Decizia nr. 1341/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.06.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman (AM POCU) - Direcția Generală Programe Europene Capital Uman - Ministerul Fondurilor Europene, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea în parte a Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 204/12.03.2018, precum și a Deciziei nr. 29.698/03.05.2018, ambele emise de AM POCU, cu privire la neautorizarea la plată a sumei de 42.309 RON.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 256 din 15.10.2018, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii. 3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea judecătorească contestată cuprinde considerente străine de obiectul cauzei, care echivalează cu lipsa de motivare. Aspectele reținute de instanță reprezintă, în realitate, preluări din documentația pârâtei care a menționat faptul că nu sunt eligibile cheltuielile efectuate cu activitățile desfășurate de experții B., C. și D.. Instanța de fond a refuzat să țină seama de rapoartele de activitate ale coordonatorilor solicitantului, partenerilor 1 și 3, care cuprind activitățile aferente lunii august 2017 care sunt aproape identice, activități considerate eligibile. În opinia recurentei, dacă instanța ar fi cercetat fondul cauzei ar fi observat faptul că toți experții de la partenerii proiectului, în luna august 2017, au avut activități de natură pregătitoare, raportat la responsabilitățile acestora. 3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. 3.2.1. În legătură cu cheltuielile salariale aferente experților implicați în derularea Proiectului, în luna august 2017, recurenta arată că instanța nu a ținut seama de faptul că alte cheltuieli similare au fost recunoscute ca fiind eligibile în cazul partenerilor săi de Proiect. 3.2.2. În ceea ce privește neeligibilitatea sumei de 199 RON, instanța de fond a încălcat prevederile Codului Muncii, precum și pe cele ale Orientărilor Generale POCU, susținând modul de calcul aferent unei retribuții lunare fixe, indiferent de numărul de zile lucrătoare/lună, în condițiile în care toate CIM-urile solicitantului, inclusiv cele ale managerului, sunt încheiate cu nr. de ore/lună. Opțiunea privind încheierea lor pentru 84 ore/lună reprezintă în principiu jumătatea de normă (respectiv 4 ore/zi în luna cu 21 zile lucrătoare). Împărțirea pe 84 ore/lună repartizate inegal are avantajul de a conferi un salariu fix/lună. În concret, managerul de proiect are încheiat un CIM cu 84 ore/lună x 89 RON/oră. Valoarea de 89 RON/oră, cuprinsă în bugetul proiectului, este sub valoarea prevăzută de Orientările Generale POCU, care sunt în valoare maximă de 90 ore/lună. Ca atare, calculul salarial corect este de 7.476 RON. 3.2.3. Referitor la cheltuielile indirecte, este evidențiat în mod clar procentul de 14,93% din valoarea cheltuielilor directe; ca atare, odată cu validarea cheltuielilor directe solicitate se impun a fi validate și cheltuielile în sumă de 6.379,87 RON.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare în care a arătat că are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât este autoritatea cu atribuții pentru managementul Programului Operațional Sectorial "Capital uman". Totodată, intimatul a invocat excepția nulității recursului, întrucât acesta nu cuprinde critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. De asemenea, partea a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în raport de apărările prezentate la dosar. 4.2. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului .

Soluția instanței de recurs 5.1. Considerații generale Așa cum s-a arătat la pct. 1 din decizia de față, recurenta A. a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 29.698/03.05.2018, precum și Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 204/12.03.2018, ambele emise de AM POCU, cu privire la neautorizarea la plată a sumei de 42.309 RON, reprezentând cheltuieli salariale aferente lunii august 2017, a sumei 6.316,73 RON, reprezentând cheltuieli indirecte nedecontate și aferente sumei 42.309 RON, precum și a sumei de 199 RON, reprezentând diferența de salariu la managerul de proiect. Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că este corespunzător motivată și reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual criticilor de nelegalitate ale sentinței atacate, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., dar și excepției invocate în cauză, Înalta Curte reține: 5.2. Referitor la excepția nulității recursului Intimatul a invocat excepția nulității recursului, întrucât acesta nu cuprinde veritabile critici de nelegalitate ce pot fi circumscrise cazurilor de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge excepția, având în vedere faptul că memoriul de recurs cuprinde critici cu privire la soluția pronunțată de prima instanță în legătură cu motivarea necorespunzătoare a sentinței și cu aplicarea greșită a dispozițiilor normative incidente în speță, critici ce pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. 5.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actelor administrative contestate în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În concret, recurenta nu este de acord cu faptul că instanța de fond nu a ținut seama de unul dintre argumentele sale, respectiv acela că autoritatea intimată i-ar fi aplicat un tratament discriminatoriu față de ceilalți parteneri din cadrul proiectului analizat cărora le-au fost declarate cheltuielile eligibile în integralitate spre deosebire de cheltuielile efectuate de aceasta. Instanța de control judiciar este de acord cu argumentația expusă de judecătorul fondului cauzei, respectiv aceea că legalitatea actelor administrative atacate este analizată în raport cu legislația aplicabilă care reglementează caracterul eligibil al acestor cheltuieli, fără să prezinte relevanță situația altor parteneri din cadrul proiectului. În consecință, nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. 5.4. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Cu titlul prealabil, Înalta Curte reține următoarea situație de fapt: Între Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrație Publice și Fondurilor Europene, în calitate de autoritate de management pentru Programul Operațional Capital Uman și recurentă, în calitate de Beneficiar, a fost perfectat Contractul de finanțare nr. x/11.08.2017 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea de către Beneficiar a Proiectului nr. x, denumit "Măsuri integrate pentru comunitatea marginalizată cu populație aparținând minorității rome din Anina, Județul Caras Severin". Proiectul mai sus menționat este implementat în parteneriat în următoarea formulă: A. - lider parteneriat, Camera de Comerț Industrie și Agricultură Caraș-Severin (PI), S.C. E. S.R.L (P2), Primăria orașului Anina (P3) și Liceul Mathias Hammer Anina (P4). Cererea de finanțare formulata de recurenta și anexele la aceasta cerere sunt parte integranta a acordului de parteneriat. La data de 16.11.2017, recurenta a transmis către Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene cererea de rambursare nr. x, prin care a justificat cheltuielile efectuate în intervalul 18.08.2017-31.08.2017, cerere la care a atașat și Raportul tehnic privind stadiul implementării proiectului pentru aceeași perioadă. În urma analizării actelor depuse de recurentă, au fost constatate inadvertențe în ceea ce privește documentele justificative transmise de aceasta prin Cererea de finanțare menționată, situație în raport cu care autoritatea cu competențe în domeniu, în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Contractul de finanțare încheiat de părți, a pus în vedere recurentei să completeze Cererea de rambursare cu documentele și informațiile relevante și probante, astfel cum rezultă din Scrisoarea de solicitare clarificări nr. 2737/22.11.2017. Intimatul nu a fost de acord cu clarificările primite și, în consecință, a emis Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 204/12.03.2018 prin care a comunicat recurentei că, din totalul sumei solicitate în Cererea de rambursare nr. x, suma de 50.807,22 RON nu poate fi autorizată la plată. Această sumă se compune din: - 1919,35 RON, reprezentând rata de leasing operațional aferentă perioadei 21 -31 august 2017; - 42.309,00 RON, reprezentând cheltuielile salariale aferente experților implicați în implementarea Proiectului în luna august 2017; - 199 RON, reprezentând cheltuieli salariale (salariu net și contribuții datorate de angajat și angajator) aferente managerului de proiect pentru luna august 2017; - 6.379.87 RON, reprezentând diferența dintre cheltuielile indirecte solicitate la rambursare și valoarea eligibilă rezultată prin aplicarea procentului propriu aprobat prin buget la cheltuielile directe cu personalul declarate eligibile în cererea de rambursare. Prin Decizia nr. 29.698/03.05.2018, intimatul a respins contestația administrativă depusă de recurentă împotriva actului administrativ anterior arătat. 