ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2012

Asupra recursului de față, Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta SC R.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, solicitând să se dispună anularea Deciziei nr. 7506 din 19 aprilie 2011 prin care pârâta a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de control financiar nr. AIF 5924 din 25 martie 2011 și a dispoziției obligatorii nr. AIF 59245 din 28 martie 2011, ambele emise de DGFP Iași, anularea procesului-verbal de control financiar și a dispoziției obligatorii anterior menționate, suspendarea executării actelor atacate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 332 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC "R.T." SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași. A dispus anularea Deciziei nr. 7506 din 19 aprilie 2011, a procesului-verbal de control financiar nr. AIF 5924 din 25 martie 2011 și a dispoziției obligatorii nr. AIF 5925 din 28 martie 2011 emise de pârâtă.

A dispus suspendarea dispoziției obligatorii nr. AIF 5925 din 28 martie 2011 emisă de pârâtă până la momentul soluționării irevocabile a cauzei și a respins cererea privind suspendarea executării Deciziei nr. 7506 din 19 aprilie 2011 și a procesului-verbal de control financiar nr. AIF 5924 din 25 martie 2011. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: SC R.T. SRL, având ca obiect principal de activitate transporturile urbane, suburbane și metropolitane de călători, a fost supusă unui control privind modul de acordare a sumelor reprezentând transferuri/subvenții acordate de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război pentru anii 2008 - 2010, controlul fiind finalizat prin încheierea procesului-verbal de control nr. AIF 5924 din 25 martie 2011 și emiterea dispoziției obligatorii nr. AIF 5925 din 28 martie 2011. Organul de control a constatat că SC R.T.

SRL nu are dreptul la decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război, reținând că reclamanta nu a prezentat cupoanele statistice (biletele de călătorie gratuită folosite de veteranii și văduvele de război), ci doar borderourile care au fost întocmite pe baza acestor cupoane statistice, în condițiile în care în lipsa cupoanelor statistice nu poate fi verificată realitatea serviciilor de transport prestate de reclamantă și achitate de la bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, fapt care impune restituirea sumelor încasate cu acest titlu. A mai reținut organul de control că societatea nu are dreptul la decontarea călătoriilor efectuate de veteranii și văduvele de război deoarece pe distanțele cuprinse între stația de plecare și cea de sosire, conform licențelor de traseu deținute de societate și datelor înscrise în borderourile întocmite, exista posibilitatea de călătorie pe calea ferată.

Reclamanta a contestat pe cale administrativă procesul-verbal de control financiar și dispoziția obligatorie emisă în temeiul acestuia, contestația fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 7506 din 19 aprilie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași. Împotriva acestei decizii precum și a actelor administrative subsecvente, reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ.

În ceea ce privește apărarea reclamantei potrivit căreia a fost controlată financiar de mai multe ori, pentru aceeași perioadă, cu privire la sumele de bani pe care le-a încasat ori pe care le-ar avea de încasat de la bugetul de stat reprezentând contravaloarea transportului veteranilor și văduvelor de război pentru perioada 2008 - 2010, Curtea a reținut că efectuarea unui control financiar la un agent economic transportator, în temeiul dispozițiilor art. 5 lit. b) din Legea nr. 30/1991, cu privire la utilizarea unor sume de bani acordate de stat, în baza Legii nr. 44/1994, pentru decontarea transportului public al veteranilor și văduvelor de război nu constituie o încălcare a regulii stabilite de art. 10 din Legea nr. 30/1991 potrivit căreia într-un an calendaristic un agent economic poate face obiectul unui singur control al contabilității, pentru sinceritatea bilanțurilor și determinarea sumelor datorate cu orice titlu statului, și nici a principiului bunei administrări.

