ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2045/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă- Litigii de muncă sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților Spitalului Clinic Județean de Urgență Pius Brînzeu Timișoara și Institutului OncoGen, la plata contravalorii serviciilor prestate, astfel cum rezultă din probele atașate cererii de chemare în judecată. Prin încheierea din 16 iunie 2021, Tribunalul Timiș, secția I civilă- Litigii de muncă, a admis excepția necompetenței funcționale invocate de către pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I - Complete specializate în soluționarea litigiilor civile de drept comun, reținând că instanța nu este investită cu un litigiu de muncă, ci unul de drept civil, având în vedere că activitatea de consultanță nu a fost prestată în temeiul unor raporturi de muncă. Prin sentința civilă nr. 1798/PI din 2 noiembrie 2021, Tribunalul Timiș a admis excepția de necompetență materială și pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii, având în vedere valoarea obiectului cererii reclamantei de 1355 RON. Prin sentința civilă nr. 24698 din 6 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamantă, a constatat ivit conflictul negativ de competență ca urmare a declinărilor reciproce de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Curții de Apel Timișoara, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Prin sentința civilă nr. 1 din 17 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă. Cauza a fost reînregistrată pe rolul secției I civile a Tribunalului Timiș sub nr. x/2020*.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 962/PI din data de 12 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, a fost admisă excepția netimbrării cererii invocate din oficiu și a fost anulată, ca netimbrată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgenta Pius Brânzeu Timișoara, Institutul Oncogen, B., C. și D..

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Împotriva sentinței civile nr. 962/PI din data de 12 septembrie 2023 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 a declarat apel apelanta- reclamantă A., solicitând admiterea apelului. Prin decizia civilă nr. 8 din 17 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a fost respinsă excepția nulității apelului și a fost respinsă ca nefondată calea de atac exercitată de apelanta reclamantă.

Calea de atac formulată în cauză și motivele de casare invocate: Împotriva deciziei civile nr. 8 din 17 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta A., solicitând anularea deciziei civile mai-sus menționate și precizând că în conformitate cu O.U.G. nr. 51/2008 este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 martie 2024. Recurenta a formulat și cerere de ajutor public judiciar prin care a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru. Prin încheierea din 11 iunie 2024, a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenta A.. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 8 octombrie 2024, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.

Apărările formulate în cauză În cauză, nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția tardivității, invocată din oficiu și asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, astfel cum stabilesc dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancțiunea decăderii. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Se observă că în prezenta cauză, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 8 din 17 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost înregistrată la 20 martie 2024 (conform ștampilei Curții de Apel Timișoara aplicată pe cererea de recurs existentă la dosarul de recurs, dar și mențiunilor recurentei - fila x verso din dosarul de recurs), iar decizia recurată a fost comunicată la 9 februarie 2024 . Față de dispozițiile legale anterior menționate, se reține că recursul formulat de recurentă a fost depus cu încălcarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, respectiv cu încălcarea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Înalta Curte reține că, în raport de susținerile recurentei și depunerea ulterioară pronunțării soluției a unor înscrisuri (copie plic, copie factură emisă de Poșta Română), fără însă ca din acestea să rezulte în mod convingător legătura dintre acestea și recursul ce face obiectul prezentei cauze, în condițiile în care privesc o corespondență cu Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu cererea de recurs depusă la Curtea de Apel Timișoara, precum și în absența existenței vreuneia dintre situațiile reglementate de art. 186 C. proc. civ., se impune respingerea recursului ca tardiv formulat. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că recursul a fost depus după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca tardiv formulat.