ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2677/2011

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6144/1 din 13 iulie 2010, Ș.C., Ș.I., Ș.V. și Ș.E. în contradictoriu cu intimații Primăria comunei Săcelu, Primarul comunei Săcelu, Consiliul Local Săcelu, T.T., J.M., Comisia Locală Săcelu pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, SC O.J.T.G. SA - SC C.H.G. SA, Direcția Apelor Jiu, Fundația „M.V.", V.E., J.E. și C.I. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2923 din 11 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, solicitând instanței ca în baza prevederilor art. 318 C. proc.

civ. să dispună anularea deciziei contestate și să admită recursul așa cum a fost formulat. În motivarea contestației, contestatorii exprimă mai multe considerații teoretice și critici referitoare la alte hotărâri judecătorești în care au figurat ca părți, pentru ca în final să critice hotărârea pronunțată în recurs în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., în sensul că a fost pronunțată ca rezultat al unei greșeli materiale și că recursul a fost respins, instanța omițând să cerceteze motivele invocate.

Se menționează că, instanța de recurs nu a analizat aspecte legate de termenul în care trebuia declarat apelul și nu a avut în vedere data promovării apelului, momentul în care acesta expira, modalitatea în care s-a declarat această cale de atac și a omis să observe ștampila de prelucrare poștală, aspect care dovedește că apelul a fost depus la finele ultimei zile lucrătoare a săptămânii (vineri, 3 aprilie), deci, cu trei zile înaintea termenului limită prevăzut de lege, fără a ține cont că zilele de sâmbătă și duminică sunt lipsite de acces la instanțe pentru public. În același sens, arată că eroarea materială este susținută „de redarea falsificată a prevederilor art. 102 C. proc. civ." În contestație, se arată că instanța de recurs nu a cercetat motivele de casare specificate în cerere, fiind singura instanță competentă să facă o astfel de analiză, contestatorii fiind lipsiți de dreptul lor de proprietate asupra unui teren intravilan prin soluția pronunțată.

Se mai arată în continuare diferite aspecte imputabile fiecărui membru al completului care a soluționat cauza în recurs, aspecte străine cauzei de față. Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 2923 din 11 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții Ș.C., Ș.I., Ș.V. și intervenientul, în nume propriu, Ș.E. împotriva deciziei nr. 199 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin decizia nr. 199 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanții Ș.C., Ș.I., Ș.V.

și de intervenientul, în nume propriu, Ș.E. împotriva sentinței nr. 58 din 03 martie 2009 a Tribunalului Gorj. Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat, în esență, că apelul a fost declarat la 5 aprilie 2009, după expirarea termenului legal, imperativ, prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., iar apelanții nu au invocat existența vreunei împrejurări mai presus de voința lor care să-i fi împiedicat să exercite apelul în termen. Aceștia au susținut doar un alt mod de calcul pe zile libere al termenului de apel. Prin recursul declarat au criticat excepția tardivității avute în vedere la soluționarea apelului, arătând că judecarea așa-zisei excepții de tardivitate, anunțate de grefierul de ședință, la ședința din 2 iunie 2009 a fost amânată cu încă 28 de zile, când toți pârâții citați din nou s-au prezentat pentru a susține anularea cerută din oficiu de către membrii completului.

Cu privire la modul de calcul al termenului pentru declararea acestei căi de atac s-au prezentat diverse variante de calcul și s-au invocat erori gramaticale de citire a textelor, care, în final, au dus la varianta expusă. Examinând prima critică întemeiată pe disp. art. 318 teza I C. proc. civ., referitoare la eroarea materială care a dus la soluționarea greșită a recursului se constată că, în speță, condițiile acestei prevederi legale nu sunt îndeplinite. Astfel potrivit art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Referindu-se la modul de calcul al termenelor procedurale fixate pe zile, art. 101 alin. (1) C. proc.

civ., prevede că termenele pe zile se înțeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. În speță, hotărârea primei instanțe a fost comunicată reclamanților și intervenientului (respectiv contestatorilor din cauză) la 17 martie 2009, iar reclamantului Ș.I. la 18 martie 2009. Întrucât reclamanții se află într-un raport de coparticipare procesuală, în aplicarea prevederilor art. 48 alin. (2) teza I C. proc. civ., termenul de declararea a apelului se impunea a fi socotit de la 18 martie 2009. În această situație, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., singura variantă posibilă de interpretarea a textului conducând la concluzia că apelul, pentru a fi considerat în termen trebuia declarat până la 3 aprilie 2009. în condițiile arătate, nu au fost luate în calcul ziua de începere și ziua de împlinire a cursului termenului.

Întrucât apelul a fost formulat la 5 aprilie 2010, instanța a pronunțat o soluție legală prin respingerea căii de atac declarate tardiv. Astfel, reținându-se că toate criticile formulate cu privire la calculul termenului de declararea a apelului nu întrunesc cerințele prev. de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., corect instanța de recurs a respins și această cale de atac. Din examinarea hotărârii contestate rezultă că acesta a fost unicul motiv de recurs, astfel că, este nefondată critica din contestația în anulare întemeiată pe disp. art. 318 teza II, constând în faptul că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. De fapt, în recurs a fost invocat un singur motiv de recurs asupra căruia instanța s-a pronunțat.

Astfel fiind, față de considerentele arătate urmează a se constata că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de temeiurile de drept invocate, motiv pentru care urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Ș.C., Ș.I., Ș.V. și Ș.E. împotriva deciziei nr. 2923 din 11 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.