ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 613/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 613/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie

2007 pe rolul Tribunalul Gorj, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâții

Primarul Comunei Padeș, Primăria Padeș, SC H.E. SA, sucursala H.C. Tg-Jiu și

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. și a solicitat

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea

dispoziției 1443 din 5 martie 2007 emisă de Primarul comunei Padeș, județul

Gorj și restituirea în natură a terenului liber, cu acordarea de despăgubiri

pentru terenul ce nu poate fi restituit.

Prin sentința civilă 231 din 11

iunie 2007, Tribunalul Gorj a respins acțiunea, reținând că în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 8 din Legea 10/2001, regimul juridic al terenul în

litigiu fiind supus dispozițiilor Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul, iar prin decizia nr. 884 din 27 noiembrie 2007,

Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat, a desființat sentința și a

trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.

S-a reținut în considerentele

deciziei că terenul în litigiu, situat în comuna Padeș a tăcut obiectul notificărilor

nr. 691/E/2001 și nr. 540/E/2001, notificări ce au stat la baza emiterii

dispoziției nr. 1443/2007, nefăcându-se dovada că pentru acest teren s-ar fi urmat

procedura instituită de Legea fondului funciar. Prin urmare, prima instanță a

soluționat în mod nejustificat cauza în baza excepției inadmisibilității

contestației, făcând eronat aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001

și nu a soluționat fondul cauzei prin administrarea de probe pertinente și

utile.

Prin decizia civilă 4272 din 26

iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC H.E. SA, sucursala H.C. Tg-Jiu.

Rejudecând cauza, prin sentința civilă

nr. 296 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta SC H.E. SA București, sucursala H.C.

Tg-Jiu.

A fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamantul C.N.D. împotriva pârâților SC H.E. SA București, sucursala

H.C. Tg-Jiu, Primăria Comunei Padeș și Primarul Comunei Padeș.

S-a dispus anularea în parte a

dispoziției nr. 1443 din 05 martie 2007 emisă de Primarul Comunei Padeș privind

terenul situat în intravilan.

S-a constatat că reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent conform titlului VII din

Legea nr. 247/2005 pentru terenul situat în intravilan, în suprafață de 3831

mp, identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.

A fost respinsă acțiunea formulată

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Au fost obligate pârâtele SC H.E. SA

București, sucursala H.C. Tg-Jiu, Primăria Comunei Padeș și Primarul Comunei

Padeș la plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că din terenul notificat, în suprafață de 7300 mp, o suprafață

de 3831 mp se află amplasată în intravilan și este deținută de pârâta SC H.E.

SA, fiind ocupată de investiții ale acesteia, astfel că sunt incidente

dispozițiile Legii nr.10/2001, iar reclamantul este îndreptățit la acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea

247/2005

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC H.E. SA București, sucursala H.C. Tg. Jiu, iar prin

decizia nr. 115 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins apelul,

ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Prin notificările nr. 540/E/2002 și

nr. 691/E/2001, reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri

reparatorii pentru terenul în suprafață de 7300 mp, situat în Cerna și Valea

Mare, ocupat în prezent de SC H.E. SA Barajul Cerna-Valea Mare.

Prin dispoziția nr. 1443 din 5

martie 2007 emisă de Primăria Padeș s-au respins notificările, cu motivarea că

terenul solicitat nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, ci poate

fi retrocedat în baza legilor fondului funciar.

Primăria Padeș a înaintat

notificările către SC H.E. SA, în calitate de unitate deținătoare a imobilului,

caz în care aceasta avea obligația legală de a le soluționa, dobândind calitate

procesuală pasivă în cadrul contestației promovată de persoana îndreptățită

împotriva respingerii cererii de acordare a măsurilor reparatorii.

Cât privește regimul juridic al

terenului preluat abuziv de la autorul reclamantului, această chestiune a fost

tranșată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 4272 din 28 iunie 2008 a Înaltei

Curți prin care s-a stabilit că suprafața de 7300 mp are categoria de folosință

intravilan și, în consecință, face obiect de reglementare al Legii 10/2001.

Expertiza întocmită a concluzionat

că din terenul expropriat prin decretul nr. 515/1972, în suprafață de 7300 mp,

o suprafață de 6491 mp se află în administrarea SC H.E. SA, din care 3831 mp în

intravilan și 3469 mp în extravilan.

