ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 593/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 593/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 8 octombrie 2010
SC C.I. SA PRIN LICHIDATOR T. ȘI ASOCIAȚII S.P.R.L. București a formulat
contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1442 din 28 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Contestatoarea a susținut că în
cauza a avut loc o greșeala (eroare) materiala, susținând ca prin Decizia 1442
din 28 aprilie 2010 instanța greșit a respins recursul motivat de faptul că:
„Din verificarea întregii documentații aflate la dosarul cauzei, apare fără
putere de tăgada ca sentința nr. 447 din 10 februarie 2009 a Tribunalului
Comercial Mureș a fost comunicata reclamantei SC C.I. SA la data de 30 martie
2009 potrivit procesului verbal de primire, situație necontestata de recurenta
(fila 73 dosar fond).
Cererea de apel împreuna cu motivele
de apel, trimise prin posta, au fost înregistrate la Tribunalul Comercial Mureș la data de 23 aprilie 2009.
De remarcat ca cererea de apel a
reclamantei este nedatata iar plicul poștal nu are menționata data
depunerii corespondentei.
Potrivit dispozițiilor imperative
cuprinse in art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile
de la data comunicării hotărârii, iar apelul declarat cu depășirea termenului
legal este supus regimului sancționator al respingerii ca tardiv formulat”
Contestatoarea a apreciat că
instanța de recurs încălcând prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ., in
soluționarea temeinica si legala a cauzei nu a cercetat toate documentele
aflate la dosarul cauzei, in mod concret nu a cercetat „actele de procedură”,
mai precis documentele transmise prin fax in data de 17
aprilie 2010 adică: Nota de inventar, xerocopiile recipiselor de
confirmare de primire si factura/chitanța emisa de oficiul poștal.
Contestatoarea a susținut că apelul
nu este tardiv, iar instanțele de apel si de recurs au omis sa cerceteze
conținutul plicului, adică înscrisurile mai sus menționate.
Prin urmare, față de cele arătate
mai sus, omisiunea sau greșeala săvârșita prin necercetarea de către instanțe a
actelor de procedura înfăptuite legal in cauza, în opinia contestatoarei nu
trebuie să îi afecteze dreptul la o justa si echitabila judecata.
Analizând decizia atacată prin
prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare
întrucât motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute
318 alin. (1) teza 1 și 2 pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În
fapt, prin criticile formulate și expuse în cele ce preced, se reiterează
motivele de recurs.
Motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C.
proc. civ., are în vedere situația în care instanța, respingând recursul sau
admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din
motivele de casare sau de modificare. Analizând însă decizia a atacată, rezultă
că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor formulate.
Prevederile legale ale art. 318 C.
proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie
interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în
ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs.
Fiind o cale de retractare și nu de
cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte
motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a
unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat
asupra motivelor de casare invocate de parte.
Potrivit art. 318 C. proc. civ.,
invocat de contestatoare: hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate
cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau
când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din
greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale evidente în
legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Textul legal vizează
greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de
interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare
a unui incident procedural.
Greșelile materiale in înțelesul
art. 318 C. proc. civ. vizează greșelile săvârșite in legătura cu dezlegarea
data recursului, ele trebuie sa fie evidente si săvârșite de instanța ca urmare
a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din
dosarul cauzei. Contestația in anulare speciala nu poate fi exercitata pentru
remedierea unor greșeli de judecata, de apreciere a probelor, de interpretare a
unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Contestația în
anulare reprezintă o cale de atac extraordinara de retractare pentru remedierea
unor greșeli materiale si nu pentru reformarea unor greșeli fond.
Așa cum se poate observa din
motivarea contestației, aceasta are in vedere reformarea unor presupuse greșeli
de fond ale instanței recurs, aspecte ce nu reprezintă erori materiale in
înțelesul art. 318 C. proc. civ.
Rezultă, așadar, că dezlegarea dată
recursului prin decizia atacată nu este nici rezultatul unei greșeli materiale
ori al unei omisiuni, iar prezenta contestație in anulare specială este
nefondată și din perspectiva art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente și
nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. pr. civ., conform art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C.I.
SA PRIN LICHIDATOR T. ȘI ASOCIAȚII SPRL București împotriva deciziei nr. 1442
din 28 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,
pronunțată în dosarul nr. 4153/302/2007.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatoarea SC C.I. SA PRIN LICHIDATOR T. ȘI ASOCIAȚII SPRL
București împotriva deciziei nr. 1442 din 28 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,secția comercială, pronunțată în dosarul nr.
4153/302/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
9 februarie 2011.