ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4600/2012

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 20/ CC din 23

februarie 2012, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția a Il-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de sechestru asigurător formulată de

reclamanta O.M.

Pentru a

pronunța astfel, instanța a reținut că în cauză nu se face nicio referire la

vreo creanță pe care reclamanta ar avea-o de încasat de la pârâții chemați în

judecată în această cauză, situație în care cererea de sechestru asigurător

raportat la condițiile prevăzute de dispozițiile art. 591 C. proc. civ., apare

ca fiind inadmisibilă, motiv pentru care a fost respinsă.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta O.M. a declarat recurs, în susținerea căruia a

invocat prevederile art. 591 C. proc. civ., raportat la art. 379 din același

cod, art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 21 din Constituție, art. l și 20 din

Constituție raportate la art. 6 din C.E.D.O.

Recurenta

solicită să se ia măsuri și să se efectueze veri licări, în sensul de a fi

trase Ia răspundere persoanele vinovate.

Înalta Curte,

conform dispozițiilor art. l37 C. proc. civ., a luat în examinare excepția

tardivității recursului urmând a o respinge, întrucât termenul legal de 15 zile

prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

a

fost respectat, în raport de data comunicării încheierii, 20 martie 2012 și

data declarării prezentului recurs, 28 martie 2012.

Analizând

încheierea recurată în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte

constată că recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, soluția

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a Il-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de sechestru asigurător

este legală, nefiind susceptibilă de nicio critică, având în vedere că

dispozițiile art. 591 C. proc. civ., reglementează condițiile în care poate fi

instituit sechestrul asigurător și bunurile care pot constitui obiect al

sechestrului în raport de care reclamanta nu a făcut nicio referire la vreo

creanță pe care ar avea-o de încasat de la pârâți.

În ceea ce

privește enumerarea unor articole cuprinse în acte normative, Înalta Curte nu

poate analiza incidența acestora asupra cauzei, în lipsa indicării de către

recurentă a relevanței juridice pe care acestea o au asupra cererii de recurs.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ.,

va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei O.M. declarat împotriva

încheierii nr. 20/ C. civ. din 23

februarie

2012

pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția a

Il-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția tardivității recursului reclamantei O.M.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta O.

M.

împotriva încheierii nr. 20/ C. civ.

din

23 februarie

2012

pronunțată

de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a Il-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.