ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 613/2011

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2007 pe rolul Tribunalul Gorj, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâții Primarul Comunei Padeș, Primăria Padeș, SC H.E. SA, sucursala H.C. Tg-Jiu și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea dispoziției 1443 din 5 martie 2007 emisă de Primarul comunei Padeș, județul Gorj și restituirea în natură a terenului liber, cu acordarea de despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi restituit. Prin sentința civilă 231 din 11 iunie 2007, Tribunalul Gorj a respins acțiunea, reținând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea 10/2001, regimul juridic al terenul în litigiu fiind supus dispozițiilor Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iar prin decizia nr. 884 din 27 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj. S-a reținut în considerentele deciziei că terenul în litigiu, situat în comuna Padeș a tăcut obiectul notificărilor nr. 691/E/2001 și nr. 540/E/2001, notificări ce au stat la baza emiterii dispoziției nr. 1443/2007, nefăcându-se dovada că pentru acest teren s-ar fi urmat procedura instituită de Legea fondului funciar. Prin urmare, prima instanță a soluționat în mod nejustificat cauza în baza excepției inadmisibilității contestației, făcând eronat aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 și nu a soluționat fondul cauzei prin administrarea de probe pertinente și utile.

Prin decizia civilă 4272 din 26 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H.E. SA, sucursala H.C. Tg-Jiu. Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 296 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC H.E. SA București, sucursala H.C. Tg-Jiu. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C.N.D. împotriva pârâților SC H.E. SA București, sucursala H.C. Tg-Jiu, Primăria Comunei Padeș și Primarul Comunei Padeș. S-a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 1443 din 05 martie 2007 emisă de Primarul Comunei Padeș privind terenul situat în intravilan. S-a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul situat în intravilan, în suprafață de 3831 mp, identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.

A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Au fost obligate pârâtele SC H.E. SA București, sucursala H.C. Tg-Jiu, Primăria Comunei Padeș și Primarul Comunei Padeș la plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din terenul notificat, în suprafață de 7300 mp, o suprafață de 3831 mp se află amplasată în intravilan și este deținută de pârâta SC H.E. SA, fiind ocupată de investiții ale acesteia, astfel că sunt incidente dispozițiile Legii nr.10/2001, iar reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC H.E.

SA București, sucursala H.C. Tg. Jiu, iar prin decizia nr. 115 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins apelul, ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Prin notificările nr. 540/E/2002 și nr. 691/E/2001, reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 7300 mp, situat în Cerna și Valea Mare, ocupat în prezent de SC H.E. SA Barajul Cerna-Valea Mare. Prin dispoziția nr. 1443 din 5 martie 2007 emisă de Primăria Padeș s-au respins notificările, cu motivarea că terenul solicitat nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, ci poate fi retrocedat în baza legilor fondului funciar.

Primăria Padeș a înaintat notificările către SC H.E. SA, în calitate de unitate deținătoare a imobilului, caz în care aceasta avea obligația legală de a le soluționa, dobândind calitate procesuală pasivă în cadrul contestației promovată de persoana îndreptățită împotriva respingerii cererii de acordare a măsurilor reparatorii. Cât privește regimul juridic al terenului preluat abuziv de la autorul reclamantului, această chestiune a fost tranșată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 4272 din 28 iunie 2008 a Înaltei Curți prin care s-a stabilit că suprafața de 7300 mp are categoria de folosință intravilan și, în consecință, face obiect de reglementare al Legii 10/2001. Expertiza întocmită a concluzionat că din terenul expropriat prin decretul nr. 515/1972, în suprafață de 7300 mp, o suprafață de 6491 mp se află în administrarea SC H.E.

SA, din care 3831 mp în intravilan și 3469 mp în extravilan. Din suprafața de 3831 mp intravilan, 3706 mp sunt ocupați de SC H.E. SA, neafectați de construcții și susceptibili de restituire în natură, iar 2785 mp reprezintă teren ocupat de construcții și căi de acces care aparțin unității deținătoare. Este adevărat că, la finele concluziilor raportului de expertiză, s-a menționat că terenul ocupat de SC H.E. SA, dar neafectat în prezent, urmează a fi destinat lucrărilor de investiții privitoare la Etanșarea Suplimentară a Barajului Cerna - Motru - Tismana, însă aceasta este o simplă afirmație a apelantei, care nu a fost susținută de dovezi.

Pe de altă parte, această împrejurare este lipsită de relevanță juridică față de soluția adoptată, neapelată de către reclamant, întrucât prin sentința primei instanțe nu s-a dispus restituirea în natură, ci s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, cuantificarea acestora revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Guvernului, iar obligația de emitere a titlurilor de despăgubire fiind de competența A.N.R.P. Prin urmare, în mod corect, în raport de dispozițiile art. 11 din Legea 10/2001, primă instanță a admis în parte acțiunea reclamantului, a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 1443/2007 emisă de Primăria Padeș și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea 247/2005, pentru suprafața de teren de 3831 mp, imposibil de restituit în natură.

Este nefondată și ultima critică formulată de apelanta reclamantă referitoare la obligarea sa în solidar cu pârâta Primăria Padeș la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta SC H.E. SA, deși învestită cu soluționarea notificărilor formulate de reclamant, nu s-a conformat obligației impuse de art.25 din Legea nr. 10/2001, aceea de a le soluționa într-un termen de 60 zile de la înregistrare, caz în care are culpă procesuală în contestația promovată de persoana îndreptățită, situație în care prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâta Societatea comercială H.E. SA București, sucursala H.C.

