ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

în judecată și hotărârea primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta SC R.T. SRL a chemat în

judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași,

solicitând să se dispună anularea Deciziei nr. 7506 din 19 aprilie 2011 prin

care pârâta a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva

procesului-verbal de control financiar nr. AIF 5924 din 25 martie 2011 și a dispoziției

obligatorii nr. AIF 59245 din 28 martie 2011, ambele emise de DGFP Iași,

anularea procesului-verbal de control financiar și a dispoziției obligatorii

anterior menționate, suspendarea executării actelor atacate, precum și

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Iași a formulat întâmpinare în care a solicitat

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 332

din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC

"R.T." SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Iași.

A dispus anularea

Deciziei nr. 7506 din 19 aprilie 2011, a procesului-verbal de control financiar

nr. AIF 5924 din 25 martie 2011 și a dispoziției obligatorii nr. AIF 5925 din

28 martie 2011 emise de pârâtă.

A dispus suspendarea

dispoziției obligatorii nr. AIF 5925 din 28 martie 2011 emisă de pârâtă până la

momentul soluționării irevocabile a cauzei și a respins cererea privind

suspendarea executării Deciziei nr. 7506 din 19 aprilie 2011 și a

procesului-verbal de control financiar nr. AIF 5924 din 25 martie 2011.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

SC R.T. SRL, având ca

obiect principal de activitate transporturile urbane, suburbane și

metropolitane de călători, a fost supusă unui control privind modul de acordare

a sumelor reprezentând transferuri/subvenții acordate de la bugetul de stat

pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a

veteranilor de război pentru anii 2008 - 2010, controlul fiind finalizat prin

încheierea procesului-verbal de control nr. AIF 5924 din 25 martie 2011 și

emiterea dispoziției obligatorii nr. AIF 5925 din 28 martie 2011.

Organul de control a

constatat că SC R.T. SRL nu are dreptul la decontarea cheltuielilor de

călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război, reținând că

reclamanta nu a prezentat cupoanele statistice (biletele de călătorie gratuită

folosite de veteranii și văduvele de război), ci doar borderourile care au fost

întocmite pe baza acestor cupoane statistice, în condițiile în care în lipsa

cupoanelor statistice nu poate fi verificată realitatea serviciilor de

transport prestate de reclamantă și achitate de la bugetul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii, fapt care impune restituirea sumelor

încasate cu acest titlu. A mai reținut organul de control că societatea nu are

dreptul la decontarea călătoriilor efectuate de veteranii și văduvele de război

deoarece pe distanțele cuprinse între stația de plecare și cea de sosire,

conform licențelor de traseu deținute de societate și datelor înscrise în

borderourile întocmite, exista posibilitatea de călătorie pe calea ferată.

Reclamanta a

contestat pe cale administrativă procesul-verbal de control financiar și

dispoziția obligatorie emisă în temeiul acestuia, contestația fiind respinsă,

ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 7506 din 19 aprilie 2011 emisă de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași.

Împotriva acestei

decizii precum și a actelor administrative subsecvente, reclamanta a formulat

acțiune în contencios administrativ.

În ceea ce privește

apărarea reclamantei potrivit căreia a fost controlată financiar de mai multe

ori, pentru aceeași perioadă, cu privire la sumele de bani pe care le-a încasat

ori pe care le-ar avea de încasat de la bugetul de stat reprezentând

contravaloarea transportului veteranilor și văduvelor de război pentru perioada

2008 - 2010, Curtea a reținut că efectuarea unui control financiar la un agent

economic transportator, în temeiul dispozițiilor art. 5 lit. b) din Legea nr.

30/1991, cu privire la utilizarea unor sume de bani acordate de stat, în baza

Legii nr. 44/1994, pentru decontarea transportului public al veteranilor și

văduvelor de război nu constituie o încălcare a regulii stabilite de art. 10

din Legea nr. 30/1991 potrivit căreia într-un an calendaristic un agent

economic poate face obiectul unui singur control al contabilității, pentru

sinceritatea bilanțurilor și determinarea sumelor datorate cu orice titlu

statului, și nici a principiului bunei administrări.