Din suprafața de 3831 mp intravilan,

3706 mp sunt ocupați de SC H.E. SA, neafectați de construcții și susceptibili

de restituire în natură, iar 2785 mp reprezintă teren ocupat de construcții și

căi de acces care aparțin unității deținătoare.

Este adevărat că, la finele

concluziilor raportului de expertiză, s-a menționat că terenul ocupat de SC H.E.

SA, dar neafectat în prezent, urmează a fi destinat lucrărilor de investiții privitoare

la Etanșarea Suplimentară a Barajului Cerna - Motru - Tismana, însă aceasta

este o simplă afirmație a apelantei, care nu a fost susținută de dovezi. Pe de

altă parte, această împrejurare este lipsită de relevanță juridică față de

soluția adoptată, neapelată de către reclamant, întrucât prin sentința primei

instanțe nu s-a dispus restituirea în natură, ci s-au acordat măsuri

reparatorii prin echivalent, cuantificarea acestora revenind Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Guvernului, iar obligația de

emitere a titlurilor de despăgubire fiind de competența A.N.R.P.

Prin urmare, în mod corect, în

raport de dispozițiile art. 11 din Legea 10/2001, primă instanță a admis în

parte acțiunea reclamantului, a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 1443/2007

emisă de Primăria Padeș și a constatat că reclamantul este îndreptățit la

măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001

modificată prin Legea 247/2005, pentru suprafața de teren de 3831 mp, imposibil

de restituit în natură.

Este nefondată și ultima critică

formulată de apelanta reclamantă referitoare la obligarea sa în solidar cu

pârâta Primăria Padeș la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta SC H.E. SA, deși învestită cu

soluționarea notificărilor formulate de reclamant, nu s-a conformat obligației

impuse de art.25 din Legea nr. 10/2001, aceea de a le soluționa într-un termen

de 60 zile de la înregistrare, caz în care are culpă procesuală în contestația

promovată de persoana îndreptățită, situație în care prima instanță a făcut o

aplicare corectă a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat și motivat recurs pârâta Societatea comercială H.E. SA

București, sucursala H.C. Târgu – Jiu.

Prin motivele de recurs se

formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.:

procesuală pasivă. În mod eronat instanța a reținut calitatea recurentei de unitate

deținătoare a terenului și de entitate învestită cu soluționarea notificării. Notificările

formulate de reclamant au fost înaintate spre competentă soluționare Primăriei

Padeș, care a devenit entitate învestită cu soluționarea acestora și care a

emis dispoziția contestată.

De altfel, scopul urmărit de

reclamant în promovarea contestației l-a constituit anularea dispoziției nr. 1443

din 05 martie 2007 prin care Primarul comunei Padeș a respins notificarea privind

terenul în suprafață de 7300 mp situat în Valea Mare.

În plus, recurenta S.C. H.E. S.A.

București, sucursala H.C. Tg-Jiu nu ar putea să pună în aplicare sentința nr. 296

din 11 noiembrie 2009, prin care Tribunalul Gorj a dispus anularea în parte a

dispoziției nr. 1443 din 05 martie 2007 emisă de Primarul comunei Padeș deoarece

nu este unitatea emitentă a deciziei a cărei anulare s-a dispus.

De asemenea, pentru a duce la

îndeplinire dispozițiile instanței, recurenta ar trebui să fie în posesia

notificării și a tuturor actelor cerute de Comisia Centrală privitoare la cele

două suprafețe de teren.

de la retrocedare în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind situat în extravilanul

localității la data preluării abuzive și, prin urmare, este supus reglementărilor

privitoare la fondul funciar.

prevederile art. 274 C. proc. civ. deoarece recurenta nu are culpă procesuală.

Analizând decizia recurată în limita

criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

administrate în cauză, instanța de apel a concluzionat că o suprafață de 3831

mp din terenul solicitat de reclamant se află amplasată în intravilan și este

deținută de pârâta SC H.E. SA, fiind ocupată de investiții ale acesteia. S-a

reținut totodată că Primăria Padeș a înaintat notificările nr. 540/E/2002 și

nr. 691/E/2001 către SC H.E. SA, în calitate de unitate deținătoare a

imobilului.

