ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 406/2022

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 3 septembrie 2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanții A., prin tutore B., și B., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Pius Brînzeu" Timișoara, au solicitat instanței să dispună: - obligarea acestuia la plata sumei de 1.649.654,70 RON, cu titlu de daune existente (actuale) și a sumei de 23.654 RON sub forma unei prestații lunare, reprezentând echivalentul costurilor și tratamentelor lunare, necesare pentru respectarea dreptului la viață și la demnitate umană și al lipsei veniturilor de care reclamantul A. beneficia; - obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând echivalentul în RON a 700.000 euro, cu titlu de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanții au formulat cerere de chemare în garanție a Consiliului Județean Timiș, solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la plata despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată. Hotărârea de declinare: Prin sentința civilă nr. 119 din 22 august 2019 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a stabilit competența de soluționare în primă instanță a cererii formulate de reclamanții A., prin tutore, și B. în favoarea Tribunalului Timiș. Cererea de renunțare la judecata cauzei: Prin cererea depusă la 23 aprilie 2019, reclamanta B. a solicitat instanței să ia act că renunță la judecata cauzei. Prin cererea comunicată la 24 septembrie 2019, reclamanta a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecată, deoarece se află în imposibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru în cele 48 de rate lunare a câte 2.359 RON, astfel cum s-a dispus prin încheierea din 26 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018. De asemenea, a solicitat să se constate că nu datorează taxă judiciară de timbru.

Sentința pronunțată de tribunal Prin sentința civilă nr. 1276/PI din 17 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiș a anulat, ca netimbrate, atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de chemare în garanție, formulate de reclamanții A., prin tutore B., și B., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Pius Brînzeu" Timișoara și chemații în garanție Consiliul Județean Timiș și S.C. C. S.A..