În ceea ce privește

problema de fond a litigiului, Curtea a reținut că societatea comercială

reclamantă, cu capital privat, a efectuat, în baza licențelor de traseu ce au

fost emise de către Autoritatea Rutieră Romană, pentru trasee județene și

interjudețene, transportul cu autobuzele aflate în exploatare a persoanelor

beneficiare ale prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, de

la care a colectat biletele speciale de călătorie, tipărite de Ministerul

Transporturilor, și că, pe baza acestor cupoane statistice, a completat

documentele prevăzute de Ordinul nr. 266/2005, emis de Ministerul Finanțelor

Publice, pe care le-a prezentat spre avizare, filialei județene a asociației

veteranilor de război, iar ulterior direcției generale a finanțelor publice din

județul în care își are sediul social, deconturi în baza cărora a obținut

ulterior contravaloarea prestației de transport, din fondurile asigurate de

Ministerul Transporturilor,

Din înscrisurile

aflate la dosar rezultă că verificarea cupoanelor statistice pentru transportul

auto interurban de persoane s-a efectuat de către inspectori din cadrul

serviciului "Sinteza și asistența elaborării și execuției bugetelor

locale" - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică, din cadrul

D.G.F.P. Iași, și că rezultatul acestor verificări au fost consemnate în note

de constatare, în cuprinsul cărora se consemnează că: "În urma controlului

efectuat am constatat că toate cupoanele corespund ca serie, km. și valoare și

că totalul borderourilor cupoanelor statistice corespunde cu situația

centralizatoare a borderourilor rezultate prin Legea nr. 44/1994",

precizându-se, de asemenea, că "numărul persoanelor transportate,

parcursul realizat, numărul cupoanelor și valoarea totală a cupoanelor

corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor și au fost completate cu

toate datele cerute de formular, conform legii", "situațiile centralizatoare

fiind numerotate, semnate și ștampilate la A.N.V.R. Iași"; drept pentru

care borderourile lunare ale cupoanelor statistice A.N.V.R. cu autobuzul au

fost avizate de D.G.F.P.C.F.S. Iași, sub semnătură și aplicarea sigiliului

instituției publice menționate. Astfel, Curtea a constatat că această procedură

respectă indicațiile transmise de Agenția Națională de Administrare Fiscală,

prin circulara emisă în cursul lunii iunie 2006, și că, prin adresa nr. 41236

din 12 octombrie 2005, Autoritatea Rutieră Română a făcut cunoscut Asociației

Naționale a Veteranilor de Război că: "Conform Legii nr. 44/1994, precum

și Ordinul comun MTCT/MFP nr. 266/2005 nu există nicio prevedere în sensul în

care călătoriile sunt limitate la teritoriul județului de domiciliu".

S-a mai reținut, de

asemenea, că urmare adresei Curții de Conturi nr. II/03.0341 din data de 26

aprilie 2010 și a dispoziției compartimentului control din cadrul D.G.F.P. Iași

care a întocmit un Raport de prezentare la Procesul-verbal de control încheiat

la activitatea de Inspecție Fiscală și la activitatea de Trezorerie și

Contabilitate Publică, consilieri din cadrul Serviciului de Control Financiar

al D.G.F.P. Iași au efectuat, în cursul anului 2010, o verificare la SC R.T.

SRL, având ca obiect controlul ulterior privind modul de acordare a sumelor

reprezentând transferuri și subvenții, acordate de la bugetul de stat, pentru

decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de

război, pentru anii 2008 - 2010, verificare ce s-a încheiat prin încheierea

procesului-verbal în litigiu.

În raport de această

situație de fapt și de temeiul de drept în baza căruia s-a angajat răspunderea

patrimonială a reclamantei, Curtea a constatat că deficiențele semnalate de

Curtea de Conturi vizează, în principal, faptul că "cheltuielile care se

solicită a fi decontate de la bugetul de stat nu au cuprins numai tarifele de

transport pe căile auto județene", că "verificarea de către biroul de

control financiar a documentelor a constat numai în asigurarea concordanței

datelor înscrise în borderouri cu cele de pe cupoanele statistice ale biletelor

speciale de călătorie gratuită", și că "nu există proceduri

operaționale de control pentru Biroul de control financiar cu privire la

verificarea, în vederea avizării, a documentelor privind decontarea

cheltuielilor de călătorie gratuită pentru beneficiarii Legii nr.