În ceea ce privește problema de fond a litigiului, Curtea a reținut că societatea comercială reclamantă, cu capital privat, a efectuat, în baza licențelor de traseu ce au fost emise de către Autoritatea Rutieră Romană, pentru trasee județene și interjudețene, transportul cu autobuzele aflate în exploatare a persoanelor beneficiare ale prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, de la care a colectat biletele speciale de călătorie, tipărite de Ministerul Transporturilor, și că, pe baza acestor cupoane statistice, a completat documentele prevăzute de Ordinul nr. 266/2005, emis de Ministerul Finanțelor Publice, pe care le-a prezentat spre avizare, filialei județene a asociației veteranilor de război, iar ulterior direcției generale a finanțelor publice din județul în care își are sediul social, deconturi în baza cărora a obținut ulterior contravaloarea prestației de transport, din fondurile asigurate de Ministerul Transporturilor, Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că verificarea cupoanelor statistice pentru transportul auto interurban de persoane s-a efectuat de către inspectori din cadrul serviciului "Sinteza și asistența elaborării și execuției bugetelor locale" - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică, din cadrul D.G.F.P.

Iași, și că rezultatul acestor verificări au fost consemnate în note de constatare, în cuprinsul cărora se consemnează că: "În urma controlului efectuat am constatat că toate cupoanele corespund ca serie, km. și valoare și că totalul borderourilor cupoanelor statistice corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor rezultate prin Legea nr. 44/1994", precizându-se, de asemenea, că "numărul persoanelor transportate, parcursul realizat, numărul cupoanelor și valoarea totală a cupoanelor corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor și au fost completate cu toate datele cerute de formular, conform legii", "situațiile centralizatoare fiind numerotate, semnate și ștampilate la A.N.V.R.

Iași"; drept pentru care borderourile lunare ale cupoanelor statistice A.N.V.R. cu autobuzul au fost avizate de D.G.F.P.C.F.S. Iași, sub semnătură și aplicarea sigiliului instituției publice menționate. Astfel, Curtea a constatat că această procedură respectă indicațiile transmise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin circulara emisă în cursul lunii iunie 2006, și că, prin adresa nr. 41236 din 12 octombrie 2005, Autoritatea Rutieră Română a făcut cunoscut Asociației Naționale a Veteranilor de Război că: "Conform Legii nr. 44/1994, precum și Ordinul comun MTCT/MFP nr. 266/2005 nu există nicio prevedere în sensul în care călătoriile sunt limitate la teritoriul județului de domiciliu". S-a mai reținut, de asemenea, că urmare adresei Curții de Conturi nr. II/03.0341 din data de 26 aprilie 2010 și a dispoziției compartimentului control din cadrul D.G.F.P.

Iași care a întocmit un Raport de prezentare la Procesul-verbal de control încheiat la activitatea de Inspecție Fiscală și la activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică, consilieri din cadrul Serviciului de Control Financiar al D.G.F.P. Iași au efectuat, în cursul anului 2010, o verificare la SC R.T. SRL, având ca obiect controlul ulterior privind modul de acordare a sumelor reprezentând transferuri și subvenții, acordate de la bugetul de stat, pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război, pentru anii 2008 - 2010, verificare ce s-a încheiat prin încheierea procesului-verbal în litigiu.

În raport de această situație de fapt și de temeiul de drept în baza căruia s-a angajat răspunderea patrimonială a reclamantei, Curtea a constatat că deficiențele semnalate de Curtea de Conturi vizează, în principal, faptul că "cheltuielile care se solicită a fi decontate de la bugetul de stat nu au cuprins numai tarifele de transport pe căile auto județene", că "verificarea de către biroul de control financiar a documentelor a constat numai în asigurarea concordanței datelor înscrise în borderouri cu cele de pe cupoanele statistice ale biletelor speciale de călătorie gratuită", și că "nu există proceduri operaționale de control pentru Biroul de control financiar cu privire la verificarea, în vederea avizării, a documentelor privind decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită pentru beneficiarii Legii nr. 44/1994", precum și că, în aceeași ordine de idei, Compartimentul Control din cadrul D.G.F.P.