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia civilă nr. 121 din 16 septembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția lipsei de interes în formularea apelului, invocată de intimatul Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș. A respins apelul formulat de apelanta B. împotriva sentinței civile nr. 1276/PI din 17 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii, reclamanta B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, să se ia act de cererea de renunțare la judecată depusă la 17 octombrie 2019, cu consecința faptului că nu datorează taxa judiciară de timbru, astfel cum a fost stabilită prin încheierea din 26 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018. Prin prisma motivului de casare prevăzut de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat că instanța de apel a reținut în mod greșit faptele în raport cu exigențele impuse de prevederile art. 443 alin. (1) C. proc. civ. Prin cererea de apel a criticat omisiunea tribunalul de a preciza că nu datorează taxa judiciară de timbru, deși a statuat că nu se poate lua act de renunțarea la judecată și în același timp să fie menținută obligația reclamantei de plata a taxei judiciare de timbru, aferentă acțiunii. A apreciat că motivarea instanței de apel în sensul că solicitarea sa privește lămurirea dispozitivului poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. De asemenea, a mai precizat că, dacă soluția va fi menținută, organul de executare silită va continua executarea sa în baza titlului de creanță reprezentat de încheierea din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, prin care a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în 48 de rate lunare a câte 2.359 RON, deși nu a beneficiat de acest drept. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările părților 5.1. Întâmpinările La 5 februarie 2021, intimatul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Pius Brînzeu" Timișoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece instanța de fond a procedat corect la anularea cererii de chemare în judecată, fiind imposibilă pronunțarea asupra renunțării la judecată. La 15 februarie 2021, intimata S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a arătat că nu este parte în proces, deoarece prima instanță nu a pus în discuție admisibilitatea cererii de chemare în garanție. A susținut inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată și a recursului, precum și excepția lipsei calității procesuale a recurentei-reclamante, față de împrejurarea că recursul este formulat în nume propriu. În final, a arătat că se impune admiterea recursului și instanța să ia act de renunțarea la judecată, deoarece nu poate fi anulat capătul de cerere pentru care s-a încuviințat eșalonarea plății taxei judiciare de timbru, astfel cum s-a reținut prin decizia nr. 4600 din 19 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. La 12 februarie 2021, intimații Județul Timiș și Consiliul Județean Timiș au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului. A arătat că motivul pentru care recurenta-reclamantă a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată și să se constate că nu mai este datorată taxă de timbru, anume că împotriva acesteia a fost pornită executarea silită pentru achitarea taxei de timbru, nu justifică promovarea apelului sau recursului, deoarece recurenta are la dispoziție formularea unei contestații la executare. 5.2. Răspunsul la întâmpinare La 22 februarie 2021, recurenta-reclamantă a comunicat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului. A arătat că instanța a aplicat greșit norma de drept material în sensul că nu a dat eficiență cererii sale de renunțare la judecată.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 9 decembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Prealabil, se reține că susținerile formulate de recurenta-reclamantă urmează a fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât s-a criticat aplicarea greșită a unor norme de procedură civilă. Analiza criticilor nu poate fi realizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod, temei de drept indicat prin cererea de recurs, deoarece acestui motiv îi sunt subsumate chestiunile de legalitate substanțială, ipoteză în care instanța de recurs exercită controlul asupra modului în care au fost interpretate și aplicate norme de drept material, iar nu de procedură civilă. Astfel, este nefondată critica recurentei-reclamante în sensul că instanța de apel ar fi calificat greșit faptele în raport cu exigențele dispozițiilor art. 443 alin. (1) și art. 445 C. proc. civ. Înalta Curte reține că reclamanții au promovat o acțiune în răspundere delictuală la a cărei judecată au renunțat prin cererea formulată inițial la 23 aprilie 2019, apoi la 24 septembrie 2019, motivat de împrejurarea că nu are posibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 113.229 RON, astfel cum a fost eșalonată de tribunal prin încheierea din 26 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018. Nemulțumirea recurentei-reclamante a survenit urmare a faptului că deși prima instanță a statuat că nu se poate lua act de renunțarea la judecata cererii, reținând totodată că, în aceste circumstanțe, nu ar putea fi menținută obligația acesteia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă, cu toate acestea nu a stabilit că partea nu datorează taxa. Față de aceste susțineri, în mod corect instanța de apel a constatat că apelanta-reclamantă tinde la lămurirea modului de soluționare a cererii prin care a solicitat să se constate că nu datorează taxa judiciară de timbru, deoarece a renunțat la judecata cererii sale. Potrivit art. 443 C. proc. civ., "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice." Norma are în vedere ipoteza unor dispoziții neclare, de natură să ridice îndoieli cu privire la întinderea obligațiilor stabilite prin dispozitiv ori să genereze dificultăți privind punerea în aplicare a hotărârii, iar obligativitatea parcurgerii procedurii de lămurire este stipulată expres de art. 445 C. proc. civ., care interzice ca lămurirea dispozitivului să fie cerută pe calea apelului sau a recursului. Totodată, recurenta-reclamantă arată că a solicitat să se ia act de renunțarea sa la judecată pentru a nu fi obligată la plata taxei de timbru, solicitare pe care o iterează și în fața instanței de recurs. Față de această susținere, Înalta Curte constată următoarele aspecte: În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a analizat cu prioritate excepția de netimbrare a acțiunii, în condițiile în care reclamanta a precizat că înțelege să nu beneficieze de ajutorul public acordat sub forma eșalonării taxei judiciare de timbru. Conform acestui text legal, "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Ca atare, prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. reprezintă temeiul de drept în baza căruia instanța soluționează cu prioritate excepțiile de procedură și de fond care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei. Procedând astfel, în mod corect prima instanță nu a luat act de renunțarea la judecata cererii, deoarece neîndeplinirea obligației de plată a taxelor judiciare de timbru atrage sancțiunea anulării cererii, în conformitate cu art. 197 C. proc. civ., care prevede că netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată. Ca efect al nulității survenite, art. 179 alin. (1) stipulează expres că actul de procedură nul sau anulabil este desființat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui. Prin urmare, cum instanța nu a fost legal învestită cu o cerere timbrată, nu a dat curs dispozițiilor art. 406 C. proc. civ. care reglementează renunțarea la judecată, ci a aplicat sancțiunea nulității pentru netimbrarea cererii de chemare în judecată, soluție care, de altfel, atestă că reclamanții nu au beneficiat de ajutorul public judiciar acordat prin încheierea din 26 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018. Față de considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în aplicarea art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.