Târgu – Jiu. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: 1. Recurenta nu are calitate procesuală pasivă. În mod eronat instanța a reținut calitatea recurentei de unitate deținătoare a terenului și de entitate învestită cu soluționarea notificării. Notificările formulate de reclamant au fost înaintate spre competentă soluționare Primăriei Padeș, care a devenit entitate învestită cu soluționarea acestora și care a emis dispoziția contestată. De altfel, scopul urmărit de reclamant în promovarea contestației l-a constituit anularea dispoziției nr. 1443 din 05 martie 2007 prin care Primarul comunei Padeș a respins notificarea privind terenul în suprafață de 7300 mp situat în Valea Mare.

În plus, recurenta S.C. H.E. S.A. București, sucursala H.C. Tg-Jiu nu ar putea să pună în aplicare sentința nr. 296 din 11 noiembrie 2009, prin care Tribunalul Gorj a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 1443 din 05 martie 2007 emisă de Primarul comunei Padeș deoarece nu este unitatea emitentă a deciziei a cărei anulare s-a dispus. De asemenea, pentru a duce la îndeplinire dispozițiile instanței, recurenta ar trebui să fie în posesia notificării și a tuturor actelor cerute de Comisia Centrală privitoare la cele două suprafețe de teren. 2. Terenul în litigiu este exceptat de la retrocedare în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind situat în extravilanul localității la data preluării abuzive și, prin urmare, este supus reglementărilor privitoare la fondul funciar.

3. Instanța a aplicat greșit prevederile art. 274 C. proc. civ. deoarece recurenta nu are culpă procesuală. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: 1. Prin interpretarea probelor administrate în cauză, instanța de apel a concluzionat că o suprafață de 3831 mp din terenul solicitat de reclamant se află amplasată în intravilan și este deținută de pârâta SC H.E. SA, fiind ocupată de investiții ale acesteia. S-a reținut totodată că Primăria Padeș a înaintat notificările nr. 540/E/2002 și nr. 691/E/2001 către SC H.E. SA, în calitate de unitate deținătoare a imobilului.

Această situație de fapt nu poate fi cenzurată pe calea recursului, deoarece în condițiile art. 304 C. proc. civ., calea de atac a recursului declanșează numai un control de legalitate asupra hotărârii împotriva căreia se exercită. Prin urmare, pornind de la premisa că recurenta deține o suprafață de 3831 mp din terenul solicitat de reclamant, controlul de legalitate va fi exercitat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu privire la interpretarea noțiunii de „unitate deținătoare” în sensul art. 22 din Legea 10/2001. Potrivit art. 22 din Legea 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a bunului.

Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

250 din 07 martie 2007 definesc unitatea deținătoare ca fiind entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice alta instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste); Potrivit acelorași Norme, entitate învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (A.V.A.S., Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate).

Or, câtă vreme s-a stabilit prin probele administrate în cauză că recurenta deține terenul situat în intravilan, în suprafață de 3831 mp, și a cărui restituire a fost solicitată de reclamant în procedura Legii nr. 10/2001, aceasta are calitate de unitate deținătoare în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001. Calitatea procesuală pasivă presupune verificarea identității între persoana chemată în judecată și subiectul de drept obligat în raportul juridic dedus judecății În calitate de unitate deținătoare, recurenta dobândește calitate procesuală pasivă în litigiul prin care, în procedura instituită prin Legea nr. 10/2001, reclamantul urmărește restituirea terenului deținut de aceasta, deoarece obligația de a soluționa notificările formulate în legătură cu terenul deținut îi reveneau recurentei, iar neîndeplinirea acestor obligații a determinat sesizarea instanței cu soluționarea prezentului litigiu.

Nu este real că scopul urmărit de reclamant în promovarea contestației l-a constituit numai anularea dispoziției nr. 1443 din 05 martie 2007 prin care Primarul Comunei Padeș a respins notificarea privind terenul în suprafață de 7300 mp situat în Valea Mare. Prin sesizarea instanței de judecată, reclamantul a dorit, așa cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, să obțină restituirea în natură a terenului liber și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură. Totodată, obligația de anulare în parte a dispoziției nr. 1443 din 05 martie 2007 emisă de Primarul Comunei Padeș nu a fost stabilită în sarcina recurentei, așa cum se pretinde prin motivele de apel, iar notificările formulate i-au fost comunicate, această situație de fapt fiind reținută de instanța de apel și neputând face obiect al verificărilor în calea de atac a recursului.

2. Prin decizia civilă nr. 4272 din 28 iunie 2008, pronunțată în finalizarea primului ciclu procesual derulat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că terenul în litigiu se află situat în intravilan, în mod greșit instanțele anterioare făcând aplicarea prevederilor art. 8 din acest act normativ. Dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Față de conținutul acestor prevederi legale, problema de drept dezlegată prin decizia de casare vizând regimul juridic aplicabil imobilului în litigiu și care este cel reglementat prin Legea 10/2001, nu mai pot fi nici reiterată în cadrul motivelor de recurs formulate împotriva hotărârii pronunțate după rejudecarea pricinii.

3. Prevederile art. 274 C. proc. civ. au ca temei culpa procesuală a părții care cade în pretenții, iar Înalta Curte apreciază că, în cauză, o astfel de culpă procesuală există în sarcina pârâtei așa cum, în mod corect, a concluzionat instanța de apel. Lipsa unui răspuns al recurentei învestită cu soluționarea notificărilor formulate de reclamant a constituit motivul declanșării procedurii judiciare reglementată de Legea nr.10/2001 și, coroborată cu soluția pronunțată de instanță de admitere în parte a pretențiilor reclamantului, determină o culpă procesuală în sensul art. 274 C. proc. civ., în măsură să atragă obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor solicitate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea comercială H.E. SA București, sucursala H.C. Târgu – Jiu, împotriva deciziei nr. 115 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.