ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5554/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, la 16 aprilie 2008, reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informații solicitând obligarea acestuia de a-i restitui în natură terenul în suprafață de 218,59 m.p., reprezentând cota de 29,7% din terenul situat în Municipiul Cluj, înscris în C.F. nr. X a Municipiului Cluj-Napoca. Pârâtul a invocat prin întâmpinare excepția autorității de lucru judecat, față de soluționarea irevocabilă a cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5024/33/2006 al Curții de Apel Cluj. Prin sentința civilă nr. 251 din 20 februarie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, în soluționarea notificării reclamantei din 09 ianuarie 2002, pârâtul a emis decizia din 27 iulie 2004, prin care a dispus acordarea de titluri de valoare nominală pentru imobilul revendicat. Ulterior, prin dispoziția din 08 martie 2006, Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de unitate deținătoare, a dispus restituirea în natură, însă pentru cota de 70,3% din imobil. Prin dispoziția din 27 decembrie 2007, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a propus, în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în raport de despăgubirile încasate în baza Legii nr. 112/1995, acordarea de despăgubiri pentru imobil.

S-a reținut că împotriva acestei dispoziții reclamanta a formulat contestație, soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 215 din 18 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj-Napoca, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 28 din 09 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-au respins irevocabil pretențiile reclamantei de restituire în natură a imobilului, astfel că aceasta nu poate formula o altă acțiune având același obiect, fără a încălca puterea de lucru judecat a sentinței menționate.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta, susținând că în speță nu era îndeplinită condiția triplei identități prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât prin cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5024/33/2006 al Curții de Apel Cluj-Napoca, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea deciziei nr. 728/2006, emisă de Comisia Centrală și obligarea acesteia din urmă la emiterea unei noi decizii de restituire în natură a cotei de 29,7% din imobil, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004. Apelanta a arătat că, în acel dosar, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de arătare a titularului dreptului și cerere de chemare în garanție a Serviciului Român de Informații, cereri respinse irevocabil prin sentința nr. 215 din 20 iulie 2007 a Curții de Apel Cluj.

S-a mai susținut de către apelantă că hotărârea primei instanțe este contradictorie întrucât, deși dispozitivul hotărârii prevede în alin. (1) că instanța a respins excepția puterii de lucru judecat, în partea a doua a dispozitivului a respins totuși acțiunea pentru autoritate de lucru judecat. Apelanta a considerat că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei și nu este motivată, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la primul capăt de cerere, respectiv solicitarea de a se constata, în temeiul art. 3 și 4 raportat la art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului. Prin decizia civilă nr. 560 din 09 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins excepția tardivității formulării apelului, excepție invocată de intimat prin întâmpinare, și a admis apelul reclamantei desființând sentința atacată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond la Tribunalul București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că apelul a fost declarat în termen conform dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., raportat la data comunicării hotărârii – 13 mai 2008, fiind depus la Oficiul poștal la 28 mai 2008, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 104 C. proc. civ. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, Curtea de Apel București a reținut în esență, că acțiunea soluționată prin sentința civilă nr. 215/2007 a Curții de Apel Cluj a fost întemeiată în principal pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

S-a avut în vedere că în Dosarul nr. 5024/33/2006 al Curții de Apel Cluj în care s-a pronunțat sentința menționată, calitatea de pârât aparținea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în prezentul dosar această calitate aparține Serviciului Român de Informații și, chiar dacă acesta din urmă a fost chemat în garanție în primul dosar, cererea nu a fost soluționată în fond, fiind respinsă ca lipsită de obiect.

S-a considerat că, deși finalitatea celor două acțiuni formulate de reclamantă este aceeași, respectiv restituirea în natură a imobilului, obiectul celor două cereri este diferit, în prima acțiune reclamanta solicitând, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea deciziei emise de aceasta, iar în prezenta acțiune solicitând, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, restituirea în natură a imobilului, astfel că s-a constatat eronat de către prima instanță că sunt aplicabile prevederile art. 1201 C. civ. Ca atare, reținându-se că, greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc.

civ. și s-a desființat sentința apelată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul București. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Serviciul Român de Informații, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a expus obiectul celor două acțiuni formulate de reclamantă și cadrul procesual, în acest context susținând că soluția respingerii excepției autorității de lucru judecat este nelegală având în vedere jurisprudența în materie, care a statuat constant că ceea ce interesează (din punct de vedere al puterii lucrului judecat) nu este identitatea de persoane, ci identitatea calității de parte a subiectului de drept.

Referindu-se la identitatea obiectului celor două acțiuni, reclamantul a precizat că scopul final al reclamantului este același, respectiv restituirea în natură a cotei de 29,7% din imobilul teren situat în Cluj Napoca, str. D., județul Cluj, iar temeiul de drept al ambelor cereri îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005. Intimata-reclamantă B.E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtului ca nefondat. În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Examinând criticile invocate de pârâtul recurent, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente: Așa cum corect s-a constatat de instanța de apel, în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 5024/33/2006 al Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, întemeiată în principal pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea deciziei nr. 728/2000, emisă de aceasta și obligarea la emiterea unei noi decizii de restituire în natură a cotei de 29,7% din imobil. În acest dosar, Comisia Centrală a formulat cerere de arătare a titularului dreptului și cerere de chemare în garanție a Serviciului Român de Informații, cereri respinse de instanța de judecată prin sentința nr. 215/2007 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, fără a fi analizate în fond.

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații, să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea în natură a cotei de 29,7% din terenul ce a aparținut autorilor săi. Curtea va reține că, în speță, nu exista identitate de părți, întrucât prima cerere de chemare în judecată nu s-a soluționat în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații, cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva acestuia fiind respinsă ca lipsită de obiect, pe când cererea din prezentul dosar a fost formulată în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații.

În cauză nu există nici identitate de obiect, în prima acțiune solicitându-se anularea deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în acțiunea de față solicitându-se restituirea în natură a imobilului de la deținătorul Serviciul Român de Informații. Cu privire la identitatea de cauză, Curtea va reține că aceasta nu se regăsește în speță, de altfel recurentul neprecizand în ce ar consta aceasta. Astfel, în primul dosar s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 554/2004, anularea unei decizii emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța respingând cererea motivat de faptul că această pârâta nu are atribuții privind verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.

S-a considerat că, în procedura de convertire a titlurilor de valoare nominală, Comisia Centrală nu are obligația verificării dosarului, despre care se face vorbire în art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005. Spre deosebire de prima acțiune, prin cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, reclamanta-intimată a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații la restituirea în natură a imobilului, urmare a constatării calității acesteia de persoană îndreptățită. Pentru toate aceste considerente, se va constata că nu este îndeplinită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, la care face referire art. 1201 C. civ., instanța de apel interpretând și aplicând corect prevederile legale menționate.

În consecință, se va reține că recursul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Serviciul Român de Informații - Oficiul Juridic împotriva deciziei nr. 560 din 09 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2010.