respins, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29 noiembrie 2010 la 20 iunie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2011.