Această situație de fapt nu poate fi

cenzurată pe calea recursului, deoarece în condițiile art. 304 C. proc. civ.,

calea de atac a recursului declanșează numai un control de legalitate asupra

hotărârii împotriva căreia se exercită.

Prin urmare, pornind de la premisa

că recurenta deține o suprafață de 3831 mp din terenul solicitat de reclamant,

controlul de legalitate va fi exercitat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

cu privire la interpretarea noțiunii de „unitate deținătoare” în sensul art. 22

din Legea 10/2001.

Potrivit art. 22 din Legea 10/2001,

persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în

vigoare a Legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură

a bunului.

Normele Metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. 250 din 07 martie 2007 definesc

unitatea deținătoare ca fiind entitatea cu personalitate

juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau

privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie,

instituția prefectului sau orice alta instituție publică), fie entitatea cu

personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de

titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii

autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de

stat, organizații cooperatiste);

Potrivit acelorași

Norme, entitate învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea

deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare

cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (A.V.A.S., Ministerul

Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate).

Or, câtă vreme s-a stabilit prin

probele administrate în cauză că recurenta deține terenul situat în intravilan,

în suprafață de 3831 mp, și a cărui restituire a fost solicitată de reclamant

în procedura Legii nr. 10/2001, aceasta are calitate de unitate deținătoare în

sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Calitatea procesuală pasivă

presupune verificarea identității între persoana chemată în judecată și

subiectul de drept obligat în raportul juridic dedus judecății

În calitate de unitate deținătoare,

recurenta dobândește calitate procesuală pasivă în litigiul prin care, în

procedura instituită prin Legea nr. 10/2001, reclamantul urmărește restituirea

terenului deținut de aceasta, deoarece obligația de a soluționa notificările

formulate în legătură cu terenul deținut îi reveneau recurentei, iar neîndeplinirea

acestor obligații a determinat sesizarea instanței cu soluționarea prezentului

litigiu.

Nu este real că scopul urmărit de

reclamant în promovarea contestației l-a constituit numai anularea dispoziției

nr. 1443 din 05 martie 2007 prin care Primarul Comunei Padeș a respins

notificarea privind terenul în suprafață de 7300 mp situat în Valea Mare.

Prin sesizarea instanței de

judecată, reclamantul a dorit, așa cum rezultă din petitul cererii de chemare

în judecată, să obțină restituirea în natură a terenului liber și acordarea de

despăgubiri pentru suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură.

Totodată, obligația de anulare în

parte a dispoziției nr. 1443 din 05 martie 2007 emisă de Primarul Comunei Padeș

nu a fost stabilită în sarcina recurentei, așa cum se pretinde prin motivele de

apel, iar notificările formulate i-au fost comunicate, această situație de fapt

fiind reținută de instanța de apel și neputând face obiect al verificărilor în

calea de atac a recursului.

iunie 2008, pronunțată în finalizarea primului ciclu procesual derulat în cauză,

Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că terenul în litigiu se află

situat în intravilan, în mod greșit instanțele anterioare făcând aplicarea

prevederilor art. 8 din acest act normativ.

Dispozițiile art. 315 alin. (1) C.

proc. civ. prevăd că „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Față de conținutul acestor prevederi

legale, problema de drept dezlegată prin decizia de casare vizând regimul

juridic aplicabil imobilului în litigiu și care este cel reglementat prin Legea

10/2001, nu mai pot fi nici reiterată în cadrul motivelor de recurs formulate

împotriva hotărârii pronunțate după rejudecarea pricinii.

civ. au ca temei culpa procesuală a părții care cade în pretenții, iar Înalta

Curte apreciază că, în cauză, o astfel de culpă procesuală există în sarcina pârâtei

așa cum, în mod corect, a concluzionat instanța de apel.

Lipsa unui răspuns al recurentei

învestită cu soluționarea notificărilor formulate de reclamant a constituit

motivul declanșării procedurii judiciare reglementată de Legea nr.10/2001 și,

coroborată cu soluția pronunțată de instanță de admitere în parte a

pretențiilor reclamantului, determină o culpă procesuală în sensul art. 274 C.

proc. civ., în măsură să atragă obligarea recurentei-pârâte la plata

cheltuielilor solicitate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta Societatea comercială H.E. SA București, sucursala H.C. Târgu – Jiu,

împotriva deciziei nr. 115 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

ianuarie 2011.