ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5539/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 516 din 23 martie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A.C. SRL Fetești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Obiectul acțiunii cu care a fost învestită, îl reprezintă obligarea pârâților la plata sumei de 299.824.523 lei reprezentând dobânda datorată la suma de 102.672.614 lei de la data de 28 ianuarie 1999, până la data de 12 februarie 2004. Cu privire la dobânzile solicitate de reclamantă, s-a stabilit că atât calculul acestora, cât și plata lor este reglementată de O.G.

nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare. În acest sens, reclamanta ar avea dreptul la dobânzi, numai pentru suma rămasă după ce a avut loc operațiunea de compensare a sumei de102.672.614 lei; or, după efectuarea compensării s-a constatat că reclamanta nu mai avea de primit diferențele pentru care s-ar fi putut calcula dobânzi. În termen legal, împotriva sus-menționate sentințe a declarat recurs reclamanta, SC A.C. SRL Fetești. Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta a subliniat că prin interpretarea greșită a actului dedus judecății și aplicarea greșită a legii, instanța a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală. În concret, s-a arătat că datorită executării necorespunzătoare abuzive efectuate de către funcționarii Gărzii Financiare, s-a creat recurentei, un prejudiciu în sensul prevederilor art. 1084 C. civ., constând în lipsa de folosință a unei sume, plus câștigul nerealizat.

Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița a formulat întâmpinare, solicitând menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței recurate. Examinând sentința atacată, atât prin prisma criticilor aduse de recurentă, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia. Prin cererea de chemare în judecată, adresată inițial Tribunalului Ialomița, recurenta-reclamantă a cerut obligarea intimaților-pârâți, la plata sumei ce reprezintă dobânda datorată pentru suma de 102.672.614 lei, precizând că această dobândă a fost calculată la 299.824.523 lei, în conformitate cu dobânzile plătite de societate la creditele bancare contractate.

Prin sentința civilă nr. 365 din 11 aprilie 2000, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3621 din 13 noiembrie 2001, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să restituie societății A.C. SRL Fetești, suma de 102.674.614 lei, plus cheltuieli de judecată. Așa cum rezultă din adresa nr. 3121 din 12 februarie 2004, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița, urmare a cererii recurentei-reclamante, s-a procedat la compensarea debitului restant la sursa „impozit pe profit”, cu suma de 102.672.614 lei. În mod corect, Curtea de Apel București a reținut că nu poate fi primită cererea de acordare de dobânzi la suma mai sus arătată, în condițiile în care după efectuarea operațiunii de compensare nu s-au constatat diferențe nerestituite în termen, pentru a se calcula dobânzi.

Instanța fondului a aplicat corect dispozițiile O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare. Astfel, potrivit art. 16 și 19 din ordonanță, precum și Normelor metodologice de aplicare a acesteia (aprobată prin Ordinul nr. 1785/2002), dobânda se calculează de către organul fiscal competent, numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită după efectuarea operațiunii de compensare, iar restituirea să nu se fi făcut în termenul legal. Cum în speță, suma stabilită prin hotărârea judecătorească irevocabilă a fost compensată în totalitate, nerămânând diferențe de restituit, recurenta-reclamantă nu are dreptul la plata unei dobânzi pentru suma în discuție. Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL Fetești împotriva sentinței civile nr. 516 din 23 martie 2005, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.