Iași apreciază că borderourile lunare pentru decontarea biletelor speciale de călătorie cu mijloace de transport auto, utilizate de veteranii de război, "nu au îndeplinit în toate cazurile condițiile de legalitate pentru decontare", întrucât "cele mai multe dintre borderouri, astfel întocmite de transportatorii autorizați, cuprind bilete pentru distanțe de transport mai mari decât cele până la stația de cale ferată cea mai convenabilă, fiind încălcate prevederile art. 15/16 lit. a) alin. al treilea din Legea nr. 44/1994". Pe lângă aceste deficiențe, în sarcina transportatorului-reclamant se reține și faptul că "nu justifică realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării cheltuielilor aferente transportului veteranilor de război", întrucât "nu a pus la dispoziția organelor de control cupoanele statistice, care împreună cu borderourile și situațiile centralizatoare au calitatea de a justifica efectuarea prestațiilor către beneficiarii Legii nr. 44/1994", invocându-se, în justificarea măsurilor luate, încălcarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 82/1991 a contabilității, a prevederilor Ordinului nr. 3512/2008 și ale Ordinului nr. 266/2005.

Plecând de la aceste constatări, concluzii și măsuri, ale organului de control, prima instanță a apreciat că în cercetarea legalității actelor administrativ-fiscale contestate trebuie să se plece de la împrejurarea, necontestată, că documentele întocmite de aceasta, în condițiile prevăzute de ordinul nr. 266/2005 al Ministerului Finanțelor Publice, au fost confirmate, inclusiv în partea referitoare la "numărul persoanelor transportate, parcursul realizat, numărul cupoanelor și valoarea totală a cupoanelor", de către instituțiile publice și persoanele menționate în cuprinsul actului de reglementare menționat expres în final, în baza acestora, să se stabilească dacă simplul fapt al neprezentării cupoanelor statistice, cu ocazia controlului efectuat de pârâtă în cursul anului 2011, justifică concluzia că transportatorul nu a dovedit "realitatea și legalitatea prestațiilor efectuate și a decontării cheltuielilor aferente transportului veteranilor de război", precum și măsura de a se restitui la buget suma de 3.942.645,87 RON de către cărăuș.

Textul art. 16 lit. a) teza a II-a prevede că: "Veteranii de război (...) care locuiesc în mediul rural au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată (...)" fără distincția ce a fost adăugată de organul fiscal, potrivit căreia, în cazul acestor localități rurale, lipsite de stație CFR, veteranii ar fi îndreptățiți a folosi mijloacele auto doar până la cea mai apropiată stație CFR, ceea ce le-ar face situația mult mai grea acestora din urmă, în raport cu cei domiciliați în localități cu legătură la calea ferată, din moment ce ar fi nevoiți să schimbe mai multe mijloace de transport pentru a ajunge la destinație.

Chiar prin adresa nr. 9310 din 10 mai 2011 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, această autoritate publică își exprima un punct de vedere privind interpretarea disp. art. 16 din Legea nr. 44/1994 arătând că în situația în care o persoana nu poate călători cu trenul de la localitatea de domiciliu, acesteia i se eliberează bilete de călătorie gratuită pe mijloacele de transport auto (ca în situația veteranilor și văduvelor de război care au beneficiat de serviciile societății reclamante) și că nu este justificată interpretarea în sensul limitării călătoriei până la cea mai apropiata stație de cale ferată, întrucât biletele sunt valabile doar pe mijloacele de transport auto, nu și pe calea ferată.

Se mai arată că o interpretare diferită a dispozițiilor art. 16 ar crea un dezavantaj pentru veteranii și văduvele de război care locuiesc în mediul rural și care nu au posibilitatea de a călători pe calea ferată, care, deși ar beneficia de același număr de călătorii gratuite ar fi obligați să utilizeze un bilet pe mijloacele de transport auto până la cea mai apropiată stație de cale ferată și un alt bilet pentru continuarea călătoriei.

Mai mult, în eventualitatea în care legiuitorul ar fi avut în vedere o astfel de distincție, ar fi trebuit să se reglementeze suplimentar această ipoteză prin limitarea deplasărilor cu mijloacele auto doar la hotarele unui județ, iar cupoanele emise celor aflați în această situație, să prevadă distanța maximă pe care veteranii să se poată deplasa cu mijloacele de transport auto, limitare ce nu a fost reglementată însă în vreun fel, nici în lege, nici în actele normative subsecvente, transportatorul auto nefiind în fapt avertizat în vreun fel la primirea cupoanelor de la beneficiarii Legii nr. 44/1995 ce solicitau deplasările în cauză, cu privire la o distanță "maximă" pe care ar fi fost valabile acele cupoane.

