ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4828/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 227/CA din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. și, în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA Pașcani în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin aceeași sentință, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA Pașcani în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Iași și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Iași, prin care solicita anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei din 5 august 2008. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC R. SA Pașcani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5142 din 19 noiembrie 2010, a respins recursul ca tardiv formulat, reținând că sentința recurată a fost comunicată la data de 28 ianuarie 2010 și a fost atacată cu recurs la data de 16 februarie 2010, cu depășirea termenului de recurs prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și art. 301 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare SC R. SA prin Lichidator judiciar M.C. IPURL Iași, invocând ca temei legal al cererii, dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și a susținut, în esență, soluția instanței de recurs, de respingere a recursului ca tardiv, este rezultatul unei erori materiale, cererea de recurs fiind depusă la poștă la data de 16 februarie 2010, în cadrul termenului legal de recurs.

Analizând cererea de contestație în anulare a deciziei din 19 noiembrie 2010, instanța constată că este neîntemeiată pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

De asemenea, este necontestat că, prin decizia nr. 5142/2010, recursul formulat de societatea comercială reclamantă împotriva sentinței civile nr. 227/CA din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat cu depășirea termenului legal de recurs, reținându-se că sentința recurată fusese comunicată la data de 28 ianuarie 2010, iar recursul fusese depus la data de 16 februarie 2010. Societatea comercială petentă a susținut că data de 16 februarie 2010 s-ar afla în interiorul termenului de recurs, de 15 zile prevăzut la art. 301 C. proc. civ., ceea ce nu este adevărat, ultima zi pentru depunerea recursului fiind 13 februarie 2010, nefiind deci vorba de nicio eroare materială în calcularea termenului de recurs și a datei depunerii cererii de recurs la oficiul poștal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC R. SA prin lichidator judiciar M.C. IPURL Iași împotriva deciziei nr. 5142 din 19 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.