ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4639/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Soluțiile instanțelor care au declanșat conflictul

negativ de competență

Călărași

Prin cererea înregistrată

inițial pe rolul Tribunalului Călărași la data de 29 august 2011, sub nr. 3593/116/2011,

reclamanta SC A.F. SA a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice a Orașului

Lehliu-Gară, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună

anularea adresei din 23 iunie 2011, emisă de către Administrația Finanțelor Publice

a Orașului Lehliu-Gară, să se constate inexistența debitelor reclamantei către pârâtă,

anterioare închiderii procedurii de reorganizare, obligarea pârâtei la rectificarea

evidenței fiscale a reclamantei, precum și redistribuirea viramentelor făcute eronat

de la data închiderii procedurii de reorganizare și până la data sesizării instanței.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că la data de 18 mai 2004, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Ialomița a formulat cerere la Tribunalul Ialomița prin care a solicitat deschiderea

proceduri reorganizării și a falimentului, împotriva SC A.F. SA, arătând că are

față de aceasta o creanță de recuperat în sumă de 12.761.813.746 ROL.

Potrivit sentinței comerciale

nr. 468 din 11 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 587/2004

rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1604 din 12 mai 2006 pronunțată

de Curtea de Apel București, s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare a

sa ca urmare a îndeplinirii obligațiilor de plată asumată prin planul de reorganizare

confirmat prin Sentința comercială nr. 225/2005 a aceleiași instanțe.

Față de cele mai sus arătate,

reclamanta a solicitat să se constate că sumele ulterior imputate de către pârâtă

prin procesul-verbal de control din 23 iunie 2004 (desfășurat după data rămânerii

irevocabile a hotărârii judecătorului sindic) și care au constituit baza a numeroase

litigii de imputare, nu sunt datorate, raportat la împrejurarea că deși aceste debite

erau cunoscute înainte de deschiderea procedurii, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Ialomița nu a făcut nici o contestație în baza art. 87 alin. (2) din Legea

nr. 64/1995 dar nici împotriva sentinței prin care s-a dispus închiderea procedurii

de reorganizare așa cum prevăd dispozițiile aceleiași legi, în vigoare la acea dată.

Prin sentința nr. 265

din 28 februarie 2012, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței materiale

a tribunalului, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei,

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut, în esență, că prezentul litigiu are ca obiect anularea

adresei din 23 iunie 2011 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului

Lehliu-Gară, care se referă la o sumă datorată de reclamantă, în cuantum de 1.739.210

RON.

De asemenea, suma stabilită

a fi datorată de reclamantă, anterior închiderii procedurii de reorganizare, în

sumă de 2.083.602,5 RON constatată prin procesul-verbal din 23 iunie 2004 de către

Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, a cărei inexistență solicită reclamanta

a se constata, reprezintă tot o creanță bugetară (TVA, impozit pe profit,etc. și

accesorii ale acestora) mai mare de 500.000 RON. Astfel, în temeiul prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparține Curții

de apel, secția de contencios administrativ și fiscal.

Apel București

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

la data de 7 martie 2012, sub același număr.

Prin sentința nr. 3322

din 18 mai 2012, Curtea de Apel București a declinat, la rândul ei, competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Călărași.

Totodată, constatând ivit

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru soluționarea conflictului.

A reținut în considerentele

hotărârii această instanță că, în prezenta cauză obiectul cererii de chemare în

judecată este „constatarea inexistenței debitelor petentei anterioare închiderii

procedurii de reorganizare” și obligarea pârâtei la rectificarea evidenței fiscale.

Or, a apreciat Curtea, aceste acțiuni (acțiune în constatare și obligație de a face)

în legătură cu datorii anterioare închiderii procedurii de reorganizare sunt cereri

în constatare, neevaluabile în bani ce se adresează Tribunalului Călărași, în temeiul

art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale”.

II. Soluția Înaltei Curți

de Casație și Justiție, ca regulator de competență

Înalta Curte, în raport

de dispozițiile art. 20 din C. proc. civ., reține că în mod legal a fost investită

cu soluționarea conflictului negativ de competență, asupra căruia se va pronunța

în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente.

După cum se constată,

obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat și prin notele

scrise depuse la 18 mai 2012 (dosar Curtea de Apel București) este „anularea adresei

din 23 iunie 2011 emisă de către Administrația Finanțelor Publice a Orașului Lehliu-Gară;

constatarea inexistenței debitelor reclamantei anterioare închiderii procedurii

de reorganizare către pârâtă; obligarea pârâtei la rectificarea evidenței fiscale

a reclamantei, precum și redistribuirea viramentelor făcute eronat de la data închiderii

procedurii de reorganizare și până în prezent”.

Potrivit dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 554/2004: „(1) Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Dat fiind obiectul cererii

de chemare în judecată și dispozițiile legale menționate anterior, se reține că

în speță, litigiul nu privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora, astfel că stabilirea competenței nu se va face după criteriul

valoric ci după rangul autorității emitente a adresei din anul 2011 a cărei anulare

s-a solicitat în principal de către reclamantă.

Întrucât actul a cărui

anulare se solicită a fost emis de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Lehliu-Gară,

asimilată autorității publice locale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1)

teza I și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

revine competența de soluționare a cauzei Tribunalului Călărași, secția contencios

administrativ și fiscal.

Față de cele menționate,

în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A.F. SA și Administrația Finanțelor

Publice Lehliu-Gară, în favoarea Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie

2012.