44/1994", precum și că, în aceeași ordine de idei, Compartimentul Control

din cadrul D.G.F.P. Iași apreciază că borderourile lunare pentru decontarea

biletelor speciale de călătorie cu mijloace de transport auto, utilizate de

veteranii de război, "nu au îndeplinit în toate cazurile condițiile de

legalitate pentru decontare", întrucât "cele mai multe dintre

borderouri, astfel întocmite de transportatorii autorizați, cuprind bilete

pentru distanțe de transport mai mari decât cele până la stația de cale ferată

cea mai convenabilă, fiind încălcate prevederile art. 15/16 lit. a) alin. al

treilea din Legea nr. 44/1994".

Pe lângă aceste

deficiențe, în sarcina transportatorului-reclamant se reține și faptul că

"nu justifică realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a

decontării cheltuielilor aferente transportului veteranilor de război",

întrucât "nu a pus la dispoziția organelor de control cupoanele

statistice, care împreună cu borderourile și situațiile centralizatoare au

calitatea de a justifica efectuarea prestațiilor către beneficiarii Legii nr.

44/1994", invocându-se, în justificarea măsurilor luate, încălcarea

dispozițiilor art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 82/1991 a contabilității,

a prevederilor Ordinului nr. 3512/2008 și ale Ordinului nr. 266/2005.

Plecând de la aceste

constatări, concluzii și măsuri, ale organului de control, prima instanță a

apreciat că în cercetarea legalității actelor administrativ-fiscale contestate

trebuie să se plece de la împrejurarea, necontestată, că documentele întocmite

de aceasta, în condițiile prevăzute de ordinul nr. 266/2005 al Ministerului

Finanțelor Publice, au fost confirmate, inclusiv în partea referitoare la "numărul

persoanelor transportate, parcursul realizat, numărul cupoanelor și valoarea

totală a cupoanelor", de către instituțiile publice și persoanele

menționate în cuprinsul actului de reglementare menționat expres în final, în

baza acestora, să se stabilească dacă simplul fapt al neprezentării cupoanelor

statistice, cu ocazia controlului efectuat de pârâtă în cursul anului 2011,

justifică concluzia că transportatorul nu a dovedit "realitatea și

legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării cheltuielilor aferente

transportului veteranilor de război", precum și măsura de a se restitui la

buget suma de 3.942.645,87 RON de către cărăuș.

Textul art. 16 lit.

a) teza a II-a prevede că: "Veteranii de război (...) care locuiesc în

mediul rural au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii

interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există

posibilitatea să călătorească pe calea ferată (...)" fără distincția ce a

fost adăugată de organul fiscal, potrivit căreia, în cazul acestor localități

rurale, lipsite de stație CFR, veteranii ar fi îndreptățiți a folosi mijloacele

auto doar până la cea mai apropiată stație CFR, ceea ce le-ar face situația

mult mai grea acestora din urmă, în raport cu cei domiciliați în localități cu

legătură la calea ferată, din moment ce ar fi nevoiți să schimbe mai multe

mijloace de transport pentru a ajunge la destinație.

Chiar prin adresa nr.

9310 din 10 mai 2011 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii,

această autoritate publică își exprima un punct de vedere privind interpretarea

disp. art. 16 din Legea nr. 44/1994 arătând că în situația în care o persoana

nu poate călători cu trenul de la localitatea de domiciliu, acesteia i se

eliberează bilete de călătorie gratuită pe mijloacele de transport auto (ca în

situația veteranilor și văduvelor de război care au beneficiat de serviciile

societății reclamante) și că nu este justificată interpretarea în sensul

limitării călătoriei până la cea mai apropiata stație de cale ferată, întrucât

biletele sunt valabile doar pe mijloacele de transport auto, nu și pe calea

ferată. Se mai arată că o interpretare diferită a dispozițiilor art. 16 ar crea

un dezavantaj pentru veteranii și văduvele de război care locuiesc în mediul

rural și care nu au posibilitatea de a călători pe calea ferată, care, deși ar

beneficia de același număr de călătorii gratuite ar fi obligați să utilizeze un

bilet pe mijloacele de transport auto până la cea mai apropiată stație de cale

ferată și un alt bilet pentru continuarea călătoriei.

Mai mult, în

eventualitatea în care legiuitorul ar fi avut în vedere o astfel de distincție,

ar fi trebuit să se reglementeze suplimentar această ipoteză prin limitarea

deplasărilor cu mijloacele auto doar la hotarele unui județ, iar cupoanele

emise celor aflați în această situație, să prevadă distanța maximă pe care

veteranii să se poată deplasa cu mijloacele de transport auto, limitare ce nu a

fost reglementată însă în vreun fel, nici în lege, nici în actele normative

subsecvente, transportatorul auto nefiind în fapt avertizat în vreun fel la

primirea cupoanelor de la beneficiarii Legii nr. 44/1995 ce solicitau

deplasările în cauză, cu privire la o distanță "maximă" pe care ar fi

fost valabile acele cupoane.

Așa fiind, Curtea a

apreciat că transportatorul este dezlegat de obligația de a mai dovedi

realitatea și întinderea prestației din momentul în care instituția publică cu

atribuțiuni de control, în speță pârâta D.G.F.P. Iași, și-a exercitat

drepturile și obligațiile stabilite prin Ordinul nr. 266/2005.

Ca atare, atâta timp

cât notele de constatare lunare, întocmite de persoana anume desemnată, din

cadrul compartimentului Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică,

confirmă, sub semnătură și aplicare de sigiliu, că, în urma verificării efectuate,

s-a constatat că "toate cupoanele corespund ca serie, km. și valoare și că

totalul borderourilor statistice corespunde cu situația centralizatoare a

borderourilor rezultate", că "numărul persoanelor transportate,

parcursul realizat, numărul cupoanelor și valoarea totală a cupoanelor

corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor și au fost completate cu

toate datele cerute de formular", nefiind constatate "erori în

adunarea borderourilor", prima instanță a reținut că sunt nefondate

constatările organului de control.

Totodată, Curtea a

reținut și faptul că în conformitate cu disp. art. 20 din Ordinul nr. 266/2005

emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nu numai

cupoanele statistice reprezintă documente justificative ale transportului

realizat în beneficiul veteranilor și văduvelor de război ci și borderourile și

situațiile centralizatoare, acte contabile pe care reclamanta le deținea și

le-a prezentat organelor de control.

Cum singura sancțiune

instituită pentru cazul nerespectării reglementărilor emise de Ministerul

Finanțelor Publice cu privire la utilizarea documentelor justificative (a

cupoanelor statistice), păstrarea și arhivarea acestora este cea prevăzută de

art. 41 și 42 din Legea nr. 82/1991, instanța de fond a considerat că pârâta

era în drept doar să sancționeze contravențional pe agentul economic controlat,

dar nu și să-l decadă din dreptul de a încasa contravaloarea prestațiilor de

transport efectuate, a căror realitate și întindere a fost confirmată, în timp,

de chiar prepușii săi, în condițiile de reglementare stabilite prin Ordinul nr.

266/2005.

În ceea ce privește

cererea de suspendare a executării celor trei acte administrativ-fiscale

instanța a apreciat că este întemeiată doar în ceea ce privește dispoziția

obligatorie nr. AIF 5925 din 28 martie 2011, deoarece doar acest act este

susceptibil prin el însuși de executare.

în cauză

Împotriva sentinței a

declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art.

304

1

din C. proc. civ.

Astfel, pârâta a

învederat că în mod greșit a considerat instanța că prestatorul serviciului de

transport este exonerat de răspundere patrimonială, în condițiile în care

solicitările de călătorie din partea veteranilor de război contraveneau

prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 266/2005 și ale

O.U.G. nr. 109/2005, potrivit cărora decontarea costurilor se face pentru

călătorii gratuite pe trasee interne, la cursele interurbane, pentru deplasarea

între stațiile situate în două localități din cadrul aceluiași județ, dacă nu

există posibilitatea de călătorie pe calea ferată.

Prin urmare, a arătat

pârâta, veteranilor de război din mediul rural li s-a acordat suplimentar

gratuitatea de transport auto doar până la gara convenabilă din județul de

domiciliu sau din județul limitrof, de unde se continuă călătoria gratuită cu

trenul.

Or, a precizat

pârâta, reclamanta a decontat de la bugetul statului costuri și pentru

călătorii efectuate pe trasee rutiere interjudețene, pe care exista

posibilitatea de călătorie pe calea ferată.

S-a invocat de

asemenea, faptul că reclamanta nu a prezentat la controlul financiar efectuat

cupoanele statistice de călătorie gratuită care, potrivit Ordinului

Ministerului Finanțelor Publice nr. 266/2005 rămân la dispoziția agentului

economic transportator împreună cu exemplarul 3 al borderourilor și al

situației centralizatoare, ca documente justificative privind efectuarea prestațiilor.

