ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 6 octombrie 2005

și precizată ulterior, C.S.G. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor

Publice, solicitând a se constata refuzul nejustificat al acestuia, exprimat

prin adresa nr. 21590 din 11 iulie 2005, de a-i plăti sumele de bani ce

reprezintă influențele de curs valutar și daunele produse ca urmare a

nerestituirii sumelor reținute, nedatorat, cu titlul de impozit pe venit.

În motivarea acțiunii, reclamantul

a arătat că în cursul anului 1998 a efectuat operațiuni valutare prin intermediul

B.T. – R., care a reținut prin stopaj la sursă și a virat nelegal la bugetul

statului, impozitul calculat conform O.G. nr. 85/1997.

Suma totală reținută a fost de

303.583 dolari S.U.A. și la data de 23 mai 2002 a solicitat Administrației Financiare a Sectorului 1 București, restituirea sumelor reținute și

virate la buget.

A precizat că prin decizia

civilă nr. 88 din 19 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, a constatat refuzul nejustificat al pârâtelor

Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București și respectiv,

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București de a-i soluționa

cererea având ca obiect restituirea sumei de 303.583 dolari S.U.A. și totodată,

a obligat aceste autorități publice să-i achite suma de bani datorată.

Cu toate acestea, prin

adresa nr. 215907 din 11 iulie 2005, Ministerul Finanțelor Publice i-a

comunicat că solicitarea de plată a dobânzilor aferente pe perioada cuprinsă

între data de 25 iunie 2004 și data achitării efective a diferenței datorate,

precum și modalitatea de acordare a dobânzilor urmează a fi stabilită printr-un

ordin ministerial care însă, nu a fost emis.

În opinia recurentului,

adresa de răspuns mai sus menționată are caracterul unui act administrativ

individual, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

și competența de soluționare a litigiului dintre părți aparține instanței de contencios

administrativ, conform art. 10 alin. (1) din aceeași lege organică.

Prin sentința civilă nr. 643

din 15 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea ca inadmisibilă, apreciind că adresa

nr. 215907 din 11 iulie 2005, emisă de pârât nu poate fi calificată ca act administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul C.S.G.

Recurentul a susținut că

sentința nu este motivată, din moment ce nu se analizează motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților.

Pe de altă parte, Curtea de Apel

a dat o calificare eronată adresei de răspuns emisă de pârât ca urmare a unei

cereri întemeiată pe dispozițiile C. proc. fisc. și a celorlalte prevederi în

materie fiscală, referitoare la restituirea sumelor de bani încasate necuvenit

la bugetul statului.

Recursul este fondat.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, în executarea obligației stabilite

de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă

nr. 88 din 19 ianuarie 2004, rămasă irevocabilă, Administrația Finanțelor

Publice a Sectorului 1 București a restituit reclamantului C.S.G. suma de

5.972.497.670 lei, reprezentând diferența de curs valutar, cu privire la care se

stabilise că nu era legal datorată.

Cât privește însă,

solicitarea de restituire a dobânzilor pretinse în baza art. 119 alin. (1),

coroborat că art. 112 alin. (1) lit. d) C. proc. fisc., pentru perioada 25

iunie 2004 și până la achitarea efectivă a diferenței datorate, cu adresa nr. 215907

din 11 iulie 2005, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a comunicat

reclamantului că urmează a fi soluționată prin ordin al Ministrului care nu a fost

emis nici până în prezent, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința

cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Conținutul adresei

respective exprimă refuzul nejustificat al autorității publice pârâte de a

soluționa favorabil cererea reclamantului pentru aplicarea unor norme ale C. proc.

fisc. și a altor prevederi în materie fiscală, referitoare la restituirea

sumelor de bani încasate necuvenit la bugetul statului.

Ținând seama de acest

conținut, dar și de atitudinea ulterioară a pârâtului, manifestată prin refuzul

emiterii ordinului de restituire și de stabilire a modalității de acordare a dobânzilor,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că adresa de răspuns are natura

unui act administrativ de autoritate individual, care potrivit art. 1 alin. (1)

și art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este susceptibil de control

judiciar exercitat pe calea instituită prin acest act normativ.

Indiferent însă, de

calificarea juridică ce trebuie dată actului unilateral, acțiunea reclamantului

era admisibilă în raport de prevederile art. 19 din aceeași lege organică,

devreme ce sumele de bani pretinse cu titlu de diferențe decurgând din

influențele de curs valutar și dobânzile aferente au fost solicitate prin noua acțiune

ca efect al admiterii acțiunii inițiale, prin decizia Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, nr. 88 din 19 ianuarie

2004.

Având în vedere

considerentele expuse în cele ce preced, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 313 C. proc. civ., urmează a se admite recursul și a fi casată sentința

cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.S.G.

împotriva sentinței civile nr. 643 din 15 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2007.