5.4.1. Critica recurentei prezentată la pct. 3.2.1. din decizie este nefondată. În mod indiscutabil, argumentația recurentei potrivit căreia cheltuielile apreciate de aceasta ca fiind similare au fost considerate eligibile în cazul partenerilor săi de proiect nu poate fi primită. Ceea ce prezintă relevanță în cauza de față este tipul activităților derulate de experții implicați în derularea Proiectului în luna august 2017 în raport cu cele expuse în cererea de finanțare - la secțiunea resurse umane - și în fișele de post. Din documentația existentă la dosar, rezultă faptul că experții declarați de recurentă ca fiind implicați în luna august 2017 în realizarea Proiectului și a căror remunerare a fost solicitată prin cererea de plată nr. x au desfășurat aceleași activități ce nu au legătură cu cele pentru care a fost bugetată cheltuiala. De altfel, este de observat faptul că prima instanță a prezentat câteva exemple relevante pe acest aspect (situația d-nei B., asistentul medical, care a participat la analiza strategiei de implementare a activităților de informare, în timp ce în fișa postului atribuțiile sale sunt strict legate de activitatea medicală). În atare condiții, concluzia instanței de fond în sensul că recurenta nu a reușit să demonstreze necesitatea activităților prestate și a căror remunerare o solicită prin CR1 în raport cu activitățile de implementare specifice pe care ar fi trebuit să le realizeze este corectă. Cu alte cuvinte, cheltuiala salarială în sumă de 42.309,00 RON, aferentă august 2017, este neeligibilă, în contextul în care experții au derulat alte activități decât cele prevăzute în fișa postului. 5.4.2. Critica recurentei prezentată la pct. 3.2.2. din decizie este nefondată. În Orientările privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman se menționează faptul că, în stabilirea salariului lunar (contracte de muncă cu număr egal de ore de lucru pe fiecare zi), în baza retribuției echivalente pe oră, se va lua ca punct de referință ziua de lucru de 8 ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, după următoarea formulă: Tcsl = VxNx 21 zile, unde Tcsl = total costuri salariale lunare, V = valoarea retribuției orare, iar N = număr de ore lucrate pe zi de un expert. Pe cale de consecință, după stabilirea salariului prin aplicarea formulei mai sus arătate, valorarea retribuției lunare este fixă, indiferent de numărul de zile lucrătoare dintr-o lună. Verificând înscrisurile existente la dosar, rezultă faptul că, la calculul salariului brut pe luna august 2017 pe ștatul de plată, recurenta a avut în vedere faptul că luna în discuție a avut 22 de zile lucrătoare, motiv pentru care, în procesul de validare a cheltuielilor salariale s-a luat în calcul un număr de 22 de zile lucrătoare, iar salariile brute au fost recalculate în mod corespunzător, cu încălcarea prevederilor din Orientările aplicabile în materie. În atare condiții, în mod corect, instanța de fond și-a însușit calculul realizat de autoritatea de control. Astfel, salariul managerului de proiect F. declarat eligibil a fost stabilit la un nivel brut de 3.398 RON, iar diferența de 199 RON (din care 135 RON salariu net și 64 RON contribuții angajat și angajator) solicitată de recurentă a fost declarată neeligibilă. Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că au fost respectate prevederile din Orientările privind accesarea finanțărilor în cadrul Programului Operațional Capital Uman. 5.4.3. Critica recurentei prezentată la pct. 3.2.3. din decizie este nefondată. Înalta Curte apreciază că validarea cheltuielilor indirecte s-a realizat în conformitate cu prevederile Regulamentului comunitar 1303/2013, precum și cu cele ale art. 3 lit. a) din Contractul de finanțare, respectiv în procent de 14,93% din valoarea cheltuielilor directe. Prin urmare, din suma de 4.167 RON, reprezentând cheltuieli salariale directe validate prin CR1, cu titlul de cheltuieli indirecte s-a validat doar suma de 622,13 RON, diferența de 6.379.87 RON fiind în mod justificat declarată neeligibilă.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, precum și recursul ca nefondat.