ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4828/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4828/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 227/CA din 16 decembrie
2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. și, în consecință a
respins acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA Pașcani în contradictoriu cu
această pârâtă, ca fiind împotriva unei persoane fără calitate procesuală
pasivă.
Prin aceeași
sentință, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA
Pașcani în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Iași și Administrația Finanțelor
Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Iași, prin care solicita anularea
raportului de inspecție fiscală și a deciziei din 5 august 2008.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamanta SC R. SA Pașcani, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinice.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5142
din 19 noiembrie 2010, a respins recursul ca tardiv formulat, reținând că sentința
recurată a fost comunicată la data de 28 ianuarie 2010 și a fost atacată cu recurs
la data de 16 februarie 2010, cu depășirea termenului de recurs prevăzut de
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și art. 301 C.
proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri
a formulat contestație în anulare SC R. SA prin Lichidator judiciar M.C. IPURL Iași,
invocând ca temei legal al cererii, dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
și a susținut, în esență, soluția instanței de recurs, de respingere a recursului
ca tardiv, este rezultatul unei erori materiale, cererea de recurs fiind depusă
la poștă la data de 16 februarie 2010, în cadrul termenului legal de recurs.
Analizând cererea de contestație
în anulare a deciziei din 19 noiembrie 2010, instanța constată că este neîntemeiată
pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, potrivit
dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs
mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte,
a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
De asemenea, este necontestat
că, prin decizia nr. 5142/2010, recursul formulat de societatea comercială reclamantă
împotriva sentinței civile nr. 227/CA din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat cu
depășirea termenului legal de recurs, reținându-se că sentința recurată fusese comunicată
la data de 28 ianuarie 2010, iar recursul fusese depus la data de 16 februarie 2010.
Societatea comercială
petentă a susținut că data de 16 februarie 2010 s-ar afla în interiorul termenului
de recurs, de 15 zile prevăzut la art. 301 C. proc. civ., ceea ce nu este adevărat,
ultima zi pentru depunerea recursului fiind 13 februarie 2010, nefiind deci vorba
de nicio eroare materială în calcularea termenului de recurs și a datei depunerii
cererii de recurs la oficiul poștal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în
anulare formulată de SC R. SA prin lichidator judiciar M.C. IPURL Iași împotriva
deciziei nr. 5142 din 19 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 octombrie 2011.