ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1994/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 30.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene – Direcția Generală Programe Europene Capital Uman – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman, a solicitat: anularea în tot a Scrisorii standard de informare a Beneficiarului nr. x/30.08.2021, prin care a fost informat cu privire la faptul că cererea de rambursare nr. x înregistrată la DG PECU cu nr. x/28.07.2021 a fost autorizată la plată, de către AMPOCU parțial, respectiv cu privire la suma de 1.524.044,47 RON, reprezentând sume neautorizate la plată constând în cheltuieli salariale și cheltuieli indirecte aferente cheltuielilor directe eligibile de personal; anularea în totalitate a Deciziei nr. 1223/24.11.2021, comunicată la data de 27.11.2021, prin care a fost respinsă contestația Spitalului la Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. x/30.08.2021; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 6313/2022 din 28 noiembrie 2022, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că atât reclamantul cât și pârâtul sunt persoane juridice de drept public, în același raport de putere, însă reclamantul a acționat în judecată pentru protecția drepturilor sale, fiind destinatarul actului administrativ contestat. Reclamantul nu a formulat cererea de chemare în judecată pentru îndeplinirea prerogativelor de putere publică, ci a acționat în calitate de particular, de destinatar al actului administrativ contestat, fapt pentru care acesta trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca și persoana juridică de drept privat, având în vedere faptul că prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu îi sunt aplicabile, nefiind destinatarul și nici beneficiarul acestor norme.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 26.01.2023, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 173/PI/01.03.2023 din 1 martie 2023, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut calitatea de autoritate publică a reclamantului și incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care reglementează o competență exclusivă de soluționare în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.03.2023, sub dosar nr. x/2023.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește competența teritorială de soluționare a cauzei, din perspectiva interpretării normei de competență cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu preliminar, se observă că prezentul conflict privește doar competența teritorială de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 30.05.2022: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, se constată că textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecință, interpretarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului ori cu împrejurarea că reclamantul ar fi acționat sau nu în regim de putere publică, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte excede textului de lege aplicabil, și, prin urmare, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Programe Europene Capital Uman-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman, în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 aprilie 2023.