Așa fiind, Curtea a apreciat că transportatorul este dezlegat de obligația de a mai dovedi realitatea și întinderea prestației din momentul în care instituția publică cu atribuțiuni de control, în speță pârâta D.G.F.P. Iași, și-a exercitat drepturile și obligațiile stabilite prin Ordinul nr. 266/2005. Ca atare, atâta timp cât notele de constatare lunare, întocmite de persoana anume desemnată, din cadrul compartimentului Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică, confirmă, sub semnătură și aplicare de sigiliu, că, în urma verificării efectuate, s-a constatat că "toate cupoanele corespund ca serie, km.

și valoare și că totalul borderourilor statistice corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor rezultate", că "numărul persoanelor transportate, parcursul realizat, numărul cupoanelor și valoarea totală a cupoanelor corespunde cu situația centralizatoare a borderourilor și au fost completate cu toate datele cerute de formular", nefiind constatate "erori în adunarea borderourilor", prima instanță a reținut că sunt nefondate constatările organului de control. Totodată, Curtea a reținut și faptul că în conformitate cu disp. art. 20 din Ordinul nr. 266/2005 emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nu numai cupoanele statistice reprezintă documente justificative ale transportului realizat în beneficiul veteranilor și văduvelor de război ci și borderourile și situațiile centralizatoare, acte contabile pe care reclamanta le deținea și le-a prezentat organelor de control.

Cum singura sancțiune instituită pentru cazul nerespectării reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la utilizarea documentelor justificative (a cupoanelor statistice), păstrarea și arhivarea acestora este cea prevăzută de art. 41 și 42 din Legea nr. 82/1991, instanța de fond a considerat că pârâta era în drept doar să sancționeze contravențional pe agentul economic controlat, dar nu și să-l decadă din dreptul de a încasa contravaloarea prestațiilor de transport efectuate, a căror realitate și întindere a fost confirmată, în timp, de chiar prepușii săi, în condițiile de reglementare stabilite prin Ordinul nr. 266/2005. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării celor trei acte administrativ-fiscale instanța a apreciat că este întemeiată doar în ceea ce privește dispoziția obligatorie nr. AIF 5925 din 28 martie 2011, deoarece doar acest act este susceptibil prin el însuși de executare.

2. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 din C. proc. civ. Astfel, pârâta a învederat că în mod greșit a considerat instanța că prestatorul serviciului de transport este exonerat de răspundere patrimonială, în condițiile în care solicitările de călătorie din partea veteranilor de război contraveneau prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 266/2005 și ale O.U.G. nr. 109/2005, potrivit cărora decontarea costurilor se face pentru călătorii gratuite pe trasee interne, la cursele interurbane, pentru deplasarea între stațiile situate în două localități din cadrul aceluiași județ, dacă nu există posibilitatea de călătorie pe calea ferată.

Prin urmare, a arătat pârâta, veteranilor de război din mediul rural li s-a acordat suplimentar gratuitatea de transport auto doar până la gara convenabilă din județul de domiciliu sau din județul limitrof, de unde se continuă călătoria gratuită cu trenul. Or, a precizat pârâta, reclamanta a decontat de la bugetul statului costuri și pentru călătorii efectuate pe trasee rutiere interjudețene, pe care exista posibilitatea de călătorie pe calea ferată. S-a invocat de asemenea, faptul că reclamanta nu a prezentat la controlul financiar efectuat cupoanele statistice de călătorie gratuită care, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 266/2005 rămân la dispoziția agentului economic transportator împreună cu exemplarul 3 al borderourilor și al situației centralizatoare, ca documente justificative privind efectuarea prestațiilor.

În recursul formulat, pârâta a mai învederat, referitor la notele de constatare lunare întocmite de personalul compartimentului Activitate de trezorerie și contabilitate publică, că acesta nu avea posibilitatea de a verifica situația reală, faptică, a procedurii de utilizare a cupoanelor statistice, ci doar controla concordanța datelor înscrise în borderouri cu cele din cupoane, privind numărul, seria, suma și totalul înscris în borderouri și situații centralizatoare. S-au formulat critici și cu privire la soluția de suspendare a executării actelor administrative contestate, deși în sentință nu s-a motivat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune o astfel de măsură. 3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel cum a reținut instanța de fond, controlul efectuat de reprezentanții pârâtei în luna martie 2011 cu privire la verificarea și avizarea documentației referitoare la decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război a fost urmarea deficiențelor constatate de Curtea de Conturi la Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, fapt ce a declanșat controlul respectivei activități și la alte autorități financiare județene printre care și pârâta. Din actele dosarului rezultă că în intervalul de timp verificat, 2008 - 2010, reclamanta a pus la dispoziția reprezentanților pârâtei toate documentele justificative aferente prestării serviciilor de transport în favoarea persoanelor beneficiare ale Legii nr. 44/1994, respectiv cupoane statistice, borderouri și centralizatoarele borderourilor.

Aceste înscrisuri au fost verificate și avizate prin notele de constatare întocmite lunar, în care se atestă atât existența vizei prealabile a asociației județene a veteranilor de război, cât și concordanța datelor cuprinse în cupoanele statistice prezentate cu cele consemnate în borderouri și centralizatoare, conținând mențiunea că au fost completate toate datele cerute de formular, conform legii și nu s-au constatat erori. Aceste note de constatare au fost însoțite de acordarea vizei de control financiar și aprobarea decontării de la bugetul de stat a contravalorii călătoriilor efectuate de beneficiarii Legii nr. 44/1994 în perioada verificată. Prin aceste operațiuni de control și avizare exercitate de compartimentul abilitat s-au confirmat practic realitatea și întinderea serviciilor prestate de reclamantă, respectiv aspectele referitoare la numărul și valoarea totală a cupoanelor de călătorie, numărul persoanelor transportate și parcursul realizat.

În aceste împrejurări, chiar și în lipsa cupoanelor statistice care nu au mai fost prezentate de reclamantă la controlul fiscal ce a avut loc în martie 2011, s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că borderourile și situațiile centralizatoare, întocmite cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 266/2005, constituie documente justificative pe baza cărora reclamanta a avut dreptul să recupereze contravaloarea prestațiilor efectuate. Pentru nerespectarea dispozițiilor privind păstrarea și arhivarea cupoanelor statistice, societatea reclamantă putea fi sancționată contravențional, astfel cum a motivat judicios prima instanță, fiind astfel neîntemeiată antrenarea răspunderii patrimoniale în condițiile în care s-a făcut dovada realității și întinderii prestațiilor efectuate în beneficiul veteranilor de război.

Curtea nu poate primi argumentul pârâtei privind încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor legale referitoare la gratuitatea transportului pentru veteranii de război din mediul rural. În calitate de operator de transport, reclamantei îi revenea obligația de a asigura transportul gratuit conform solicitării, Legea nr. 44/1994 neimpunând beneficiarilor să-și limiteze călătoriile la județul de domiciliu. Astfel, actul normativ sus-menționat nu face diferențieri între persoanele care locuiesc în zone lipsite de stații CFR și cele domiciliate în localități ce au legături la calea ferată, în art. 16 lit. a) teza 2 fiind prevăzut dreptul veteranilor de război și al văduvelor de război din mediul rural, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

În consecință, criticile formulate de pârâtă nu au temei legal, reclamanta, efectuând transportul în beneficiul veteranilor de război și urmând procedura prevăzută pentru decontare de Ordinul nr. 266/2005, având dreptul de a recupera contravaloarea prestațiilor. În raport de soluționarea fondului litigiului și menținând dispoziția de anulare a actelor administrative contestate, Curtea nu va mai analiza și motivul de recurs referitor la măsura suspendării executării în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, care nu mai prezintă interes. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 8 și 9 sau art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Iași prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași împotriva Sentinței nr. 332 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 08 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV