ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4600/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 20/ CC din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sechestru asigurător formulată de reclamanta O.M. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că în cauză nu se face nicio referire la vreo creanță pe care reclamanta ar avea-o de încasat de la pârâții chemați în judecată în această cauză, situație în care cererea de sechestru asigurător raportat la condițiile prevăzute de dispozițiile art. 591 C. proc. civ., apare ca fiind inadmisibilă, motiv pentru care a fost respinsă. Împotriva acestei decizii, reclamanta O.M.

a declarat recurs, în susținerea căruia a invocat prevederile art. 591 C. proc. civ., raportat la art. 379 din același cod, art. 10 din Legea nr. 304/2004, art. 21 din Constituție, art. l și 20 din Constituție raportate la art. 6 din C.E.D.O. Recurenta solicită să se ia măsuri și să se efectueze veri licări, în sensul de a fi trase Ia răspundere persoanele vinovate. Înalta Curte, conform dispozițiilor art. l37 C. proc. civ., a luat în examinare excepția tardivității recursului urmând a o respinge, întrucât termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., a fost respectat, în raport de data comunicării încheierii, 20 martie 2012 și data declarării prezentului recurs, 28 martie 2012. Analizând încheierea recurată în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, soluția pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de sechestru asigurător este legală, nefiind susceptibilă de nicio critică, având în vedere că dispozițiile art. 591 C. proc. civ., reglementează condițiile în care poate fi instituit sechestrul asigurător și bunurile care pot constitui obiect al sechestrului în raport de care reclamanta nu a făcut nicio referire la vreo creanță pe care ar avea-o de încasat de la pârâți.

În ceea ce privește enumerarea unor articole cuprinse în acte normative, Înalta Curte nu poate analiza incidența acestora asupra cauzei, în lipsa indicării de către recurentă a relevanței juridice pe care acestea o au asupra cererii de recurs. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei O.M. declarat împotriva încheierii nr. 20/ C. civ. din 23 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului reclamantei O.M. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta O. M. împotriva încheierii nr. 20/ C. civ. din 23 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.