În recursul formulat,

pârâta a mai învederat, referitor la notele de constatare lunare întocmite de

personalul compartimentului Activitate de trezorerie și contabilitate publică,

că acesta nu avea posibilitatea de a verifica situația reală, faptică, a

procedurii de utilizare a cupoanelor statistice, ci doar controla concordanța

datelor înscrise în borderouri cu cele din cupoane, privind numărul, seria,

suma și totalul înscris în borderouri și situații centralizatoare.

S-au formulat critici

și cu privire la soluția de suspendare a executării actelor administrative

contestate, deși în sentință nu s-a motivat îndeplinirea condițiilor prevăzute

de lege pentru a se dispune o astfel de măsură.

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel cum a reținut

instanța de fond, controlul efectuat de reprezentanții pârâtei în luna martie

2011 cu privire la verificarea și avizarea documentației referitoare la

decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de

război a fost urmarea deficiențelor constatate de Curtea de Conturi la Direcția

Generală a Finanțelor Publice Botoșani, fapt ce a declanșat controlul

respectivei activități și la alte autorități financiare județene printre care

și pârâta.

Din actele dosarului

rezultă că în intervalul de timp verificat, 2008 - 2010, reclamanta a pus la

dispoziția reprezentanților pârâtei toate documentele justificative aferente

prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale

Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri și

centralizatoarele borderourilor.

Aceste înscrisuri au

fost verificate și avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care

se atestă atât existența vizei prealabile a asociației județene a veteranilor

de război, cât și concordanța datelor cuprinse în cupoanele statistice prezentate

cu cele consemnate în borderouri și centralizatoare, conținând mențiunea că au

fost completate toate datele cerute de formular, conform legii și nu s-au

constatat erori.

Aceste note de

constatare au fost însoțite de acordarea vizei de control financiar și

aprobarea decontării de la bugetul de stat a contravalorii călătoriilor

efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată.

Prin aceste

operațiuni de control și avizare exercitate de compartimentul abilitat s-au

confirmat practic realitatea și întinderea serviciilor prestate de reclamantă,

respectiv aspectele referitoare la numărul și valoarea totală a cupoanelor de

călătorie, numărul persoanelor transportate și parcursul realizat.

În aceste

împrejurări, chiar și în lipsa cupoanelor statistice care nu au mai fost

prezentate de reclamantă la controlul fiscal ce a avut loc în martie 2011, s-a

reținut în mod corect de către instanța de fond că borderourile și situațiile

centralizatoare, întocmite cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 266/2005,

constituie documente justificative pe baza cărora reclamanta a avut dreptul să

recupereze contravaloarea prestațiilor efectuate.

Pentru nerespectarea

dispozițiilor privind păstrarea și arhivarea cupoanelor statistice, societatea

reclamantă putea fi sancționată contravențional, astfel cum a motivat judicios

prima instanță, fiind astfel neîntemeiată antrenarea răspunderii patrimoniale

în condițiile în care s-a făcut dovada realității și întinderii prestațiilor

efectuate în beneficiul veteranilor de război.

Curtea nu poate primi

argumentul pârâtei privind încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor

legale referitoare la gratuitatea transportului pentru veteranii de război din

mediul rural.

În calitate de

operator de transport, reclamantei îi revenea obligația de a asigura

transportul gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând

beneficiarilor să-și limiteze călătoriile la județul de domiciliu.

Astfel, actul

normativ sus-menționat nu face diferențieri între persoanele care locuiesc în

zone lipsite de stații CFR și cele domiciliate în localități ce au legături la

calea ferată, în art. 16 lit. a) teza 2 fiind prevăzut dreptul veteranilor de

război și al văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an

calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de

transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

În consecință,

criticile formulate de pârâtă nu au temei legal, reclamanta, efectuând

transportul în beneficiul veteranilor de război și urmând procedura prevăzută

pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005, având dreptul de a recupera

contravaloarea prestațiilor.

În raport de

soluționarea fondului litigiului și menținând dispoziția de anulare a actelor

administrative contestate, Curtea nu va mai analiza și motivul de recurs

referitor la măsura suspendării executării în condițiile art. 15 din Legea nr.

554/2004, care nu mai prezintă interes.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 8 și 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Iași prin

Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași împotriva Sentinței nr.

332 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 08 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV