ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1604/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 752,

pronunțată la data de 27 ianuarie 2004, în dosarul nr. 1491/COM/2003, secția

comercială a Tribunalului Constanța, a admis acțiunea formulată de reclamanta E.D.P.P.

Constanța în contradictoriu cu pârâții D.M. și F.N.S.M. și în consecință: a

obligat pe pârâtul D.M. să plătească reclamantei suma de 1520,56 EURO,

reprezentând chirie aferentă perioadei noiembrie 2001 – noiembrie 2003 și suma

de 2.737,88 EURO, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului; a dispus

rezilierea contractului de închiriere nr. 2199/2000, încheiat între reclamantă

și pârâtul D.M.; a dispus evacuarea pârâților din spațiul comercial situat în

Constanța, B-dul Alexandru Lăpușneanu; a obligat pe pârâtul D.M. să plătească

reclamantei suma de 17.506.323 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și pe

pârâta F.N.S.M. să plătească reclamantei suma de 110.500 lei, cu același titlu.

Spre a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtul D.M. s-a încheiat

contractul de închiriere nr. 2199/2000, având ca obiect spațiul comercial

situat în Constanța, B-dul Alexandru Lăpușneanu, că pârâtul locatar nu și-a

îndeplinit, la termen, obligația de plată a chiriei, aspect recunoscut de

acesta, apreciind că prin aceasta sunt îndeplinite condițiile rezilierii

contractului și, urmare a desființării convenției, acest pârât nu mai justifică

ocuparea acestui spațiu cu titlu legal, iar pârâta F.N.S.M. nu a deținut

spațiul în litigiu în baza unui contract de închiriere, și a făcut aplicarea art.

969, 970, 1073 C. civ., coroborate cu art. 9 lit. d), art. 51, art. 15 din

menționatul contract, art. 1429 pct. 2 C. civ., art. 1066, 1069 C. civ., în

raport de clauza penală convențională, reglementată de art. 6 din contract, art.

1020, 1021 C. civ. și art. 274 C. proc. civ.

Apelul declarat de pârâți

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a Curții

de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 125/ COM, pronunțată la data de 9

mai 2005, în dosarul nr. 85/COM/2005.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de control judiciar a reținut, raportând criticile

apelanților sentinței atacate, că în raport de prevederile art. 56 C. com.,

raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., competența materială de

soluționare a litigiului în fond aparține secției comerciale a

t

ribunalului Constanța; că nu era

obligatorie comunicarea încheierii tribunalului din data de 30 septembrie 2003,

atât timp cât împotriva acesteia nu se putea declara apel decât odată cu fondul

pricinii; că instanța de fond a soluționat toate capetele de cerere cu care a

fost investită și a examinat toate apărările pârâtului în raport de probele

administrate, iar, cu referire la criticile aduse judecății cauzei în fond, a

apreciat soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică atât cu privire

la obligația de plată a chiriei și a penalităților, cât și cu privire la

rezilierea contractului și evacuarea pârâților din spațiul litigios și a

înlăturat apărările apelantului pârât referitoare la lipsa consimțământului

locatarului la modificarea cuantumului chiriei, față de art. 15 din contractul

părților, care determină criteriile funcție de care urma să opereze modificarea

prețului închirierii, în conformitate cu dispozițiile H.C.L.M. Constanța nr. 370

din 2 octombrie 2001, ce se referă la spații comerciale precum și la spații cu

altă destinație decât cea de locuință.

Împotriva menționatei

decizii au formulat recurs apelanții pârâți invocând motivele prevăzute de art.

304 pct. 5 și pct. 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că instanța de apel a reținut cauza în pronunțare la data de

25 aprilie 2005 în lipsa apelanților care nu au fost citați fără a acorda

acestora posibilitatea de a formula probe în apărare și a amânat pronunțarea la

data de 5 mai 2005, pentru a le da posibilitatea să facă dovada achitării

timbrajului, critici care se circumscriu motivului invocat prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ.

Este de observat că în

dezvoltarea motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în

vigoare la data pronunțării deciziei atacate, recurenții au criticat prima

instanță, Tribunalul Constanța, cu referire la nepronunțarea asupra apărărilor

formulate prin întâmpinare, între care cea referitoare la cuantumul chiriei și

modalitatea de calcul a acesteia, fără a preciza relevanța pe care aceste

critici o au față de decizia atacată, conform cerințelor art. 304 raportat la art.

299 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea actelor

și lucrărilor dosarului relevă că, la primul termen sorocit judecății apelului:

28 martie 2005, apelantul pârât s-a prezentat în instanță în nume propriu și ca

reprezentant al apelantei pârâte F.N.S.M., conform încheierii de la acea dată

când, pentru ca apelanții să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de

6.750.000 lei și să depună timbru judiciar în valoare de 20.000 lei, s-a

acordat un nou termen la data de 25 aprilie 2005, luat în cunoștință de pârâți,

personal și prin reprezentant, așa încât, în conformitate cu art. 153 alin. (1)

C. proc. civ., aceștia nu mai aveau a fi citați, aspect ce înlătură incidența art.

105 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că în

conformitate cu art. 287 alin. (1) pct. 4 raportat la alin. (2) C. proc. civ.,

cererea de apel va cuprinde, sub sancțiunea decăderii, și dovezile invocate în

susținerea apelului și cum această mențiune lipsește din cererea de apel

formulată în cauză de apelanți, critica încălcării dreptului lor de apărare

pentru motivul invocat nu se justifică.

Așa fiind, constatând

neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 pentru casarea hotărârii

atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va

respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâții F.N.S.M. CONSTANȚA și D.M., împotriva deciziei nr. 125 din 9 mai 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2006.