ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5707/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/26.01.2021, reclamantul Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Fondurilor Europene, Direcția Generală Programe Europene Capital Uman, Autoritatea de management pentru programul A., (denumită în continuare "AMPOCU") ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în parte a Scrisorii standard de informare a Beneficiarului nr. 56139/02.07.2020, prin care reclamantul a fost informat cu privire la faptul că cererea de rambursare nr. x înregistrată la DG PECU cu nr. x/19.06.2020 a fost autorizată la plată, de către AMPOCU parțial, respectiv cu privire la suma de 290.676,77 RON, reprezentând sume neautorizate la plată constând în cheltuieli salariale și cheltuieli indirecte aferente cheltuielilor directe eligibile de personal, precum și anularea în totalitate a Deciziei nr. 821/07.09.2020, prin care a fost respinsă contestația formulată la Scrisoarea standard de Informare a Beneficiarului nr. 56139/02.07.2020, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că a aplicat în anul 2017 pentru obținerea de fonduri in cadrul Programului A., POCU/91/4/8, în vederea derulării în parteneriat cu cele 3 unități spitalicești menționate anterior, a unui proiect denumit "Dezvoltarea competențelor profesioniștilor din domeniul sănătății în managementul pre și post natal al afecțiunilor cu impact asupra mortalității infantile".

Contractul de finanțare a fost semnat în decembrie 2017 și au fost demarate activitățile de implementare a proiectului.

În drept, reclamantul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 16 din legea 153/2017, H.G.. 325/2019, art. at. 17, alin. (3), lit. d), din) Codul muncii.

Reclamantul Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara a formulat la data de 23.02.2021 o precizare de acțiune prin care a arătat că cererea de chemare în judecată, din erore, a fost înregistrată pe rolul secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, motiv pentru care a solicitat trimiterea cauzei secției de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 06.04.2021, Tribunalul București, secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența în favoarea secției a II-a a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București la data de 13.04.2021sub dosar nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 3721 din data de 02.06.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind reclamantul Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara și pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală Programe Europene Capital Uman, Autoritatea De Management Pentru Programul A. în favoarea Tribunalului Timiș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Timiș la data de 12.07.2021 sub dosar nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 932 din 18 octombrie 2021, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Timiș, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală Programe Europene Capital Uman, Autoritatea de Management pentru Programul A., în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

În baza art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul prin regulator de competență.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că prin acțiunea formulată, reclamantul Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Fondurilor Europene, Direcția generală Programe Europene Capital Uman, Autoritatea de management pentru programul A., anularea în parte a Scrisorii standard de informare a Beneficiarului nr. 56139/02.07.2020, prin care reclamantul a fost informat cu privire la faptul că cererea de rambursare nr. x înregistrată la DG PECU cu nr. x/19.06.2020 a fost autorizată la plată, de către AMPOCU parțial, respectiv cu privire la suma de 290.676,77 RON, reprezentând sume neautorizate la plată constând în cheltuieli salariale și cheltuieli indirecte aferente cheltuielilor directe eligibile de personal, precum și anularea în totalitate a Deciziei nr. 821/07.09.2020, prin care a fost respinsă contestația reclamantului formulată la Scrisoarea standard de Informare a Beneficiarului nr. 56139/02.07.2020.

Conform dispozițiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011: "(2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.(...)

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:"reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, cauza având ca obiect anularea unor acte emise de pârâtul minister, respectiv anularea în totalitate a Deciziei nr. 821/07.09.2020 privind soluționarea contestației, precum și anularea în parte a Scrisorii standard de informare a Beneficiarului nr. 56139/02.07.2020, acte emise de către pârât, soluționarea prezentei cauze este de competența Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, unde este sediul părâtului.

Nu se poate reține argumentul primei instanțe sesizate (Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal), în sensul că legea nu face nicio distincție în funcție de ipoteza legii speciale, în care reclamant este beneficiarul persoană juridică de drept public, art. 10 alin. (3) reglementând doar cele două ipoteze în care reclamant este fie persoana fizică sau juridică de drept privat, fie autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

Or, Înalta Curte constată că în cadrul raportului juridic de drept material, instituit între reclamant și pârât, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres la situația în care acțiunea este introdusă de o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

Așadar, în speță, ne aflăm în fața unei acțiuni formulate de către un reclamant ce are calitatea de instituție publică și pentru a cărei soluționare, legea a stabilit o competență teritorială exclusivă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente disp. art. 10 alin. (3) teza a -II-a din Legea nr. 554/2004, având în vedere calitatea reclamantului de instituție publică, precum și emitentul actelor contestate, respectiv pârâtul Ministerului Fondurilor Europene, Direcția Generală Programe Europene Capital Uman, Autoritatea de management pentru programul A., astfel încât competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal, aceasta fiind instanța de la sediul pârâtului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara și pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Direcția Generală Programe Europene Capital Uman, Autoritatea de Management pentru Programul A., în favoarea Tribunalului București, secția a II - a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.