ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5539/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 516 din 23

martie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată

de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și a respins, ca

nefondată, acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A.C. SRL Fetești,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală

a Finanțelor Publice Ialomița

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Obiectul acțiunii cu care a fost învestită, îl

reprezintă obligarea pârâților la plata sumei de 299.824.523 lei reprezentând

dobânda datorată la suma de 102.672.614 lei de la data de 28 ianuarie 1999,

până la data de 12 februarie 2004.

Cu privire la dobânzile solicitate

de reclamantă, s-a stabilit că atât calculul acestora, cât și plata lor este

reglementată de O.G. nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor bugetare. În

acest sens, reclamanta ar avea dreptul la dobânzi, numai pentru suma rămasă

după ce a avut loc operațiunea de compensare a sumei de102.672.614 lei; or,

după efectuarea compensării s-a constatat că reclamanta nu mai avea de primit

diferențele pentru care s-ar fi putut calcula dobânzi.

În termen legal, împotriva

sus-menționate sentințe a declarat recurs reclamanta, SC A.C. SRL Fetești.

Invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta a subliniat că prin interpretarea

greșită a actului dedus judecății și aplicarea greșită a legii, instanța a

pronunțat o sentință netemeinică și nelegală. În concret, s-a arătat că

datorită executării necorespunzătoare abuzive efectuate de către funcționarii

Gărzii Financiare, s-a creat recurentei, un prejudiciu în sensul prevederilor

art. 1084 C. civ., constând în lipsa de folosință a unei sume, plus câștigul

nerealizat.

Intimata Direcția Generală a

Finanțelor Publice Ialomița a formulat întâmpinare, solicitând menținerea, ca

legală și temeinică, a sentinței recurate.

Examinând sentința atacată, atât

prin prisma criticilor aduse de recurentă, cât și în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive

pentru casarea sau modificarea acesteia.

Prin cererea de chemare în judecată, adresată

inițial Tribunalului Ialomița, recurenta-reclamantă a cerut obligarea

intimaților-pârâți, la plata sumei ce reprezintă dobânda datorată pentru suma

de 102.672.614 lei, precizând că această dobândă a fost calculată la

299.824.523 lei, în conformitate cu dobânzile plătite de societate la creditele

bancare contractate.

Prin sentința civilă nr. 365 din 11

aprilie 2000, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3621 din 13 noiembrie 2001, a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, Ministerul Finanțelor

Publice a fost obligat să restituie societății A.C. SRL Fetești, suma de

102.674.614 lei, plus cheltuieli de judecată.

Așa cum rezultă din adresa nr. 3121

din 12 februarie 2004, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița,

urmare a cererii recurentei-reclamante, s-a procedat la compensarea debitului

restant la sursa „impozit pe profit”, cu suma de 102.672.614 lei.

În mod corect, Curtea de Apel

București a reținut că nu poate fi primită cererea de acordare de dobânzi la suma

mai sus arătată, în condițiile în care după efectuarea operațiunii de

compensare nu s-au constatat diferențe nerestituite în termen, pentru a se

calcula dobânzi.

Instanța fondului a aplicat corect

dispozițiile O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare. Astfel,

potrivit art. 16 și 19 din ordonanță, precum și Normelor metodologice de

aplicare a acesteia (aprobată prin Ordinul nr. 1785/2002), dobânda se

calculează de către organul fiscal competent, numai asupra sumei care a fost

aprobată a fi restituită după efectuarea operațiunii de compensare, iar

restituirea să nu se fi făcut în termenul legal.

Cum în speță, suma stabilită prin hotărârea

judecătorească irevocabilă a fost compensată în totalitate, nerămânând

diferențe de restituit, recurenta-reclamantă nu are dreptul la plata unei

dobânzi pentru suma în discuție.

Având în vedere cele expuse, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.C. SRL Fetești împotriva sentinței civile nr. 516 din 23 martie

2005, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.