ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1772/2021

Ședința publică din data de 22 martie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.09.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, B. - Director OI Pocu Men și Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- aplicarea unei amenzi Directorului OI POCU MEN, de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând din data de 27.07.2020 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 953/05.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ si Fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2855/25.06.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016;

- obligarea Ministerului Educației Naționale - Direcția OI POCU și a Ministerului Fondurilor Europene la plata:

• în principal, a unei penalități în valoare de 10.904,53 RON pe zi de întârziere,

• În subsidiar, a unei penalități în valoare de 1.000 RON pe zi de întârziere, pentru aceeași perioada (27.07.2020 - executarea efectiva a obligațiilor).

Prin sentința civilă nr. 1271 din 23 noiembrie 2020, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Fondurilor Europene și a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale – Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman (OI – POCU) și Directorul OI – POCU MEN, B..

A aplicat Directorului OI – POCU MEN, B., amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la executarea efectivă a sentinței civile nr. 953/5.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin respingerea recursurilor prin decizia civilă nr. 2855/25.06.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

A obligat pârâtul Ministerul Educației Naționale – Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman (OI – POCU) să-i plătească reclamantei penalități de 500 RON pe zi de întârziere, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la executarea efectivă a sentinței civile nr. 953/5.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin respingerea recursurilor prin decizia civilă nr. 2855/25.06.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 1271 din 23 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâții Ministerul Educației - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman și B. – Director OI POCU MEC au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Un prim motiv de recurs se referă la faptul că recurenta nu mai are atribuții în soluționarea cererii reclamantei. Se afirmă că, în prezent, contractul de finanțare al proiectului x încheiat la data de 21.04.2014 a încetat la data de 21.04.2017 or eligibilitatea cheltuielilor nu se aplică în afara unui contract de finanțare încheiat de autoritatea contractantă cu beneficiarii. Reanalizarea acestor cheltuieli ar echivala cu reactivarea contractului de finanțare după împlinirea termenului acestuia fără niciun act adițional l contractului prin care părțile contractante să confină la prelungirea duratei acestuia.

Activitatea de control a modului de implementare a contractului după împlinirea termenului acestuia nu se întemeia pe prevederile contractului ci pe prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 iar stabilirea neregulilor a fost realizată înăuntrul termenului de 5 ani prevăzut de această prevedere legală.

De asemenea, se afirmă că instituția funcționează conform prevederilor Acordului de delegare a unor operațiuni POCU fiind lipsit de efecte juridice Acordul de delegare POSDRU astfel încât instituția nu poate da curs executării Deciziei nr. 2855/2020 întrucât instituția nu are delegate decât activități de control și monitorizare. Conform punctului III alin. (3) fila x din Acordul de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman 2014-2020 AM-POCU este responsabilă pentru luarea deciziei finale privind eligibilitatea cheltuielilor și pentru efectuarea plății.

Recurenta susține că a efectuat demersurile dispuse imperativ de Instrucțiunea AM nr. 58197/26.09.2017 rezultatele fiind transmise prin poșta electronică către DGPECU prin adresa nr. x/28.09.2020 pentru ca AM să se achite de obligația de plată a sumelor dispuse de instanță prin anularea scrisorilor de informare a beneficiarilor.

Un al doilea motiv de recurs se referă la data de la care prima instanță a aplicat sancțiunile, recurenta afirmând că decizia supusă executării a fost primită de instituție la data de 22.07.2020 și nu poate produce efecte decât de la data comunicării, de la această dată curgând și termenul de executare.

În fine, prin cel de al treilea motiv de recurs recurenta afirmă că a întreprins demersurile dispuse imperativ de Instrucțiunea AM nr. 58197/26.09.2017 rezultatele fiind transmise prin poșta electronică către DGPECU prin adresa nr. x/28.09.2020 înainte de pronunțarea Hotărârii nr. 1271/2020 astfel încât obligația de executare a Deciziei nr. 2855/26.06.2020 a fost îndeplinită.

Pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fostul Ministerul Fondurilor Europene) a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce privește responsabilitatea instituției recurente în executarea Deciziei nr. 2855/26.06.2020 intimatul-pârât arată că recurenta nu are atribuții doar în ceea ce privește plata sumelor dar și analiza cererilor de rambursare cade în sarcina sa, așa cum a stabilit instanța prin decizia menționată.

De asemenea, în cauză a formulat întâmpinare și reclamanta, solicitând, în principal, anularea recursului și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce privește excepția nulității intimata-reclamantă arată că motivele invocate nu se încadrează la cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. iar în ceea ce privește fondul arată că prin decizia supusă executării s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că sarcina reanalizării cererilor de rambursare revine recurentei astfel încât aceste critici nu mai pot fi formulate în cauză. De altfel, chiar recurenta citează din actul de delegare prevederi care se referă la atribuțiile sale de închidere a proiectelor POSTDRU derulate în perioada 2007-2013. Cât privește momentul de la care începe să curgă termenul de executare se susține că hotărârea trebuia să fie executată în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă care este data pronunțării. Demersurile de executare au început ulterior acestui moment și nu au fost finalizate încă.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește excepția nulității recursului aceasta a fost respinsă în ședința publică din data de 23.02.2021.

Cu privire la fondul recursului, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește responsabilitatea instituției recurente în executarea Deciziei nr. 2855/26.06.2020 Înalta Curte constată că toate susținerile recurentei se referă la aspecte preexistente momentului pronunțării deciziei menționate mai sus astfel încât ele nu mai pot fi invocate ca impedimente la executare. Așa cum a reținut și prima instanță, în privința acestor critici există autoritatea de lucru judecat, instanța care a judecat pe fond litigiul stabilind definitiv obligația concretă a autorității recurente iar criticile referitoare al transferul atribuțiilor/competențelor ar fi trebuit invocate în cadrul respectivului litigiu.

În ceea ce privește termenul de la care curge obligația executării, instanța de fond a reținut în mod corect că data de la care intervine obligația de executare a unei hotărâri este data rămânerii definitive a acesteia, așa cum prevede art. 24 alin. (1) din legea nr. 554/2004. Or, data la care o hotărâre este definitivă este data la care a fost soluționat recursul nu data la care hotărârea pronunțată în recurs a fost comunicată părților.

Oricum, acest aspect este lipsit de relevanță practică în condițiile în care instanța de fond a aplicat sancțiunile de la data pronunțării sentinței atacate prin prezentul recurs nu de la data la pronunțării deciziei 2855/2020. Or, la data la care a fost pronunțată sentința atacată termenul de 30 de zile pentru executarea voluntară a hotărârii era expirat chiar dacă acesta ar fi fost calculat de la data comunicării deciziei.

În ceea ce privește executarea hotărârii judecătorești se constată că recurenta nu a făcut dovada faptului că ar fi îndeplinit obligațiile precise impuse prin sentința nr. 953/05.03.2018 rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 2855/23.06.2020. Adresa nr. x/28.09.2020 nu constituie un astfel de act de analizare a unor contestații, așa cum fusese stabilit prin titlul executoriu supus executării.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți Ministerul Educației - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman și B. – Director OI POCU MEC împotriva sentinței civile nr. 1271 din 23 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 22 martie 2021.